13.99 lei

sau 99 de franci titlul original, preschimbat in 14.99 euro, dupa ce Franta a adoptat euro ca moneda nationala. In caz ca nu stiti, vorbesc despre o carte, scrisa de Frederic Beigbeder, renumita ca pamflet la adresa publicitatii. O carte greu de digerat pentru cei care au un stomac mai sensibil, scrisa mai degraba in argou si cu critici aspre la adresa sistemului actual de economie de piata dirijat de firme cunoscute ce cheltuiesc sume enorme ca sa convinga lumea sa cumpere. O viziune limitata a eroului, „om din interior”, care pervertit de sistem, simte ca se „prostitueaza” pentru avantaje materiale substantiale, producand reclame banale, sub nivelul intelectual pe care din nefericire nu reuseste sa ni-l arate, trecand printr-o clinica de dezintoxicare si sfarsind la inchisoare.

Ce m-a enervat:

  • autorul, care declara ca eroul ii seamana, dar intr-o varianta mult mai normala, iar cartea se vrea autografica, autorul fiind concediat dupa publicarea cartii. Toata cartea am avut senzatia ca asta e tot ce poate scrie individul: carti autobiografice. Mi se pare atat de impresionat de inteligenta lui, incat uita sa mai traga si o gura de realism. Intr-un fel are dreptate, succesul de care se bucura arata clar, cat de dornica este populatia de a il admira. Recunosc, este doar o senzatie si nu am citit alte carti. Poate urmatoarea imi va schimba parerea despre individ.
  • eroul, care fiind proiectia autorului, se simte atat de destept, scuipand cu rahat in sistemul care ii ofera toate avantajele pe care si le etaleaza cu nerusinare aproape pe fiecare pagina. Individul, de un mercantilism exagerat, petrece cateva pagini bune descriind obiectele de valoare din casa. Suntem ceea ce alegem sa facem, nimeni nu-l obliga sa joace cum i se canta, dar in pofida pervertirii lui, inainteaza pe scara ierarhica. Ca in orice alt sistem uman, inaintezi prin inlaturarea celor din jurul tau si conteaza ce prieteni sau cunoscuti cu interese sa te ajute ai. Asa functioneaza umanitatea, ii ajuti pe cei din jurul tau, la care tii sau pe care ii admiri si care au aceleasi competente cu cei necunoscuti. ok, recunosc ultima afirmatie nu e intotdeauna valabila, dar din nou asa functioneaza umanitatea.
  • limbajul, desuchiat, vrea sa socheze, uneori in mod gratuit, care nu adauga deloc puncte pozitive „genialitatii” literare a autorului.
  • abundenta de citate si trimiteri, care vor sa arate cat de citit si cultivat este autorul. Pff, exista google si internet. Neimpresionant. Exista modalitati literare mult mai subtile care sa lase exact aceeasi impresie, fara sa te sufoce cu ce au gandit altii, mai destepti, noroc ca au lasat scris, ca sa ii repete altii, papagaliceste.
  • lipsa de onoare, aruncatul cu noroi intr-un sistem care ii ofera o slujba, ce ii pune painea pe masa, sau ma rog, in cazul lui fundu’n mercedes, facandu-i pe toti prosti interesati, chiar daca sistemul este intinat si corupt. Alegerile pe care le faci sunt ale tale si daca toti colegii se balacesc in noroi, nu arata deloc inteligenta peste medie sa te alaturi la scaldat. Coruperea sistemului nu scuza coruperea personala. Deloc.
  • si o gramada de alte puncte minore, pe care nu mi le mai amintesc acum 🙂

Ce mi-a placut:

  • din cand in cand, are umor, ba chiar si un pic de auto-critica mascata in criticile superiorilor. Cartea dovedeste totusi cursivitate si consistenta a ideilor.
  • finalul cartii, pe care insa nu-l dezvalui, desi m-a tentat. Dar cred ca se poate face rost foarte usor de la carti vechi sau gunoi si astfel nu-i fac vanzare tipului 😀

As mai citi-o o data? Da, ca sa pot s-o critic in cunostiinta de cauza. Nu mi se pare ca aduce nimic nou cunoasterii universale, este incercarea unui francez de a epata, denigrand un sistem corupt, de care a profitat pana cand s-a plictisit. Am citit-o pana la capat, satisfacuta fiind de final, unde antipatia mea pentru eroul principal isi gaseste alinare.

