jocurile copilariei

Am primit o leapsa de la Vienela si pentru ca tot ma doare capul si tremur de frig mi-am zis ca e cazul sa ma concetrez pe altceva, ceva care sa-mi placa mai mult si sa ma faca sa uit de starea nemultumitoare. Din pacate leapsa mi-a adus aminte doar cat de putin disciplinata sunt si ce bine mi-ar prinde daca m-as tine de programul de sport prestabilit. Asadar,

1. Faceţi mişcare în fiecare zi ?

Din nefericire da, oricat mi-as dori sa zac pe canapea cu cele cateva carti minunate pe care le-am inceput, trebuie sa ma ridic de jos si sa merg spre slujba, ceea ce inseamna 15 minute in pas alert de dimineata pentru ca intotdeauna sunt in intarziere si vreo 20-25 de minute in pas de plimbare seara cand ma intorc. In rest mai sunt cateva invarteli in jurul scaunului, biroului si mesei de lucru.

2.Ce sporturi practicaţi şi cât de des?

Eu cu sporturile nu prea m-am inteles, dar de nevoie fac cateva ore pe saptamana pe bicicleta eliptica, insa si acolo trebuie sa mai lucrez la regularitate. La un moment dat am incercat sa-mi fac un program de jogging dar l-am abandonat mult prea rapid. Imi plac foarte mult excursiile care includ si ceva hiking, adica da, mers pe jos pe diferite trasee, cred ca asta este sportul cel mai aproape de inima mea.

Pana una alta tot incerc sa-mi aduc aminte ca regularitatea este cheia succesului, insa oboseala si lenea isi cam fac de cap cu mine, mai ales daca am o carte buna de citit. Este scuza perfecta!

3.Dacă ar fi să facem o întâlnire sportivă (şi blogosferică) la ce meciuri v-aţi băga?

pai eu zic s-o dati incolo cu intalnirile sportive, ca nimeni nu stie sa joace cat de cat un sport si vor aparea imediat aia ca vor sa se dea mari si aia care nu se baga sa se umileasca. Ce-ati zice voi mai bine de-un joc de-a copilariei noastre, gen tara, tara, vrem ostasi, leapsa (ca tot ne lepsuit atat on-line :D ) sau frunza. Vai cat imi place sa jucam frunza, doar ca trebuia sa fim destul de multi, ca sa ramana unii in casa si restul sa tina coridoarele. Este jocul preferat al copilariei mele.

Dau leapsa mai departe lui ghemulet, Rux, Oana, Ina, Vlad, Anfreuza, Mihaeladm, Raluca si cui mai vrea sa se dea mare cu uimitoarea ei/lui conditie fizica. Daca ati facut-o sau n-aveti chef de ea, eu va provoc sa-mi spuneti care sunt jocurile copilariei de care va aduceti aminte cu cea mai mare placere?

Pe langa frunza, mie imi mai placea si v-ati-ascunselea jucata vara, dar pe seara ca sa nu se vada bine, ne ascudeam printre masini si faceam schimb de pantofi, pulovarase sau chestii personale ca sa-l zapacim pe ala care “se punea”. Vai ce veselie se starnea cand ne confunda unul cu altul, pana la lacrimi, unele de frustrare. Din pacate, in vest copii nu se joaca asa, ma intreb daca acasa se mai joaca asa sau televiziunea, internetul si jocurile pe calculator au schimbat copilaria. Mi-ar placea sa cred ca asa m-as juca cu copii mei daca as avea timp, bineinteles. Desi nu e chiar o scuza, noi jucam in scoala, in pauze sau la orele de sport. Erau cele mai frumoase ore de sport :D

22 thoughts on “jocurile copilariei

  1. :D aaa ce fain :D!!!
    eu frunza nu am jucat… nu imi amintesc de ea.. dar jucam tarile(cu mingea), flori fete filme sau baieti, tara tara, venea un print calare… ;))) merci pentru leapsa! ma pun sa raspund si eu:D.

