Intoarcerea – Håkan Nesser

Intoarecerea, a doua carte a lui Håkan Nesser care mi-a picat in mana mi-a lasat exact aceeasi senzatie ca prima. Scrisa un pic telegrafic, presarata cu fraze filozofice mai mult sau mai putin banale, ieftine, cu un politist criminalist, care este descris ca genial, al carui inteligenta este mai mult intuita decat descrisa. Incercarile de a-l face uman sunt aproape ilare, bietul om avand cate o problema in familie sau de sanatate in fiecare dintre cartile citite, dar descrise la fel de telegrafic, o operatie care sa elimine un cancer la colon, fara tratament realist inainte sau dupa, o recuperare rapida, insotita de consum de bere si fumat nelimitat si de proasta dispozitie a bietului om. La finalul cartii, politistul isi arata latura umana punand un umar la administrarea dreptatii, convins fiind de judecata lui fara gres, intuitiva, dar fara dovezi. O carte enervanta, care incepe promitator cu un cadavru fara cap, maini si picioare, dar care se termina … dezamagitor, cu un erou politist-vedeta bolnav.

De ce era atat de greu sa-ti lasi mintea in repaus total?

Cum era vorba aia a lui Pascal? Ceva despre faptul ca tot raul din lume era provocat de incapacitatea noastra de a sta nemiscati intr-o camera goala?”

Si acum, o provocare pentru VladLiana, Margot, Diana, Aliceee, Georgi, Alta-Liana, Salmi, Micul, Daniela, DiaMar, Mimmi, Ama, Ana-Maria, Mitinita, Alexandrine, Codruta, Maya, VerdedeParis, Kit, slowaholic, Georgiana, Carmen, psy, tu1074, redsky, Tibi, AnaVero, Călin, Cris-Mary, Cristi, Dana, Robert, Rokssana, Zina.

cine are curajul sa dea un citat din cartea pe care o citeste acum?

PS: Un punct bun al cartii, datorita ei am descoperit si blogul editurii 3, ceea ce mi-a placut grozav 🙂

93 de gânduri despre “Intoarcerea – Håkan Nesser

  1. Chiar acum sunt in pauza de citit, maine am examen si nu cred ca vrei sa citesti din cursul meu :)). Dar fac leapsa saptamana viitoare, am o carte pe care am inceput-o inainte si o voi continua. Multumesc de provocare, imi place.

      • Pana acum este minunata! Am fost fascinata de Murakami si cand am citit Cronica pasarii arc iar acum l-am regasit in romanul acesta si sunt foarte incantata! 🙂 Este un audiobook. daca te intereseaza ti-l dau si tie. 🙂

        • Bineinteles! Carti audio n-am incercat, mi-e tot timpul frica sa nu ma prinda ce fac pe moment in loc sa „ascult” cartea… dar ma gandesc ca poate fi foarte placut… Oricum nu mai refuz nimic fara testez, mai ales dupa ce m-ai convins si am devenit atat de incantata de kindle app. In unele conditii, este asa de bine 😀

  2. Daca-i bal, bal sa fie 🙂
    „Multa vreme dupa aceea – ani buni de zile – au tot plimbat teasta de la una la alta. Mi-o amintesc cocotata pe polita caminului nostru, apoi pe raftul de carti al lui Kat sau aici, pe masa lui Hepzibah”.
    Jiltul Sirenei, de Sue Monk Kidd. Inca ma chinui sa-mi dau seama daca e o carte buna sau nu. Deocamdata mi se pare cam siropoasa, cu ceva tentative de meditatii filozofice. Sa vedem cum e pana la final. 🙂

  3. „Doar cu două bagaje mici, ne-am luat biletele, apoi am aşteptat avionul, sorbind dintr-o cafea chioară. Privind mulţimea de oameni care trecea pe lângă noi, l-am zărit pe El. Am pretextat că am nevoie la toaletă şi am pornit după el. M-a văzut cu coada ochiului şi a făcut dreapta, în holul ce ducea spre toalete. S-a oprit cu spatele la mine, cu doi paşi în faţă.

    – Mă urmărești? am început, privindu-i sfidător ceafa.

    – Nu. Trebuie să ajung la o ședință.

