Focaccia este o paine italieneasca, plata, decorata cu rosii, masline sau diverse ierburi aromatice, gen rozmarin, cimbru sau usturoi. Desi este una dintre painicile mele preferate, foarte buna ca baza pentru sandvisuri, este prima data cand fac o reteta de la un capat la altul. De obicei folosesc un mix deja preparat, pe care il dizolv in apa si il las la crescut, apoi in decorez cu ce am prin bucatarie in momentul respectiv. Insa, reteta Dianei mi se pare usoara si in acelasi timp mai gustoasa, coaja este ceva mai crocanta, dar miezul moale si pufos.

Focaccia cu rosii cherry si cimbru

• 240 ml de apa calda
• 3 linguri de ulei de masline
• 1 lingurita de sare
• 1.5 lingurite de zahar
• 450g de faina alba
• 1 plic de drojdie uscata
• 1/2 lingurita de cimbru uscat

Eu am apelat la varianta usoara a acestei retete, anume la varianta ce include masina de paine pentru a face aluatul, mai exact am pus ingredientele exact in ordinea de mai sus in cuva masinii si am lasat-o sa-si faca treaba. Aparatul meu are un program de 45 de minute, numai ca a ramas mai mult la dospit pentru ca am plecat la piata. Aluatul a crescut frumos si este deosebit de pufos, l-am impartit in doua jumatati si l-am intins in tava, avand grija sa nu-l “muncesc” prea mult. L-am mai lasat sa creasca in tava cam vreo 30 de minute, timp in care am taiat in jumatate rosiile mici si am pregatit o solutie de apa cu sare si ulei pe care am intins-o cu pensula pe aluatul crescut, am facut niste gaurele cat mai adanci in care am potrivit jumatatile de rosii. La final am presarat cimbru proaspat si l-am pus in cuptorul preincalzit la 200°C cam 30 de minute, pana s-a rumenit frumos.

Ca observatie, pentru data viitoare, le-as face mai subtirele, asa cum a zis Diana, la vreo 2 cm pentru ca in cele 30-40 de minute de crescut in tava aproape si-au dublat volumul. Tot pentru data viitoare, as incerca cu masline.

66  21  157  48  74

7   103  93    x   35

113  39  315  51  60

Gasind numarul x, gasesti pe blogul meu o carte langa care am ascuns un logo. Al cui este acel logo?

Luna asta am avut de rasfoit si testat o reteta dintr-un blog deja cunoscut, dar de unde n-am mai facut nicio reteta pana acum: Retete fel de fel al Iulianei,  unde am admirat destul de vocal diferitele combinatii de milkshake-uri care mi-au facut o pofta incredibila. Am testat milkshake-ul de kiwi care nu mi-a placut deloc la gust, desi combinatia parea buna, iar aspectul este incredibil de frumos, apoi pe cel de banane si cafea, care mi-a placut mai mult desi mi-a iesit foarte gros ca o budincuta, pe care l-am servit cu lingurita.

Milkshake de banane si cafea

• 2 banane
• 100 ml de lapte
• 150 ml expresso
• 2 lingurite de zahar

1. a continua ca pana acum: fiecare va propune o proba pentru cealalta concurenta;
2. a stabili o zi la o ora cand as fi pus o intrebare la care primul raspuns corect castiga.

Avand in vedere ca amandoua au ales prima varianta (fara ezitare as spune), aceasta runda va fi un duel intre Vienela si Diana, aici, pe blog, care se va desfasura astfel:

- pana vineri 24 mai au timp de gandire pentru a alege o intrebare la care trebuie sa raspunda cealalta;

- amandoua au primit statutul de autori pe blog – astfel incat fiecare isi va putea scrie articolul ce contine proba dupa preferintele proprii.

- raspunsul va fi dat prin comentariu public la articolul celeilalte

• fac o nota aici: comentariile sunt libere, puteti sa incurajati fara probleme favorita sau sa comentati articolul respectiv, dar va rog sa nu dati solutia problemei inaintea concurentei vizate.

Primele 2 articole (unul al Vienelei si unul al Dianei) din aceasta runda va fi publicat vineri 24 mai la ora 22. Termenul pentru a da raspunsul va fi luni 27 mai tot la ora 22.

Daca au raspuns amandoua, fiecare va scrie un nou articol continand o alta proba si vom stabili urmatorul termen limita, de comun acord.

Ghidurile turistice

Pentru mine, un ghid bun este cel care contine o lista de obiective turistice cunoscute, cu o scurta descriere, cateva informatii istorice sau amanunte interesante, harta locului, informatii verificate si redactate fara greseli. Nu ma astept ca muzeul sau piata centrala sa se mute prea des din loc, astfel incat pot sa-mi folosesc ghidul meu de acu’ 5 ani din Paris pentru ca probabil foarte putine strazi si-au schimbat numele (de exemplu).