„-Bineinteles ca treaba asta imi face greata, numai ca eu ma gandesc la nevasta-mea, la copii, nu sunt in halul asta de megaloman, incat sa-mi inchipui ca o sa revolutionez, ei, fir-ar al dracu’, putina modestie, Octave! E de ajuns sa-ti inchizi televizorul, sa nu te mai duci la McDo, cacanaria asta ambianta nu e din vina mea, e din vina voastra, a astora care cumparati lucruri de la Nike, fabricate de sclavii indonezieni! E mai usor sa marai impotriva sistemului in timp ce il faci sa functioneze!” […]

„Problema omului modern nu e rautatea lui. Dimpotriva, din motive practice, el prefera sa fie amabil, in general. Insa, pur si simplu nu poate suferi plictiseala.” […]

„Turismul il transforma pe calator intr-un controlor, descoperirea se transforma in verificare, uimirea in fixare de repere, drumetul se transforma in Toma Necredinciosul” […]

„Eu eram multumit sa fim un cuplu DINK (double income no kids), de ce sa vreau sa facem o familie (fabricarea artificiala de maraieli interminabile si de lungi indispozitii emoliente)? Nu crezi ca e jalnic sa ai copii? Toate cuplurile alea romantice care nu mai vorbesc decat de caca?”

Iar, acum o provocare pentru cititorii mei entuziasti: Alina, Vlad, Liana, Margot, Diana, Alice, Georgi, Salmi, slowaholic, Georgiana, psy, tu1074, redsky, Tibi, AnaVero, Călin, Cris-Mary, Alina, Dana, Robert, Rokssana, Zina.

Ce faceti cand dati de o carte care va enerveaza si contravine principiilor voastre?

  1. abandonati cititul ei, pe principiul ca exista deja enorm de multe carti care merita mai degraba timpul vostru de citit, si asa limitat
  2. o lasati pe mai tarziu, sa o terminati de citit cand terminati toate cartile din casa si nu mai aveti nici macar revista cu programul de tv de citit
  3. o duceti pana la capat, strangand din dinti si visand cu ochii deschisi cum ati arunca cu rosii stricate in autor

PS: Va invit la o campanie foarte desteapta, la care m-as baga cu siguranta, problema insa ar fi cu trimiterea cartilor in strainatate, desi m-as multumi si cu o varianta electronica: campania vALLuntar

38 de gânduri despre “13.99 lei

  1. că îţi convine sau nu, de maculatură ce nu merită citită tot dai. de obicei cînd nimeresc o astfel de carte o las deoparte, zicîndu-mi eventual că poate o voi citi mai tîrziu, deşi ştiu că acel „mai tîrziu” nu va mai veni 🙂

  2. Sunt prea multe carti misto si prea putin timp ca sa-l pierzi citind carti tampite. Asta-i principiul meu. Daca o carte ma enerveaza si eu o consider proasta (indiferent de parerea publicului) o abandonez. Nu o arunc. O pun in biblioteca inapoi. Daca arata bine o fac cadou unei doamne care ma enerveaza. Daca nu arata bine ramane acolo si-ti presez tie flori de ierbare si mie treburi lipite. Daca are hartie buna ajunge origami. Fara mila si fara ezitare. Sunt mult prea multe carti bune si mult prea putin timp ca sa-l pierdem pe cacaturi.

    • in sufletul meu sunt de acord cu tine, dar ma simt de parca as trisa sau as face ceva nepermis atunci cand abandonez o carte, daca chiar nu pot s-o duc la capat, o pun la loc si imi fac o nota mentala ca sa o termin cand voi avea mai multa rabdare sau timp. Cel putin o perioada ma amagesc ca o voi termina si astfel am sufletul impacat 🙂

  3. Banul pe care l-ai dat pe carte nu justifica corvoada de a o citi. Ca doar n-ai pacatuit! Zii si tu ca i-ai baut :P.
    Stiu ca stii, dar ai intrebat si am dat curs :D.

