AJ Cronin – Castelul palarierului

Citind-o pe Diana in articolasul ei despre concursul ei de lunea dimineata, parca m-a prins un pic din melancolia ei. In acelasi timp, mi-a aparut in cap intr-o invalmaseala de sentimente contradictorii una dintre cele mai triste si in acelasi timp fascinante carti pe care le-am citit in ultimul an: Castelul Palarierului de AJ Cronin. Cartea am descoperit-o la recomandarea lui Vlad (pe care reusesc sa-l fac atat de rar sa discute despre carti, dar stie si citeste atat de mult incat atunci cand il prind in dispozitie de povestit imi vine sa opresc timpul in loc, ca sa pot sa-l ascult cat de frumos vorbeste si ma minunez continuu cat de multe lucruri interesante stie). Am citit pe nerasuflate cartea, din ce in ce mai adunata pe canapea, ajungand s-o termin ghemuita intr-un colt, plangand pe ascuns, suferind amarnic de mila fetelor si urand puternic personajul principal al cartii. Am suferit alaturi de personaje cum n-am mai facut-o de mult. Nu am de gand s-o povestesc, daca ati citit-o ma veti intelege cu siguranta, daca nu, atunci poate ar trebui sa o cititi. Va spun doar ca este o poveste trista si melancolica despre puterea de asuprire a unui om crud, capul familiei, care isi tortureaza spiritual familia, cartea terminandu-se tragic si atat de neasteptat, incat as fi vrut s-o continui eu in mintea mea ca sa pot schimba ceva. Mi-ar fi placut atat de mult ca cineva, undeva, sa se opuna si sa schimbe soarta unei familii intregi.  Inca ma gandesc cu drag la fetele lui si inca ma trec fiori de ura cand ma gandesc la James Brodie, care cu o cruzime de fiara turbata isi arunca fiica afara din casa, in mijlocul furtunii, pentru ca a indraznit sa ramana gravida cu iubitul ei, la care gaseste intr-un final linistea, dar pentru o perioada atat de scurta, din cauza unei sorti crude, care vrea s-o striveasca cu orice chip.

WW2 Armed Services Edition

9 gânduri despre “AJ Cronin – Castelul palarierului

  1. Eu am citit cartea asta in adolescenta…deci amu’vreo 20 de ani…bine ca ne-ai povestit-o ca altfel nu-mi aminteam nimic din ea. Adevarul e ca ar trebui sa o recitesc, mereu traiesti altfel o carte daca o citesti si la 17 ani, la 27 sau la 37, nu-i asa? 😉

    • Ba n-am povestit-o, doar am amintit de ea! Si da, este genul de carte care trebuie citita in fiecare decada a vietii. Eu, una, stiu sigur ca traiesc altfel cartile citite acum decat la 17 ani, cand ori aveam mai mult timp ori „simteam” mai multe 😉 Dar asta trebuie citita!

    • Cam asa, la 16 ani eram foarte impresionabila, credeam mult mai usor in lume, in carti, in vise, ma indragosteam rapid, traiam fulgerator sentimente arzatoare, uitam si treceam la urmatoarea pasiune. In timp, am invatat sa fiu precauta, circumspecta, critica si … rationala. Am devenit profesionita intr-o meserie unde sentimentele nu au valoare, doar datele experimentale si unde viata trebuie sa se supuna unor reguli, pe care poate nu le-am descoperit noi inca, dar cu siguranta sunt acolo. Haosul este boala intr-un sistem biologic. Am devenit mai greu impresionabila, iar pragul prin care trec in lumea mea de vis si trairi este mult mai sus astfel incat doar anumite stari, intamplari sau carti mai ma pot trece prin acesta.

  2. Interesanta cartea si mi-ai trezit interesul prin faptul ca nu ai vrut sa discuti despre ea si ai suferit alaturi de personaje. Imi plac cartile cu multa actiune, suferinta si foarte amuzante. Sunt de la o extrema la alta:))

  3. Pingback: Vânătoarea de comori – solutii | In jurul Kadiei

  4. Pingback: Cărţile lui 2013 | In jurul Kadiei

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s