In general, nu iau in seama traseele propuse in ghid pentru ca am observat cu foarte multa vreme in urma ca noi avem complet alt pas decat cel propus in ghid, desi preferam mersul pe jos, de multe ori intr-un ritm alert, cu o vizualizare rapida a unor obiective, desi considerate importante din punct de vedere turistic sau o cercetare amanuntita a altor gen de obiective, nu neaparat mentionate in vreun ghid.

Harta este foarte importanta pentru mine, mai degraba ca un fel de polita de asigurare, in caz ca ne pierdem, sa avem posibilitate de a regasi drumul spre hotel. Desi, acum poate fi folosit destul de usor GPSul telefonului, n-as vrea sa aflu ca m-am pierdut intr-o zona fara acoperire sau ca nu am acces la internet si  aplicatia mea e buna de admirat si cam atat. Pe testate, gasesc mult mai usor o strada in indexul ghidului meu decat prin google maps.

Restaurantele si hotelurile propuse in ghid aproape niciodata nu le iau in considerare pentru ca stiu ca si-au platit locul acolo, ceea ce normal, munca celui care a scris ghidul trebuie platita cumva, dar de cele mai multe ori nu sunt pe gustul nostru. In schimb, avem ghiduri specializate pentru asa ceva (colectia de la Wallpaper e chiar interesanta), dar de cele mai multe ori le alegem cautand un anume stil prin google sau cu ajutorul unor aplicatii specializate gen iTaste, La Fourchette. sau Toptable.

Inca nu mi-am format o parere despre ghidurile on-line, cred ca intra mai degraba in categoria blogurilor.

Blogurile Turistice

Acestea imi ofera posibilitatea unei pareri, care poate fi sau nu compatibila cu gustul meu, dar pot analiza cateva opinii si imi pot forma propria parere daca merita sau nu sa vizitez un anumit obiectiv. Pe bloguri ma intereseaza sa citesc despre:

- locatii, obiective, chiar un punct de vedere inedit, nu neaparat prezentat intr-un ghid, un anume colt de strada ce i s-a parut autorului c-ar avea farmec sau unde a mancat cea mai buna inghetata, o piata care merita vizitata;

- informatii utile care nu vor fi niciodata prezentate intr-un ghid (de exemplu: Metropolitan Museum are o intrare la nivelul strazii care este mult mai accesibila, unde nu stai la coada la vestiar, iar coada de la bilete, desi destul de mare, este mai rapida decat cele de la intrarea principala, din capul scarilor);

- informatii legate de starea unui anume obiectiv (de ex. Metropolitan Museum este in renovare, dar este inca deschis sau saptamana trecuta s-a pus antena pe cladirea construita pe locul turnurilor gemene, dar cladirea este inca in lucru).

Bineinteles ca aceste informatii pot sa nu mai fie de actualitate, dar majoritatea posturilor dintr-un blog sunt datate si sunt usor de verificat. Chiar daca blogul este sponsorizat, de obicei acest lucru este specificat, dar chiar daca nu este, numarul blogurilor este atat de mare, iar informatia usor de verificat incat nu-i niciun bai. Ba chiar uneori este bine-venita o sponsorizare, asa aflu si eu de locuri noi si potential interesante. Publicitatea este un lucru bun. Informatia falsa sau gresita este mult mai periculoasa. Iar tocmai asta ma duce la urmatorul punct de vedere: blogurile sunt personale, toate opiniile exprimate pe un blog le iau ca atare si merita verificate inainte de a investi timp si efort in acea idee. De exemplu, iau de buna adresa unui muzeu dintr-un ghid, dar o verific pe cea de pe un blog, fie cautand site-ul muzeului sau pe wiki (dar si aici se pot strecura greseli).

Eu, una, urasc sa toc marunt diverse ingrediente, la noi in casa, Vlad toca ceapa marunt – pana am descoperit ca poate fi bagata in robot si merge daca n-o vreau prea marunt tocata. Cu busuiocul, mararul, menta si alte ierburi aromatice e la fel, mai ales cand am nevoie de cantitate mai mare. Foarfeca asta e o minune, chiar imi place. Merge pana si cu plantute cu tulpinite mai groase, bineinteles daca am forta sa le tai, dar imi place pentru ca pot sa execut o cantitate destul de mare de firicele intr-un timp record.

Acum sunt cateva observatii de facut:

- Foarfeca merge mai bine cu ierburi uscate, dar se poate folosi si cu frunze umede, dar atunci pastreaza ceva mai multe fragmente intre lame.

- Una dintre ingrijorarile mele era curatarea, dar se curata foarte usor sub jet de apa sau cu o scobitoare daca vreo planta mai umeda si lipicioasa nu vrea sa-si vada de treaba ei.

Foarfeca de ierburi aromatice

cele 5+5 lame

De 5 x o foarfeca eficienta pentru plante

Daca ierburile sunt uscate nu raman prea multe resturi intre lame

In cateva momente am obtinut gramajoara de frunzulite maruntite

Eu sunt foarte incantata de ea, dar n-am nici cea mai vaga idee daca se gaseste in Romania. Dar daca ati vazut, spuneti-mi si mie pentru ca sunt mereu in cautare de idei de cadouri pentru cei de acasa si nu prea mai stiu ce se gaseste cu usurinta si acolo.