    • mda, cred ca ar trebui sa ma gandesc la un sistem de donat cartile care nu-mi plac. Cine stie poate altcuiva ii plac. Eu inca imi aduc aminte de chinuitoarele vacante de vara in varf de munte, unde m-am chinuit 2 luni de vara ca sa termin Crima si pedeapsa. A fost … crima si pedeapsa la propriu! Nimic nu egaleaza acea tortura. Dar, daca peste 10 ani, o sa am alta parere?

  4. Daca ma enerveaza si in plus contravine si principiilor mele, o abandonez. Timpul este prea pretios pentru a il irosi. Aveam si eu mai demult acest sentiment de vinovatie sa abandonez o carte, de parca as fi fost la scoala si nu imi dadeam silinta pana la capat. Bull shit! Nu mai sunt la scoala, nu datorez nimic nimanui, iar cea mai importanta persoana din viata mea sunt eu. Mi-a luat ceva timp sa inteleg chestia asta, dar acum lucrurile decurg mult mai usor. Unii pot crede ca sunt superficiala sau dura, insa nu mai sunt dispusa deloc sa ii menajez pe altii daca o fac in detrimentul meu si nici sa nu imi ingadui sa trag chiulul daca asa simt eu ca mi-e bine. 🙂

    • imi place modul tau de gandire, dar in mod clar eu mai am de lucru. Mi-ar placea sa fiu mai disciplinata si fac lucrurile ca la carte, dar uneori e important sa stii sa tragi si linia unde trebuie 🙂

  5. Dacă nu îmi place începutul, o frunzăresc până la sfârșit, apoi o scot afară din casă. Nu prea mai am loc nici pentru cărțile bune, ce să mai țin și maculatură !

    • da, intr-adevar mai exista un raspuns posibil, pe langa cele 3 propuse de mine: frunzaritul. M-am trezit din cand in cand facand asa ceva, cand am impresia ca e prea static si nu pierd nimic daca sar cateva pagini pentru ca tot acolo ajung 😀

  6. N-am abandonat niciodată o carte începută. Dacă mi-a trezit interesul şi am cumpărat-o, o citesc încredinţat fiind că nu există stup fără pic de miere. Norocul meu este că am căpătat în timp un soi de fler care-mi permite să aleg aproape fără ezitare cărţi bune şi foarte bune deci, rar m-am mai păcălit cu maculatură. Iar cu roşii aş arunca în editor nu în autor. Editorul ar trebui să fie o sită competentă care să scutească lumea de grafomani. Şi aşa este o hiperinflaţie de titluri în jurul nostru, iar timpul devine din ce în ce mai scurt. În felul acesta, probvabil că ar mai scăpa şi nişte copăcei de la tăiere. Se spune că omul este o fiinţă extrem de contradictorie: taie copaci din care fabrică hîrtia pe care apoi scrie salvaţi copacii! 🙂

    • Comentariul meu favorit de la acest articol 🙂 Omul este intr-adevar o fiinta contradictorie si am din ce in ce mai des impresia ca multi vor sa scrie, dar nu vor sa citeasca. Observatie facuta nu numai in meseria mea, dar in multe aspecte ale vietii, oamenii devin atat de absorbiti sa-si dovedeasca valoarea proprie, sa fie admirati, sa-si intreaca propriile standarde incat uita sa mai admire, sa laude si sa aprecieze pe cei din jurul lor. Editorii isi imagineaza cota parte din castiguri, grafomanii (mi-a placut tare mult cuvantul asta) isi imagineaza o viata linistita, eventual in lux, dar mai important fara slujba cu program fix. Ba chiar si aclamari publice si sesiuni de autografe. Nu conteaza ca nu au nimic de spus si cu greu au citit mai mult decat cartile obligatorii de la scoala.

  7. Mult timp m-am chinuit cu toate cartile proaste pe care le intalneam pentru ca ma simteam vinovata sa le las neterminate. De cativa ani insa, de cand am realizat cat de multe sunt cartile care merita citite nu mai imi fac asemenea probleme. De multe ori renunt la carte de la primele pagini, daca nu ma prinde. Alteori le citesc cu regret pana la capat doar din curiozitate, tot sperand ca o sa se faca mai bune.
    Din pacate insa tot nu snt inca in stare sa ma lepad si de mustrarile de constiinta ca am lasat o carte neterminata dar macar nu mai pierd timpul cu ea. 🙂

    • imi sunt atat de cunoscute starile tale: regretul, vinovatia, curiozitatea 🙂
      O singura carte am refuzat s-o citesc dupa primele pagini si nu simt nici un regret. Desi s-a bucurat de un succes fenomenal, nu am putut citi-o Trainspotting de Irvine Welsh.