    – Să înţeleg că nu mai ai nevoie de mine, am întrebat încet, schimbând subiectul, căci nu eram interesată de motivele călătoriei lui.

    – Înţelegi greşit. Problema e că ai început lupte ce nu-ţi aparţin.

    – Pe dracu’! Ce lupte? Vrei să scapi de mine. Trebuia să mi-o spui, nu să pui poliţia pe capul ziarului, am şuierat nervoasă.

    – Eu te-am făcut, eu te omor, spuse calm.

    Asta a fost picătura care a umplut un pahar suprasolicitat. Dacă spunea orice altceva, era în regulă, dar asta nu. Am păşit apăsat până am ajuns în faţa lui, l-am apucat de cravată şi l-am împins în perete, înainte să gândesc ce Dumnezeu fac. Mi-am apropiat faţa de a lui, privindu-l insistent. Era calm, în contrast evident cu mine, ciupind totuși din buza de jos, așa cum făcea întotdeauna.

    – Nu sunt făcută din noroi, i-am şoptit, apoi i-am dat drumul, plecând fără să mă uit în urmă.

    Când am ieşit în aglomeraţie, îmi tremurau mâinile. Fusese o nesăbuinţă să îl înjosesc şi una şi mai mare să îi demonstrez că poate fi pus la punct de o fată, de o subordonată. Ar putea să mă omoare imediat, fără drept de apel, fără ca măcar să bănuiesc vreo uneltire. Dar nu îi permiteam să se lege de originile mele. Ştia că, de fiecare dată când aducea în discuţie familia mea, mă enervam. Poate asta voia să testeze, răbdarea, iar eu picasem testul. Să-l ia dracu’! N-are decât!

    – Hei, eşti OK?

    Mi-am îngropat faţa în pieptul lui Cătă atunci când m-a prins în brațe, încercând să-mi revin.

    – Ce ai păţit?

    Fir-ar! Ce am păţit?… Gândeşte repede!

    – Am… am crezut că am stat prea mult şi am întârziat, am bolborosit, respirând sacadat. M-a depărtat puţin, zâmbindu-mi dulce.

    – Nu, n-am întârziat. Calmează-te. Acum veneam după tine.

    Bine că nu m-a prins – că nu ne-a prins. N-ar fi fost bine pentru nimeni.

    Ne-am întors în sala de aşteptare. Avionul a fost pregătit pentru pasageri în jumătate de oră şi mi-am amintit că am rău de înălţime abia când am ajuns pe locul meu de la fereastră…”

    In brate straine- Andra Pavel

  4. pai, eu citesc mai multe in paralel…nimic nou, carti pe car ele-am mai citit de o suta de ori, dar sunt nostalgiile mele… una dintre ele este Tartarin din tarascon, o carte draga mie, pt ca imi place mult autorul, are un simt al umorului simplu dar sanatos
    „The clearest evidence that Tartarin was unafraid is that he went to the
    club not by the short way but by the longest and darkest way, through a
    tangle of mean little streets, at the end of which one glimpsed the
    sinister gleam of the Rhone. He almost hoped that at a bend in one of
    these alleys „They” would come rushing from the shadows to attack him
    from behind. They would have had a hot reception I can promise you; but
    sadly Tartarin was never fated to encounter any danger…not even a
    dog…not even a drunk… Nothing.”
    apoi, orice as citi, citesc in fiecare zi si cateva pagini din aventurile lui Tom Sawyer,o editie din 1956, ingalbenita si ruuuuptaaaa, vai de mama de om, pe care chiar am citit-o de sute de ori
    „-Noroc huckleberry!
    -noroc, mai si sa cresti mare!
    -ce-ai acolo?
    – o pisica moarta.
    -Ia s-o vaz si eu. Aoleu, e teapana huck!!De unde-o ai?
    -am cumparat-o de la unu…
    -ce-ai dat pe ea?
    -un bilet albastru si o basica de porc sterpelita de la abator.”
    asta cu „e teapana huck” am folosit-o cu prietena mea din copilarie ani de zile, ori de cate ori vroiam sa spune: e groasa de tot!! foloseam „e teapana huck” si radeaaaaammm!!!!
    si mai rererererererere citesc mirona, tot o carte foarte draga mie,
    „“Iubesc cum respir: egal, iremediabil si pentru totdeuna”
    si mai e unul,dar nu stiu daca il reproduc exact…nu am cartea la indemana…:
    „tac tot ce nu ai inteles, si inteleg tot ce taci”
    In rest…tricotez,tricotez,tricotez, si cand nu tricotez….crosetez!! pasiune noua si care te consuma…da dependenta!!