Iar raspunsurile sunt urmatoarele:

1 – Proba A.M.

2 – Proba C.Z.

Camille Saint Saens a imitat cântecul unei păsări la sfârşitul unei compoziţii şi la începutul alteia. Numiţi pasărea respectivă şi cele două lucrări muzicale - Cocosul in:

• Carnavalul animalelor
• Dans macabru

Cocosul apare si el intr-un final, aici:

3 – Proba C.S.

Care este filmul?

“Cheech & Chong’s Up in Smoke” sau “Up in Smoke” (1978)

4 – Proba D.B.

Acest citat face parte dintr-o carte care i-a adus autorului castiguri foarte mari atat inainte cat si dupa ce popularitatea acestuia a crescut. Care este titlul original al cartii si numele autorului?

• Titlul original al cartii: Mein Kampf
• Numele autorului: Adolf Hitler

“Astazi nu exista poate decat un singur domeniu in care originea este intr-adevar mai putin hotaratoare decat darurile innascute: cel al artei. [...] Acest fapt dovedeste in mod evident ca geniul este independent de situatia sociala si chiar si de avere. Nu arareori marii artisti provin din familii din cele mai sarace. Si numerosi mici sateni au devenit maestrii ilustri.”

5 – Proba I.R.

Cum se numeste elementul prezentat in imagine si carui stil ii apartine?

• Numele elementului din imagine: finiala
• Stilul: neoromanesc

6 – Proba L.N.

Ce epitaf este scris pe piatra funerara a scriitorului care a creat o mitologie proprie si in memoria caruia un alt mare scriitor a scris o poveste din care face parte urmatorul citat:

“Era un amfiteatru de piatra marginit de chiparosi, dar zidurile i se inaltau mai presus de varfurile copacilor. Nu avea usi sau ferestre, dar era strapuns de un numar infinit de fante verticale inguste.”

Epitaful scris pe piatra funerara a lui H.P. Lovecraft este “I AM PROVIDENCE“.

7 – Proba O.T.

“La castel am inceput si la castel ne intoarcem. Ghici unde a fost facuta poza!“

Castelul se numeste Palácio Nacional da Pena si se afla in São Pedro de Penaferrim, municipalitatea Sintra, Portugalia.

8 – Proba V.S.

Din ce film este urmatoarea imagine si cum se numeste personajul?

Asadar, cea mai grea intrebare din aceasta etapa:

Actor: Robert Logan
Personaj: Skip Robinson 
Film: Adventures of the wilderness family 
Scena: Skip taie un copac in camasa aia alba in primul sfert al filmului.

Asadar Diana si Vienela au ramas in joc. Dar urmatoarea etapa va fi cu siguranta ultima, eu eram aproape pregatita cu plicul de FEDEX sa-l trimit maine, dar n-a fost sa fie. Cu siguranta in etapa urmatoare vom avea o castigatoare, inca nu ne-am decis asupra probei finale, dar stati pe aproape.

Pentru Miercurea fara cuvinte @ CARMEN

Dupa zborul nostru de aproape 9 ore, am aterizat pe aeroportul Dulles si am avut o surpriza: pentru prima data de cand vin in state NU a fost coada la granita. Noi eram pregatiti moral sa pierdem pana la 2 ore ca sa trecem granita, cam atata a luat in anii trecuti, dar acum am putut trece in cam jumatate de ora. Si asta doar din cauaza ca am avut o cursa Qatar plina cu arabi care nu si-au completat foile de intrare in SUA, adica acele declaratii ca n-ai cu tine produse animale sau cu potential toxic, ca n-ai umblat pe la ferme si ca in general nu esti terorist. Nici nu ne-am revenit prea bine din bucuria trecerii granitei ca prin branza ca ne-am trezit plopi in asteptarea shuttle-ului de la hotel, care hotel cu fite nu-si trimitea masinica decat o data pe ora, iar noi tocmai il pierduseram. Ca o nota personala, pe cand asteptam masina noastra, am remarcat ca hotelurile mai ieftine aveau cate o masina care trecea cam la 10-15 minute spre hazul nostru amar. Dar, calul de dar nu se cauta la dinti ca n-are rost.

in asteptare

Masina noastra a sosit deodata cu ploaia, dar n-am pierdut mare lucru, pentru ca Reston este destul de aproape de aeroport, cam in 30 de minute eram la hotel, dupa ce ni s-a facut o prezentare a centrului, adica 2 strazi paralele pe care se aflau diversele magazine, rasarind cumva din pamant in mijlocul pustiului, intrerupt doar de autostrazi. De fiecare data cand ne-am plimbat pe strazile orasului (si am facut-o zilnic cat am stat acolo) am avut acea impresie ca suntem intr-un studio de Hollywood, ca in curand vin unii incep sa demonteze totul si sa-l mute cativa km mai incolo. Aceeasi senzatie am avut-o cu totii, inclusiv sefu’ asa ca oraselul si-a capat o bine meritata porecla de fake-city.