  8. în genere dacă nu rezonez cu o carte, o dau deoparte. nu neapărat pentru că nu ar fi bună, ci pentru că nu rezonez cu ea. mi s-a întâmplat să reiau lectura ei în alte circumstanţe şi să constat că e chiar pe gustul meu, aşa cum mi s-a întâmplat şi să descopăr că ceea ce citisem şi-mi plăcuse mai demult, nu mai are acelaşi gust la relecturare…
    dar de obicei, dacă primele 50 de pagini mă silesc şi mă sleiesc, pun cartea în raft şi acolo rămâne, motiv pentru care am învăţat să cumpăr cărţile după ce mă documentez despre ele. de altfel sunt recunoscută ca un fan al achiziţiilor de carte on line şi mai puţin direct din librărie. 🙂

    • Mie imi plac librariile, enorm de mult, imi place cum miros, felul in care arata acele rafturi de carti, insa recunosc majoritatea cartilor pe care le am sunt primite cadou. In ultima perioada am inceput sa citesc si variante electronice, ba chiar am incercat si variante audio. Mi se pare modalitati de a creste numarul de carti citite, altfel ajung sa citesc o carte timp de un an de zile, citind doar cateva pagini seara inainte de culcare cand nu sunt prea obosita. Sau doar in cele 2-3 saptamani de concediu anual.

      • eu citesc mult mai des, în genere prefer ca zilele de week-end să le dedic cititului, dacă nu e musai să socializăm şi citesc foarte repede. de aceea mai mereu rămân fără cărţi de citit… 🙂

        • ce mi-ar placea sa am timp, dar in we recuperez noptile de nesomn din timpul saptamanii si strabat strazile intr-o incercare disperata de aerisire. Dar citesc cand si pe unde apuc, mai ales decand mi-am impus sa cresc numarul de pagini citite 😀

  9. o duc pana la capat….citesc tot ce-mi pica in mana 🙂
    alaltaieri am teminat „amsterdam” de Ian McEvan…nu e genul meu, dar curiozitatea m-a impins pana la ultima pagina…
    in trecut, cand timpul nu-mi ajungea(nu ca acum s-r fi latit!) ,le abandonam, in ideea ca am sa le reiau…am pierdut multe carti asa…ori le-am imprumutat si nu le-am mai recuperat,ori le-am pierdut cand am pierdut tot…asa ca,rezonez sau nu, n-o las din mana pana la capat 😉

    • Asa eram si eu, intre timp, am ajuns sa mai pierd unele carti din vedere. Dar ai subliniat un punct foarte important: curiozitatea! Daca imi starneste curiozitatea, de a sti cum se termina, sau cum se ajunge acolo, la final, atunci o rumeg. Ca aceasta despre care am scris. Motivatia poate fi diverita, iar unele carti le citesc nu din placere, ci ca sa ajung sa le combat.

  10. Kadia draga, am citit pe nerasuflate recenzia ta; foarte simpatic ai prezentat cartea. Culmea e ca si eu am cochetat o vreme cu gandul de a cumpara aceasta carte, dar parca ceva ma tragea de maneca si nu reuseam s-o iau din raft 🙂
    Am avut experiente fel de fel cu cartile pe care le-am cumparat crezandu-le interesante si apoi am constatat ca nu-s pe gustul meu. Nu sunt genul care sa zic ca o carte e de top sau nu; prefer sa o consider sau nu pe gustul meu. In general am incercat sa termin lectura acestor carti, chiar daca le-am inghitit cu noduri :/ dar trebuie sa recunosc si ca sunt carti pe care nu le-am putut pur si simplu digera dupa primele pagini. Pe unele le-am pastrat in biblioteca, poate pentru cei care dupa mine le-ar putea lectura cu mai multa placere. Cele pe care insa le-am considerat pur si simplu prost scrise au sfarsit in punga cu reciclabile de hartie :p Poate data viitoare vor deveni paginile unei carti bine scrise 🙂
    O zi frumoasa iti doresc!