    • N-am citit Tartarin of Tarascon, dar recunosc ca m-ai facut sa ma duc repede in wiki – descrierea mi se pare savuroasa si am adaugat cartea la „TREBUIE citite” – e teapana huck :))))))))
      Ne arati si noua ce tricotezi? Eu doar ma uit la ce fac altii, am primit niste cipicei superbi de la Liana (:*) si un puloveras-rochita exceptional – cadou de craciun 😀

  5. eu am apărut mai pe seară… mulţam de leapşă… nu e vorba de curaj, e chiar bucurie. 😀

    „- carnea aceea pe care o mănânci , zise el cu blândeţe, e trupul unei creaturi care a trăit şi a respirat aşa ca tine şi ca mine.
    hillis oftă adânc şi îşi roti ochii cu disperare şi milă faţă de pretenţiile şi confuziile prosteşti ale moştenitorului. pe urmă, spre groaza lui isserley, ignoră totul şi se puse pe treabă, apucând oala de gătit care îi venea cel mai la îndemână”
    … recitesc michel faber- sub piele.

  6. Hi,hi…tot de la editura trei citesc si eu o carte acum…Hotul de umbre de Marc Levy.
    „Acum, stai jos, trebuie sa vorbim, a spus umbra.
    M-am asezat turceste pe podea. Umbra a luat aceeasi pozitie, in fata mea. Aveam impresia ca statea cu spatele la mine, dar asta nu era decat efectul razelor de luna.
    -Tu ai o putere foarte rara, trebuie s-o accepti si sa te folosesti de ea, chiar daca te sperie.
    -Si ce sa fac cu ea?
    -Gaseste, pentru fiecare dintre cei carora le furi umbra, aceea scanteie ce le va lumina viata, o frantura din memoria lor ascunsa, asta-i tot ce vrem noi de la tine.
    -Noi?
    -Noi, umbrele, a soptit cea careia ii vorbeam.”
    Pentru ca n-am citit decat cateva pagini, am dat citatul de pe coperta IV.

  7. – Куда это, чёрт возьми, я попал? – раздался глухой голос.
    – В мою камеру, – отвечал Ч., – то есть в самое темное подземелье замка графинь В. Извините, что в этой проклятой тьме я не могу рассмотреть вас и поздороваться с вами как следует.
    – А вы кто такой? Извините, но я привык к темноте, а здесь для меня слишком светло. Я при свете ничего не вижу.
    – Вот как? Значит, вы – Крот
    ……..

    Vladimir

    • vrei raspuns?
      de ce nu citesti si tu ca oamenii intr-o limba internationala? Macar da si tu titlul si autorul, ca sa pot wiki rapid.
      desi imi place alfabetul tau :*

  8. „I had found Mister in a garbage can about three years before, a mewling kitten, with his tail torn off by a dog or a car—I was never sure which, but Mister hated both, and would either attack or flee from them on sight.
    Mister had recovered his dignity over the next few months, and shortly came to believe that he was the apartment’s tenant, and I was someone he barely tolerated to share the space with him.”
    Jim Butcher – Storm Front

    • Eu ma hotarasc foarte greu, ba chiar ajung si la 3-4a carte, mai ales daca e scriitor prolific, tot incerc sa vad ce au vazut altii de are atat de mult succes 😀

  9. Servus Kadia!

    „Pentru binele fabiliei tale şi al neamului tău, pentru binele tuturor oamenilor, nu-a mai căuta pe cel pe care ai venit să-l găsesşti. El nu există. Dacă nu renunţi, cumplite nenorociri te vor nimici. Şi ai avut destule.
    Cei care ştiu”
    Jacques Attali – Cei care ştiu – pag 69 – Editura Hasefer – 2006.

