provocari culinare

Se simte in aer ca vin sarbatorile, nu numai datorita bogatiei de oferte si micilor etichete care apare mai nou langa orice produs „cadoul ideal” sau „perfect pentru miciile atentii”, insotite bineinteles de un procent reducere, oferta de impachetare in hartie colorata cu fundite lucioase si cozile imense la casele din supermarket. Se simte venirea sarbatorilor si prin numeroasele concursuri peste care dau din ce in ce mai des, incat aproape ca le pierd din vedere pe unele si-mi promit ca-mi voi face o lista cu ele si mai ales cu termenele limita (da, am ajuns sa vad viata numai de la un termen la altul, in functie de proiecte si alte date limita). La unele se dau cadouri, la altele se infiripa prietenii si se popularizeaza un subiect, o tema, un simbol. Intervine cate o rutina, de miercurea, de duminica, se schimba idei, poezii, fotografii, sentimente. Ne simtim bucatari, critici, fotografi, calatori. Calculam AMR-ul cu un sentiment de usoara exuberanta si nenumite sperante.

Provocarea lunii Noiembrie s-a terminat, iar Alexandrina ne arata cine s-a falit cu merele si hreanul din bucatarie. Vine repejor si urmatoarea tema, la Brandusa, cu mult suflet 🙂 Si pana s-au anuntat ingredientele vedete de luna viitoare (ghimbir si prajiturele de craciun), am trecut repejor pe la Mimmi si mi-am ales o reteta pe care sa o testez, mi-a fost greu sa aleg pentru ca are foarte multe retete tentante, dar pana la urma mi-a placut felul in cara arata aceste mici aperitive, care s-au dovedit a fi extrem de gustoase, incat le-am facut de doua ori! Dar, bineinteles de fiecare data schimband un pic reteta (ca nu pot altfel, iar Vlad se plange ca nu imi iese niciodata la fel mancarea, e tot foarte buna, dar ce sa fac nu-s restaurant si uneori imi vin idei si am pareri. Hotarate!).

Asadar in prima varianta, am taiat un castravete in bucati cat de cat egale, pe care le-am golit cu lingurita, lasand o margine suficient de groasa spre un capat. Peste resturile de castravete am adaugat o lingura de crema de branza si cateva bucatele de ardei gras rosu, le-am amestecat bine-bine si cu crema rezultata am umplut „paharutele” din castravete. Am avut si somon sa le pun deasupra dar am uitat si am mancat somonul pe paine, cu crema de branza sau unt, sare, lamaie si un sfert de felioara de castravete.

Au iesit asa de bune incat a doua zi am mai facut un rand, dar e data asta am pus ceva mai multa crema de branza, resturile de castravete, ardeiul rosu, cateva frunze de busuioc in robot, apoi am umplut castravetii.

Nu pot sa ma decid care mi-a placut mai mult, ambele sunt la fel de bune!

crema de branza
paharutele din castravete
aperitive super-rapide si gustoase
varianta 2
varianta 1
somonul a fost "folosit" un pic altfel

Autor: Kadia

Ceea ce descoperi tu de capul tau este mult mai interesant decât ceea ce descoperă altcineva pentru tine – este ca diferența dintre o căsătorie din dragoste și una aranjată.

5 gânduri

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s