    • Multumesc 🙂 ma bucura tare mult sa stiu ca ti-a placut cum am scris. Imi place cum imparti cartile, dupa gustul tau. Ca orice arta, literatura este subiectiva. Poate fi executata perfect, cu o tehnica desavarsita, dar cu toate acestea sa nu fie deloc pe plac. La fel cum cartile comerciale, cu un succes nebun in vanzari, pot fi criticate acerb de specialisti. Dar totul se rezuma la ceea ce te face sa simti, la starile, sentimentele si nu in ultimul rand, informatia pe care ti-o ofera.

  11. ma chinui o vreme cu ea doar ca sa-mi demostrez mie ca pot. evident cum apare o carte mai interesanta (si apare mereu 😀 ) o abandonez intr-un colt de raft in biblioteca, in ideea ca in alta dispozitie sufleteasca voi avea mai mult spor cu ea. s-a intamplat in diverse perioade sa gasesc interesant ce altadata imi venea sa ferfenitez. cand nu voi mai avea loc in biblioteca le voi dona,dar pana atunci…

    • Cand aveam tot timpul din lume, adica prin adolescenta imi impusesem chiar si o regula sa citesc o singura carte pana cand o termin si trec la alta. Oricum numarul de carti pe care le aveam la indemana era destul de limitat si timp berechet, ca orice copil. Intre timp, am ajuns sa am 4-5, chiar 6 carti incepute si citesc din fiecare in functie de dispozitia sufleteasca sau de accesibilitate: am cartea de poseta, cea de la birou (pe kindle), cea de pe noptiera si cea din baie 😀

  12. Pingback: Pink Floyd (5) – Atom Heart Mother « Colţu' cu muzică

  13. Pingback: candori « Rokssana's Blog

  14. ok. comentez cartea sau provocarea?

    provocarea, ca pentru carte mi-ar lua muuuuult prea mult. eu sunt ceea ce se numeste in termeni de specialitate „un lector pervertit” sau „avizat”, in sensul ca formatia de literat m-a facut sa nu mai citesc cartile in mod subiectiv, pe criterii subiective, de tipul „imi place/ nu-mi place”, „e in acord cu principiile mele/ contravine principiilor mele”; viziunea mea a fost, intr-un fel, setata sa vada constructii, universuri intrepatrunse, ekphrasis-uri, referinte, trimiteri, analize. asa m-au invatat la scoala ca trebuie sa fie un cititor profesionist si, avand in vedere ca prin formatie una din meseriile pe care le-as putea avea ar fi si cea de critic literar, imagineaza-ti cum ar fi sa primesc o carte spre recenzare si sa spun „contravine principiilor mele”. in plus, chiar si cand fundal autobiografic este transpus in literatura, el devine, automat, fictiune. iar confruntarea cu principiile unor personaje (care apartin fictiunii) este la fel de absurda ca si cand ai spune ca nu-ti place un personaj de film, hannibal bunaoara, pentru ca ucide oameni. totul trebuie judecat intr-un context dat, cat mai obiectiv cu putinta.

    asa am invatat sa citesc eu cartile. prin urmare, oricat de greu mi-ar fi sa parcurg o carte, sa zicem, din cauza stilului greoi sau a unui limbaj greu de urmarit, am invatat sa nu o abandonez. si pentru ca, de obicei mi se intampla sa aleg carti care imi plac, foarte rar abandonez vreuna. reversul medaliei este ca incep foarte multe in acelasi timp si le parcurg in functie de starea pe care o am in momentul lecturii.

