provocare tomnatica: briose cu dovleac

De peste un an de zile, in blogosfera culinara romaneasca se desfasoara un eveniment lunar de bucatareala in jurul unei temei sau al unor ingrediente. Provocarea lunii octombrie „Dulce Romanie” de anul acesta este gazduita de FC la My Fancy Cake si are ca tema cupcakes, briose si muffinuri de Ziua Recoltei 😉

Ce poate fi mai potrivit pentru sarbatorirea toamnei decat bostanii? Poate si din cauza apropierii de halloween, dovlecii au invadat pietele si supermarketurile, intr-o multime de forme, dimensiuni si culori. Sunt asa de numerosi si neobrazati incat noi ne-am trezit cu vreo 5 in cosurile de cumparaturi, atat de frumosi si decorativi incat am cedat si i-am adoptat 😉 Drept consecinta, pana acum am mancat supa de dovleac, paste cu dovleac, briose cu dovleac, boccelute cu dovleac si … va continua. Inca mai am 3 dovleci de spintecat. Ce n-am apucat sa fac este placinta cu dovleac (preferata mea), dar cumva imi e frica ca nu o sa mai aibe gustul pe care il avea cand eram mica, dar dupa ce mi-am gustat boccelutele ieri, am realizat ca nu are de ce sa imi fie frica, dovleacul are in continuare acelasi gust minunat pe care mi-l amintesc din copilarie! Nu stiu daca voua vi s-a intamplat sa regustati o mancare care va placea enorm de mult cand erati copii si sa aveti socul sa descoperiti un gust nou deloc asemanator cu cel pe care vi-l amintiti? Mie mi s-a intamplat cu orezul cu prune si cu musaka de cartofi pe care le iubeam cand eram mica, le gatea mama mea, dar cand am gustat din nou intr-una din vizitele mele mi s-au parut atat de … altfel. Si inca un altfel neplacut, orezul prea dulce si musakaua prea uleioasa… facute tot de mama mea, dupa aceasi reteta. E adevarat ca intre timp, mi-am cam schimbat gusturile si nu mai mananc nici atat de gras si nici atat de dulce, ba chiar au inceput sa-mi placa pana si morcovii…

Intorcandu-ne la retetele de toamna, va prezint intai si-ntai boccelute cu dovleac. Am inceput sa va povestesc despre ele la painica cu seminte de aici, cand am zis ca o treime de aluat se lasa deoparte. Ei, aluatul asta l-am intins intr-o foaie cam de jumatate de centimetru grosime, peste care am pus dovleacul razuit marunt si am presarat o mana de zahar deasupra. Am rulat foaia de aluat in jurul dovleacului si am taiat-o in cilindri, carora le-am intors capetele in sus ca intr-o bocceluta si i-am pus in tava de briose, unsa cu unt. Boccelutele astea le-am uns cu un amestec de lapte si ou si dupa inca 15 minute de respiro le-am copt la 180°C pentru vreo jumatate de ora. Am uitat complet ca voiam sa le pun si niste seminte de dovleac deasupra, eh, asta e! pun data viitoare 😉

Si pentru ca boccelutele mele s-au mancat atat de rapid (abia am apucat sa le fac cateva poze inainte sa treaca in nefiinta, ce sa mai zic de faptul ca nu au rezistat pana am mestesugarit noi tavitele de toamna), am facut si niste briose festive cu dovleac 😉  Si cum dovleac mai aveam ras de la reteta anterioara, doar am luat cateva linguri deoparte si le-am frecat cu un pic de zahar. Aluatul de briose l-am facut din 500g de faina semi-integrala (bio – insa nu mi-a placut deloc faina, data viitoare le fac cu faina alba), 1 plic de 7g de drojdie uscata, 1 lingurita rasa de sare, 1 lingurita de suc de lamaie, 40g zahar, 50ml de lapte si 300 ml de apa, tot in masina de painica. Dupa 40 de minute de dospit, am impartit aluatul in 8 bulgarasi, pe care i-am pus in tava de briose unsa cu unt si le-am facut o adancitura in centru in care am pus cu lingurita dovleacul cu zahar 😉 Si pentru ca mi s-a parut ca am pus prea putin zahar am mai adaugat o jumatate de lingurita deasupra fiecarei briose. Au crescut foarte frumos si sunt foarte bune la gust, tocmai potrivite pentru masa mea de toamna!

La minunatiile astea de toamna merge si un vin fiert cu zahar si scortisoara, pe care noi l-am servit in niste vase de lut foarte dragi mie! Alina & Georgi o sa scriu un post si despre cum am facut tavitele 😉

EDIT: tutorialul pas cu pas despre cum am facut tavitele cu frunze uscate AICI!