    Bună idee. Mai văd şi eu ce citeşte lumea! 🙂

  10. citesc mai multe carti odata, din diverse motive, unul ar fi pt ca „imi place sa-mi plimb privirea pe mai multe claviaturi”, cum zicea frumos ion vinea in lunaticii. m-ai prins rau sunt la munca, dar daca ma gandesc bine am una si aici. dupa ce a murit fanus neagu am luat „ingerul a strigat” sa-mi dau seama daca-mi place…mi-a placut.
    „Pe langa Calafat, unde ma duc eu, am intalnit anu trecut doi zugravi de biserici. Nu-i lua nimeni si prindeau cate-un copil, ii faceau portretul pe hartie cu creionu si se rugau sa le plateasca ala ce-o vrea el. Intr-o zi, unu ca tine le-a zis: „Ma, mie sa-mi faceti copiii asa cum vor fi ei peste patruj de ani. Vreau sa stiu cum or sa arate ei cand vor fi oameni mari si eu oi fi mort”. Aia doi au desenat intai chipul baiatului, pe urma pe-al fetei, si ala cu ideea lui nebuna a agatat portretele intre fotografia lui si-a nevestei, cand era el ginerica, cu ceas la buzunar si cu beteala la piept, si nevasta-sa mireasa. Si copiii erau acum mai batrani ca parintii, si ala s-a suparat: „Nu sunt copiii mei!” Stapanu batran, care era acum mai tanar, si-a chemat cainii: asta a fost plata. „

    • Si eu incep mai multe carti, apoi ma chinui sa le termin pe toate 🙂 Arata o crunta lipsa de disciplina, citesc ce-mi pica in mana si apoi ramane ba langa pat, ba la birou, pe ipad si le citesc atunci cand imi permite timpul si conditiile.
      Imi place citatul, o ilustrare foarte frumoasa a faptului ca lumea nu stie exact ce vrea si trebuie sa ii dai omului un vis, nu realitatea crunta, chiar daca asa crede el ca vrea sa primeasca.

  11. o sa fii dezamagita, dar lui Vlad sunt sigura ca o sa-i placa:

    „Strugurele Chardonnay si butoiul mic de stejar formeaza unul dintre cele mai celebre cupluri din lumea vinului. Pur si simplu parca au fost facuti unul pentru celalalt – caci stejarul – lemnul preferat al oenologilor – si aromele lui pot furniza multe dintre aromele care ii lipsesc saracaciosului Chardonnay. Se naste o intreaga gama de arome noi care fac ca vinul sa fie mai complicat si mai placut, dar, pentru a da un vin echilibrat, ele trebuie sa se armonizeze. De aceea, pentru vinurile destinate unei vieti mai lungi, e recomandata maturarea in vase de lemn. Nu prea are sens sa tii un Sancerre un an in butoaie de stejar noi si scumpe, cand el e facut expres pentru a fi consumat tanar si proaspat – din cauza Sauvignon-ului, care nu imbatraneste frumos”.

    eu acum citesc si invat despre arta degustrarii vinurilor 😀 citatul de mai sus este din capitolul la care am ajuns acum, Chardonnay-ul. (la degustare sunt in urma, am de recuperat Muscat-ul, Gewurztraminer-ul si Sauvingnon Blanc-ul). deci, cartea lui Jancis Robinson este principala. dar lucrurile sunt mult mai complicate decat par (doar este vorba despre mine, nu-i asa? :D)

    sa ma explic. seara se incheie invariabil cu o degustare, prin urmare, vorbim de cartea lui Jancis Robinson. ea se combina cu Giuseppe Sicheri – Cum sa devii sommelier (pentru informatii suplimentare). degustarile se fac cu carnetelul de vinuri alaturi, pentru ca informatiile trebuie pastrate si verificate, plus ca ajuta la formarea unui limbaj de specialitate.

    dimineata, cand aburii alcoolului s-au volatilizat :p si ochii mei nu s-au deschis decat pe jumatate, trag cu ochiul intr-o carte de cooking randomly aleasa, in functie de pofte si mood-uri. si aleg ce sa fac pentru micul-dejun.

