La vale pe Lysefiord

Norvegienii au o vorbă “Nu există vreme rea, ci doar îmbrăcăminte nepotrivită”. Am avut nevoie să ne reamintim deviza asta aproape în fiecare zi din săptămânile trecute pentru că dacă este ceaţă, ploaie şi natură impresionant de frumoasă atunci te afli în Norvegia. Am profitat de una dintre aceste zile, nu tocmai frumoasă, pentru a face o călătorie cu vaporaşul pe Lysefjord, mai mult ca să vedem cu arată dinspre fiord Preikestolen, despre care am povestit aici si aici.
Durata călătoriei este de 3 ore ceea ce înseamnă cam doar o treime din lungimea fiordului, până la o cascadă. Preţul este destul de piperat (400NOK per persoana cu Rødne Fjord Cruise), dar cu toate acestea toate biletele au fost vândute în avans, de aceea merită să cumpăraţi biletele de la oficiul de turism cel târziu în dimineaţa zilei respective. Sunt două excursii, una la ora 10 şi alta la ora 2. Noi, având deja experienţă cu ceaţa din fiord, am hotărât să mergem după-amiază. Când am plecat din port ploua atât de torenţial încât nimeni n-a îndrăznit să-şi facă apariţia pe puntea superioară, în schimb chioşcul nelipsit de pe toate vaporaşele din Norvegia şi-a crescut cota de vânzări simţitor încât Vlad n-am mai rezistat nici el la cafea şi hot-dogs. Obişnuiţi deja cu mersul pe ape, fiind cam a 6a călătorie pe lângă ţărmul norvegian, ne-am văzut de ale noastre, până când s-a mai luminat un pic şi am îndrăznit să dezvelim lentilele apăratelor foto fără să ne fie frică că vor rămâne pătate. Oricum, am întotdeauna hârtie fotografică la mine, pregătită pentru nevoi de curăţare suplimentare, dar uneori mai uit că ce văd eu prin aparat, nu-i acelaşi lucru cu ce apare în fotografie.

cam asa aratau primele poze, atunci cand in sfarsit am avut curajul sa-mi scot aparatul la aer.

poti sa tragi linie intre nori de furtuna si cei pufosi, albi, de zi senina

atat de mult imi plac insulele, stancile si tarmul in general incat nu ma mai satur sa le fotografiez

ce mi-a placut enorm la aceasta croaziera este c-am trecut atat de aproape de stanci incat aproape le puteai atinge

imi plac culorile norvegiene, mai ales cand nu mai ploua

unul dintre podurile de care va spuneam

Cam după o oră de navigat printre insule şi pe sub poduri incredibile, cum n-am văzut în alte părţi (ei, da, poate prin America), am intrat în sfârşit în apele Lysefiordului. Aici, am fost anunţaţi că putem vedea foci stând pe stânci la soare (care între timp şi-a făcut şi el apariţia), nici n-a terminat băiatul bine vorba că ne-am trezit cu o focă marmorată care se uita alene la noi. Ne-am apropiat cât am putut cu vaporaşul cât să nu speriem peticica care a devenit fotomodel pentru cam o sută de aparate foto.

frumoase stanci, mai ales un pic umede, cu niste unghiuri drepte de zici ca mama natura invata la geometrie cand a trecut pe aici

nu ma mai satur de lumina, apa, stancile astea. Noroc ca am sute de poze, daca le adaug si pe ale lui ajung la mii. PS: aceste stanci de granit, atat de deschise la culoare au dat numele fiordului care inseama Fiordul Luminii

si totusi unde sunt focile? Ni s-a spus ca-s foarte timide si sperioase si s-ar putea sa nu le vedem

ei dar cine statea cu burta la soare, uitand-se galesa la noi cum o cautam de zor printre stanci, iar ea, marmorata, se simtea in siguranta?

nu numai ca n-a fugit, dar ne-a urmarit foarte atenta si si-a expus tot felul de parti ca sa fie si acelea fotografiate. Un model perfect.