    • Sunt absolut convinsa ca sub imaginea de lector avizat, care observa tehnica si studiaza o carte in mod profesionist, ai propriile tale pareri despre ceea ce iti place, te face sa te simti bine sau rezoneaza cu propriile tale principii. Sunt convinsa ca faci diferenta intre ceea ce citesti pentru munca si ceea ce citesti pentru tine, la fel cu eu fac diferenta intre articolele stiintifice transate in fiecare saptamana pentru revizie si literatura citita pentru mine. Din nefericire sau poate mai degraba din fericire, artele (pictura, literatura, muzica) sunt supuse unui public mai larg decat cel avizat. Si sper sa nu se ajunga prea curand la segregarea pe care o vezi in muzica, in care exista o industrie comerciala, pentru mase idiocratice si una superspecializata, in care nu poti patrunde pentru ca nu mai se pune accent pe senzatie ci doar pe tehnica (gen muzica culta). In ceea ce priveste confruntarea cu principiile unui personaj te contrazic, un personaj este mai mult decat o viziune unilaterala, mai ales cand se vrea autobiografica, chiar si fictiva, el iti da savoarea, iti ofera informatii, iar autorii isi mascheaza filozofiile, punandu-si parerile in „gura” persoanjelor sale. Iar personajele acestuia sunt schematice, nedezvoltate si demne de mila. Un mercantilist care se vrea franciscan genial, un „trol” care dupa ce profita de tot sistemul care i se pune la picioare, il rahateste simtindu-se superior. Nu pot sa nu asociez caracterul cu scriitorul, mai ales dupa ce am citit cate ceva despre scriitor. Nu ma deranjeaza moralitatea personajului per se ci impotenta autorului de a convinge. Luand exemplul tau, Hannibal avea o moralitate indoielnica, care contravine total societatii umane (afectand direct societatea umana si fiind un pericol pentru cei din jurul lui), dar avea un cod etic personal, justificat si bine-dezvoltat. Nu trebuia sa zica la fiecare data cat de genial sau bogat este el ca sa te impresioneze cu modul lui de gandire, la fel cum codul etic propriu era sustinut de comportamentul lui.
      Apropo, am gasit si a doua carte a tipului, Dragostea dureaza trei ani (stiam eu ca mai am una) si am de gand s-o citesc ca sa-mi confirm sau infirm parerile 😀

  15. Pingback: Proiectul meu si campania ALLtora « In jurul Kadiei

  16. am citit cealalta carte a lui frederic, Dragostea dureaza 3 ani, acum am vazut ca a facut film. cam tot asa era si cealalta carte, o chestie intre autobiografie si fantezie. 13,99 nu am luat-o ca nu m-a interesat publicitatea, desi dupa ce am citit cartea lui, as fi vrut sa citesc si 13,99.

    • Comenatriul tau imi confirma banuielile si anume ca nu poate scrie doar fictiune, ci doar despre parerile lui si viata lui mascata sub o aura fictiva. Ca sa fac o comparatie, mi se pare ca seamana cu un actor de la Holywood care nu poate juca decat un singur rol. Atat.
      Dar, am cartea si o voi citi, dupa ce termin cu cea inceputa deja.

      • nu i-am citit nimic despre autor, dar ce numeste el autobiografie, mi se pare ca prea multe prostii a facut in viata lui pana la varsta asta….ceva nu se leaga in povestirile lui. ma rog, e scriitor, e problema lui ce scrie. cartea mi-a placut, dar incerc sa o tratez ca pe o poveste, nu ca pe intamplarile lui reale. sunt convins ca multe din intamplarile relatate au adevar in ele, dar mai sunt convins ca a folosit multa frisca pentru a da soavoare povestilor….pentru savoarea publicului. Ar fi fost interesant sa citesc si 13,99 sa imi fac o parere mai complexa despre autor….
        lectura placuta 🙂

        • Multumesc! Si eu sunt convinsa ca multe dintre influentele „autobiografice” sunt bine imbracate in fictiune, dar ratiunea autorului se simte atunci cand „personajul” isi expune principiile de viata si opiniile. Sunt chiar curioasa cum e scrisa a doua carte. Eu, recunosc am cautat sa aflu mai multe despre autor si as zice ca diferentele dintre el si personaj nu sunt chiar atat de mari 🙂

  17. This is a message to the admin. I came to your „13.99 lei In jurul Kadiei” page via Google but it was difficult to find as you were not on the front page of search results. I see you could have more traffic because there are not many comments on your site yet. I have found a website which offers to dramatically increase your rankings and traffic to your website: http://www.linklegends.com/free-trial. I managed to get close to 1000 visitors/day using their services, you could also get lot more targeted traffic from search engines than you have now. Their free trial and brought significantly more traffic to my website. Hope this helps 🙂 Take care.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s