    dupa cafea, cand sunt in stare sa citesc, aleg una dintre cartile incepute, care zac intr-un morman pe covorasul pufos de langa noptiera (e mai comod asa, doar intind mana si inhat o carte!). de mentionat: fiecare carte are semnul ei separat si special, si in functie de cat de mult imi place cartea distribui si semnele de carte. (ex. semnul meu de carte preferat este unul frumos desenat, pe care e scris numele meu si pe care l-am cumparat de la o librarie de cartier din St. Etienne. acel semn de carte se afla acum in interiorul unei colectii de povestiri care se cheama „From Russia with Love” (coord. Galina Dursthoff, ed. Art, 2009), din care mai am doar 4 povestiri de citit, prin urmare incerc sa aman cat pot sa o termin (cartea mi-a placut grozav). alaturi de ea mai sunt Boris Vian – Spuma zilelor, care iarasi ma distreaza, in special pentru ca imi aduce aminte de unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, a carui carte preferata este. langa, batranul Hemingway – Fiesta (pe care acum il vad cu fata din Midnight in Paris, haha) si doua volume de dialoguri stiintifice ale unor cercetatori importanti cu Dalai Lama (cartile vorbesc despre o noua disciplina, neuroimunopsihologie, si incearca sa gaseasca argumentele si explicatiile stiintifice pentru cauzele influentei covarsitoare pe care o au emotiile si starile sufletesti asupra starilor fizice si psihice omenesti; volumele se numesc „Emotiile distructive” si „Emotiile vindecatoare”).

    iar in geanta (in caz ca apare vreo situatie care sa-mi permita sa citesc, gen o sedinta plictisitoare de la care am marele privilegiu sa ma sustrag) car acum dupa mine „Provence pentru totdeauna”, cartea lui Peter Mayle. lejera, delicata, fructata, ca un vin alb de desert 😀 nu necesita prea multa concentare, deci poate fi citita oriunde 😀

    apoi se face seara si revin acasa, unde dau citatul despre vin 😀 pam-pam. acum trebuie sa ma pui sa dau citate si din cartile mele de capatai. acolo devine interesant 😀

    • vai draga mea, cum sa fiu dezamagita! Este un citat atat de frumos! pe sufletul meu, mai ales ca ultima data cand am trecut in Cora am primit dintr-un pahar frumos inscriptionat cu Murfatlar, un vin alb, dulce si parfumat, tinut in butoi de stejar, vechi de 10 ani, Lacrima lui Ovidiu. Asa, degustare pentru ochi frumosi 🙂 Un pic cam dulce pentru mine, dar parfumat si bun, iar baiatul de la crama mandru-tare pentru bunatatea oferita 🙂
      Viata de vis, as da orice pentru lafaiala langa pat dupa trezire, imi permit vreo doua zile pe saptamana, dar pare atat de placut 😀
      Imi place tare mult ideea semnelor de carte, trebuie sa-mi fac o colectie, de fapt, am una dar nu mai stiu unde am pus-o. Ultimele semne de carte au fost: un bilet de avion din acela clasic (pe cand mergeam de la Bergen la Geneva), un bilet de telecabina (cel cu care am urcat pe Saleve pentru ca era desenat si frumos si voiam sa-l pastrez), o bucata de hartie igienica, un patratel orangiu, pentru ca a fost singurul obiect din jur pe care il puteam folosi, o foita de dos de Alldays…

  12. Pingback: mă iertaţi, dar « Colţu' cu muzică

  13. hahahaah…e teapana rau..;da, sigur sa citesti tartarin,nu stiu de ce, dar cartea este mi-aé mers la suflet, si vara trecuta in drum spre saint remy, cand am vazut o placuta care arata directia catre tarascon, mi-a sarit inima idn loc…nu am avut timp insa sa facem un detour…eu prefer sa rererecitesc clasici, si carti care imi plac, decat sa incerc scriitori obscuri despre care nu stiu cum scriu…este doar o alegere personala, nu zic ca e rau sa-ti largesti orizontul si sa explorezi, dar eu am asa un pitic pe creier cu „nu pierde timpul” (care cam cade in obsesie), si asta ma face sa „nu pierd timpul” -hahahaha-cititnd ceva care ma face sa pierd timpul hahahaha e teapana rau!!!:))
    da, am sa fac poze, nu sunt inca o mare maestra in tricotat si chestii din astea, dar am facut gulerase pt toata lumea pe aici (sot, nepot si mie), si acum tricotez o maaare sacosa in care sa-mi tin laneturile si andrelele (ca am 5 sacose din alea mari pline cu lana de toate culorile si de toate felurile, cu andrele si crosete de toate marimile….(pe mine cand ma pocneste-ma pocneste bine!!). cand termin sacosa (mai am o latura si manerele) am sa fac poze..;sau poate fac poze si la floricelele crosetate si le pun pe blog…vad eu!o zi buna!!