Ceva mai incolo am intrat intr-o adancitura in stanca, intr-un golfulet in care nelegiutii isi gaseau adapost si faceau trafic ilegal cu diverse.

dupa colt, o noua surpriza

nu stiu cat am reusit sa surprind in poza adancitura in stanca, locul de ascunzis, atat de mic incat abia am avut loc noi cu vaporasul nostru

dupa ce am intrat in golf, vederea spre fiord este incredibila

in jurul golfuletului erau numeroase zburatoare, probabil pestele e mai bun aici

Alte vedete ale călătoriei au fost caprele de sub Preikestolen care locuiesc printre stânci , pe mâlul apei, angajate cu siguranţă de primărie. Avem ca dovadă lada cu iarbă pusă pe mal, probabil special umplută înainte să trecem noi cu vaporul, să nu care cumva să le apuce pe fete tracul de scenă şi să nu se facă văzute. Recunosc, am căzut în fund in fata graţiei lor de a trece nedisturbate pe nişte cărări aproape verticale în drum spre “farfurie”.

iata-le! au aparut tacticoase pentru ca probabil inaintea noastra a trecut repede-repede unul cu barca si le-a aruncat o mana de fan in iesle

intai o proba de agilitate si un tap semet

aaa, ce ziceam de iesle? E de fapt o roaba! (aia mica din stanga e aproape la fel de agila ca pisica mea mica cand se scarpina la ureche, mai nou a invatat sa foloseasca laba lui Miaurica, e mai usor, doar ca uneori el are alte idei de locuri de scarpinat)

caprele jos, dar stanca acolo sus. Mda, pe marginea ei am stat de mai multe ori, timp de cateva ore bune. Nu realizasem inca cat de sus este de fapt. Nu parea atat de departe.

am simtit nevoia unui zoom ca s-o aduc mai aproape de mine. Recunoasteti crevasa? Ei p-acolo pe sus am venit noi, ca mai apoi sa coboram pe stanca.

Ultima oprire a fost lângă cascada numita Hengjanefossen, din care “băiatul” înarmat cu o găleată a procedat la extragerea unei cantităţi suficiente pentru ca babele şi moşii de pe vas să aibe ocazia să guste apă naturală de Norvegia. Vlad mi-a adus şi mie o jumătate de pahar, doar că să facă glume pe seama mea, doar gustasem fără să vreau cu o zi în urmă suficientă apă de ploaie norvegiană pe drumul nostru spre Kjerag. Am râs de apa lui cu baba de pe scaunul opus, dar de sete am băut-o până am ajuns în port. Are gust de fier. Deh! Ştiam asta.

aceasta este cascada, ce-si arunca apele de la o inaltime de 400 de metri si pe sub care am trecut noi

cu parere de rau, aici, dupa cascada ne-am intors. Mai sunt cam 2/3 din fiord si locuri interesante, dar n-am platit decat pana aici.

intr-o ora am ajuns in port si asa s-a terminat si aceasta calatorie pe inca un fiord norvegian

32 thoughts on “La vale pe Lysefiord

    • Multumesc, Simona :) Imi place foarte mult in Norvegia. Este genul de tara in care poti sa locuiesti ani buni si tot sa mai ai ceva de vazut. De fapt si Elvetia e la fel, dar nu prea reusesc sa-l urnesc pe Vlad.

  1. Absolut superb! Norvegia inca nu am vazut-o si sincer abea astept sa ajung in vizita pe acolo . Pozele sunt superbe si iti inteleg pasiunea pentru stanci :D Si eu fac la fel :D

  2. La fiordurile Norvegiei este imposibil sa nu te gandesti, sa nu-ti doresti sa ajungi pe acolo. Spectaculoasa calatorie ati facut, frumoase imagini, Kadia.

  3. Nu as fi crezut niciodata ca Norvegia este atat de frumoasa. M-au innebunit stancile alea, mi-au furat privirile. As vre sa vad si eu o foca, oricat de mica, dar nu la delfinariu, ci in astfel de locuri salbatice.

    • Si pe noi ne-a surprins vederea ei, iar la inceput nici macar n-am vazut-o, se ascundea foarte bine in peisaj. Mai mai vazut foci, pinguini si lei de mare dar la Zoo in Bergen :))

    • Cum de nu m-am gandit la asta! Just, ai dreptate :)))) Cred ca iarna in Norvegia este exact ca-n Northrend, de fapt am impresia ca tot continentul a fost inspirat din legendele si peisajele scandinave.

  4. Pingback: Parfumul cascadelor | In jurul Kadiei

  5. Pingback: Destinații de vacanță | In jurul Kadiei

  6. Pingback: După 12 ani de călătorii – 12 peisaje ce mi-au tăiat respirația | In jurul Kadiei

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s