    • cu placere! nu-mi aduc aminte de vreun joc cu un print calare, cum era?
      La frunza aveai un teren impartit in doua, cu o casa, galuste si coridoare. Trebuia sa tii un picior pe coridor, stand in galusca “casa” dar daca calcai pe linie erai zburat afara si trebuia sa reintri in casa, daca echipa ta avea culoarele sau sa “ataci” daca nu puteai intra in casa. Cred ca cel mai usor o sa fac un desen ca sa se inteleaga ceva ;)

      • Hmmm acum ca mi-ai povestit parca imi amintesc ceva. Dar ori am jucat o singura data maxim de 2 ori.. ori doar am asistat. Adica nu era ceva la ordinea zilei (poate si pentru ca nu eram asa gasca mare decat la scoala unde jucam fie tara-tara, fie leapsa.. hahahaha).
        Venea un print calare era un joc in care printul (care mai era cateodata printesa daca nu erau destui baieti… hahahahahahah) venea sa isi ia printesa. aceasta se afla in spatele unui zid facut din copii., Era un joc “cantat”, cu un dialog de genul” venea un print calare calare calare, si ce cauta el aicea..” “el cauta sa se insoare”. hahahahahahah Era amuzant.. trebuia sa spuna ce daruri aduce pentru printesa.. inventam tot felul de chestii amuzante. :)

  2. preiau maine ! :)
    Pentru azi doar un comentariu scurt : fotografia aleasa e interesanta, dar multe persoane complexate de aspectul lor sunt ultimele care vor remarca schimbarile in bine, vor refuza sa creada chiar si atunci cand toata lumea le va spune cat de bine arata.
    Revin pe maine cu leapsa completata.

    • iti dau foarte mare dreptate. Cel putin mie asa mi s-a intamplat cand reusisem sa ajung la greutatea dorita ma vedeam la fel de “mare” in oglinda. Diferenta era ca ma incapeau hainele pe care mi le doream. Pana sa ma obisnuiesc eu cu noul meu corp m-am facut “mare” la loc :(

  3. Pingback: BRANZA INNOBILATA, Gorgonzola, Roquefort, Brie...

  4. Nu am jucat frunza niciodata, nici nu am auzit pana la tine de acest joc, dar pare dragut. In schimb acum, ca a pomenit Rux, imi amintesc cat radeam la jocul cu “printul calare”.

    • este un joc minunat, am tot zis ca-i fac o prezentare speciala. Am deja desenul facut, am reusit sa-mi aduc aminte :) poate daca am timp azi dupa-amiaza cand scap de intalnirile de lucru de azi…

  5. Cel mai mult îmi plăcea v-aţi-ascunselea: cu frate-miu, cu prietenii, cu vecinii, cu părinţii, cu oricine :) Cel mai ciudat sentiment a fost atunci când ai mei au zis că e rândul lor să se ascundă şi am început să disper fiindcă nu-i găseam şi să fac scenarii gen “sunt singură pe lume”. Până la urmă m-au găsit ei pe mine, cu lacrimi în ochi şi cu promisiuni de “nu mai fac” :))

    • mda, stiu si eu de promisiunile cu nu m-ai fac. Asa am zis si eu cand m-am pierdut la Gradina Zoologica si cumva am ajunsa la porta de unde m-au recuperat plänsa si … cuminte :)))))

  6. kadia draga mea,as participa la concursul tau cu drag, e primul post pe care il fac dupa ce s-a prapadit dragul meu Dinu,acum 4 saptamani.Dar nu sunt pregatita,Eu inca sunt in alta lume,o lume cu Dinu ,dar care nu mai e.

    • Imi pare atat de rau si sper ca lucrurile sa devina din ce in ce mai usoare in timp. Eu te invitam la o inghetata in centrul Bucurestilor vechi alaturi de cartile de la All

  7. Pingback: Leapsa sportiva « Caiet pentru casa mea

  8. Pingback: O leapsa sportiva « ursuletinazdravani

  9. draga Kadia imi place sportul de orice fel si intru si eu in echipa cand e gata. Cat despre jocurile copilariei sunt la fel de multe ( cum a scris si Rux) si, din pacate, pe cale de disparitie la copiii nostri. Cand e gata articolul, revin sa-ti dau de veste. Imbratisari calde!

    • asta am citit-o ;) Noi eram cu cheia de gat mai degraba de nevoie, nu neaparat cu voie :)))) Iubeam zilele in care aveam timp sa exploram strazile de prin cartier, eram ca pisicile, maream aria cu grija si treptat :))))

Ce părere ai?

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s