    • o, da!!!! O sa-mi pun si eu poze cu ce am primit, stii puloverul alb pe care il purtam in trondheim, e o poza cu mine pe un pod, este facut manual 😀 nu de catre mine, desi mi-ar placea grozav sa am timp sa invat 🙂 In schimb, imi plac enorm de mult tricoturile si puloverase si gulerasi si rochite, e nebunie!

  14. Pingback: colţul european – 8 « Colţu' cu muzică

  15. oh, dar il stim pe ovidiu, cu tot cu lacrima lui dulceaga. e un vin chiar bunicel. nici eu nu sunt foarte incantata de vinurile dulci, decat daca sunt speciale pregatite pentru desert, insa acum trebuie sa fiu profi si sa invat sa le apreciez pe toate la adevarata lor valoare 😀

    astazi a fost randul unui Moscato d’Asti, un vin italienesc lejer, refreshing, dar care te pacaleste usor: la o prima degustare lasa impresia de dulce, insa in realitate e sec. e si putin sparkling, are doar 5% alcool (aproape cat o bere)… e fun si aromat, mie mi-a sugerat imediat o combinatie cu… poezie. scopul cursului meu despre vinuri, atunci cand l-am inceput, a fost (printre altele) si descoperirea unui vin care sa se potriveasca nu cu un anumit fel de mancare, ci cu o…carte. un vin care sa poata fi baut stand-alone, nu foarte alcoolizat (ca sa ajung sa citesc totusi, nu sa adorm langa carte), cu arome suficient de puternice incat sa se combine frumos cu fictiunea, fantezia, magia cuvintelor. Moscato d’Asti pare o optiune buna. l-am pus pe lista. sper sa mai descopar si altele pe masura ce inaintez in studiu 😀

    lafaiala in pat se datoreaza doar faptului ca ma intorc acasa la ore la care ceilalti se lafaie la randul lor in pat, so, we’re even 😀 dar chiar si daca nu am timp si sunt doar 2 pagini citite, ziua e deja mai buna 😀

    si eu fac la fel cu semnele de carte, cand le epuizez, le inlocuiesc cu ce-mi cade in mana sau cu cel mai apropiat obiect utilizabil pe post de semn de carte la momentul respectiv 😀

    • Moscato d’Asti – s-a notat! Mi-e oarecum cunoscuta venirea acasa in zori de zi, desi la noi e un eveniment rar 😀
      Cred sincer ca soarta semnelor de carte, oricat de frumoase ar fi, este sa se transforme in ceva … obscur, anost sau simpla hartie o data cu trecerea timpului. Stii tu, in timp, toate cd-urile lasate in masina au tendinta sa se transforme in Queen (daca imi aduc aminte bine Terry Pratchett in Good Omens facea o astfel de constatare).
      Sa stii ca am reusit cat de cat sa ma impac cu stilul badaran si pacatos al fracezului si chiar incepe sa ma prinda cartea, cat s-o termin, nu stiu daca si cat sa-mi cshimb parerea despre el … sau ea 😀 Mai dureaza :)))))

  16. Pingback: Vechi scăpărări (070112) | Amintiri din filumenie

  17. Pingback: Vechi scăpărări (110112) | Amintiri din filumenie

  18. Pingback: Vechi scăpărări (140112) | Amintiri din filumenie

  19. Pingback: Latraturi ocose (140112) « Ulise al II-lea cel Ocoş

  20. Pingback: Latraturi ocose (110112) « Ulise al II-lea cel Ocoş

  21. Pingback: Latraturi ocose (070112) « Ulise al II-lea cel Ocoş

  22. Pingback: Viaţa-n imagini (140112)

  23. Pingback: Clipe încremenite (070112) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  24. Pingback: Clipe încremenite (110112) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  25. Pingback: Clipe încremenite (140112) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  26. Pingback: Alt joc cu poze – 14.01.12 « Florina Lupa Curaru

  27. Pingback: Pe chibrituri: Festivalul internațional Cerbul de Aur « Blog de Filumenistă

  28. Pingback: Viaţa-n imagini (110112)

  29. Am revenit, cu fragmentul din cartea pe care o citesc. Se numeste Despre Isus si e scrisa de Jonas Gardell.
    Traducerea imi apartine asa ca rog sa scuzati eventualele neconcordante.
    „Majoritatea scheletelor gasite din vremea in care a trait Isus arata lipsa de fier si de proteine. Craniile barbatilor de 40 de ani au majoritatea foarte putini dinti sau chiar deloc. Viata era grea si oamenii mureau tineri. Numai o minoritate isi sarbatorea aniversarea de 25 de ani.
    Cand ne gandim la Isus vedem un zambet plin de dragoste, un zambet bland.
    Dar daca adaugam ca zambetul lui ar fi de fapt un zambet fara dinti am avea in fata o imagine mai adevarata a lui.
    Ni-l putem imagina pe Isus ca fiind fara dinti? Putem sa ne gandim la el fara sa avem in fata o imagine? Foarte putin din ceea ce vedem noi din Isus Kristos in imagini corespunde cu cel care a fost Isus din Nazareth.”

    E o carte care se vrea o incursiune in istorie si paralel in biblie, care sa puna fata in fata realitatile istorice cu scrierile biblice. Inca o citesc, e grea dar fascinanta. Din pacate nu cred ca e tradusa in alta limba, fiind accesibila astfel numai cititorilor in suedeza.

  30. Pingback: Clipe încremenite (180112) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  31. Pingback: Vechi scăpărări (180112) | Amintiri din filumenie

  32. Pingback: Viaţa-n imagini (180112)

  33. Pingback: Alt joc cu poze – 18.01.12 « Florina Lupa Curaru

  34. Pingback: Pe chibrituri: Căluțul de mare « Blog de Filumenistă

  35. Pingback: Latraturi ocose (180112) « Ulise al II-lea cel Ocoş

  36. Pingback: Clipe încremenite (210112) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  37. Pingback: Vechi scăpărări (210112) | Amintiri din filumenie

  38. Pingback: Viaţa-n imagini (210112)

  39. Pingback: Latraturi ocose (210112) « Ulise al II-lea cel Ocoş

  40. Pingback: Pe chibrituri: Lupa Capitolina « Blog de Filumenistă

  41. Pingback: Alt joc cu poze – 22.01.12 « Florina Lupa Curaru

  42. Pingback: Alt joc cu poze – 21.01.12 « Florina Lupa Curaru

  43. Pingback: Pe chibrituri: Capul de bour, Stema Moldovei « Blog de Filumenistă

  44. Pingback: Clipe încremenite (250112) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  45. Pingback: Lătrături ocoşe (250112) « Ulise al II-lea cel Ocoş

  46. Pingback: Viaţa-n imagini (250112)

  47. Pingback: Proiectul meu si campania ALLtora « In jurul Kadiei

  48. cartea pe care o citesc acuma e plina de evenimente si e greu sa extragi un citat…sa cel putin unul scurt:) dar o recomand in caz ca nu ai citit/o..se numeste Sa tai in piatra vie de Abraham Verghese. E povestea a doi gemeni nascuti in urma relatiei dintre o calugarita si un medic in Africa. Mama moare la nastere si viata celor doi e foarte tumultoasa. Si-o complica singuri dar si luptele interne din Africa isi spun cuvantul. O recomand cu drag:)

    • pare interesanta si cumva mi-e cunoscuta, dar nu cred ca am citit-o decat poate cateva cuvinte despre ea. Am s-o caut, multumesc pentru recomandare si te mai astept in vizita 🙂

  49. Pingback: Pe chibrituri: Neptun, Zeul mărilor « Blog de Filumenistă

  50. Pingback: Alt joc cu poze – 29.01.12 « Florina Lupa Curaru

  51. Pingback: Leapsa cu carti « In jurul Kadiei

  52. Pingback: My Homepage

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s