Jean Teulé – Magazinul de sinucideri

Ai impresia ca tii greutatea lumii pe umerii tai? Totul iti merge pe invers si n-ai succes cu nimic? Simti ca ai ratat totul in viata? Pentru ca macar moartea ta sa fie un succes, atunci viziteaza Magazinul de sinucideri.

Pornind cu aceste idei, Jean Teulé descrie cu mult umor negru, o lume ipotetica in care atunci cand nu-ti mai convine viata, te poti elibera utilizand instrumentele necesare pentru a face o treaba buna, vandute bineinteles la un magazin specializat. Generatii intregi ale familiei Tuvache s-au ocupat ca magazinul sa devina prosper, imbinand tehnici de marketing si creatie. Familia Tuvache pare sa fie un echivalent burghez al Familiei Addams, cu preocupari sumbre si inclinata spre macabru, in care se vorbeste cu seriozitate si intelegere despre aspectele intunecate al vietii. Este de datoria lor sa ramana in viata pentru a usura trecerea in nefiinta a celor in nevoie.

Magazinul de sinucideri e o carte usurica, pe care o puteti termina in cateva ore si desi subiectul pare sumbru si intunecat, cartea este plina de situatii ilare, prezentate cu mult umor, majoritatea implicand mezinul familiei, Alan numit astfel dupa celebrul Alan Turing. De fapt, toti copiii familiei sunt numiti dupa sinucigasi celebri: Vincent – dupa Van Gogh, Marylin – dupa Monroe, iar acestia chiar manisfesta aptitudini similare cu cei care le-au fost „nasi”. Vincent este foarte creativ si plin de idei, iar Marlyn sufera in mod dramatic din lipsa de atentie. Numai Alan nu pare sa semene cu familia lui, fiind foarte optimist si in mod repetat vazand doar partea plina a paharului. De-a lungul cartii veti afla cum ajunge Alan sa schimbe destinul familiei lui prin optimismul lui incurabil si in acelasi timp imbunatatind stilul de viata si improspanand afacerea familiei.

Ce mi-a placut:

– stilul de proza fantastica umoristica, acesta fiind genul meu de carte. As zice ca Terry Pratchett, unul dintre autorii mei preferati, este cel mai cunoscut reprezentant al literaturii engleze contemporane de acest gen. Din aceasta cauza, mi-a placut in mod instinctiv subiectul cartii, confirmat pana la capat cu fiecare pagina pe care am citit-o.

– subiectul cartii desi sumbru este descris cu atata umor, incat nu poate decat sa starneasca hohote de ras si in niciun caz tendinte sinucigase. Nu este o carte serioasa si trebuie privita ca atare.

– descrierile obiectelor special concepute pentru sinucigasi si originalitatea ideilor, cu putine sanse de izbanda, dar totusi potrivite fiecarui client in parte. Cartea ar putea servi foarte bine si ca manual de marketing, iar eu as include-o categoric pe listele obligatorii de lectura la cursurile de specialitate 😀

Ce nu mi-a placut:

– capitolele mult prea scurte, cel putin mie mi-au fragmentat mult prea mult povestea. Am o mica pauza mintala intre capitole, iar pentru cartea asta au fost cam dese. E oarecum de inteles pentru ca fiecare dintre aceste capitolase au fost publicate intial intr-o revista sub forma de foileton episodic, dar pentru publicarea intr-o carte ar fi putut face un pic de munca de editare sa intregeasca povestea intr-un mod mai cursiv. Oricum, este doar o observatie estetica.

– finalul, mai exact ultimul paragraf al ultimei pagini, pe care l-am citit de vreo 4-5 ori ca sa ma lamuresc ca am citit cum trebuie si chiar am inteles corect. Nu spun. Cititi pentru dumneavoastra.

” the problem is that people are so lonely that they become attached to the poisonous creatures we sell them. And, curiously, the creatures sense this and don’t bite them. One, time, do you remember, Lucrèce …? A lady customer who had bought a killer trapdoor spider came back into the shop. Now, I was very surprised and she asked me if I sold needles. I thought they were for her to put her own eyes out. Well, not at all: they were to knit little bootees in pearlised cotton for her spider, which she’d named Denise. They had become friends and, what’s more, the lady had her at liberty in her bag. She took her out and let her run over her hand. I said: „Put it away!” And she laughed and said: „Denise has given me back my taste for life”. […]

Don’t you know Alan Turing? asks Lucrèce. He was an Englishman whose homosexuality got him into trouble with the law and who’s regarded as the inventor of the first computer. During the Second World War, his contribution to the final victory was of great importance, for he succeeded in deciphering the Enigma system: the electromagnetic coding machine that enabled the German high command to transmit messages to its submarines. Without Enigma the messages were indecipherable by the Allied secret services. […] The inventor commited suicid in an odd way. On the seventh of June 1954, he soaked an apple in a solution of cyanide and placed it on a small table. Next, he painted a picture of it, and then he ate the apple. […] It’s said that this is the reason why the Apple Macintosh logo depicts an apple with a bite out of it. It’s Alan Turing apple.

Cu aceasta recenzie adaug inca 15 minute de munca voluntara in cadrul proiectului vALLuntar al editurii ALL, pe site-ul careia puteti gasi cartea tradusa in romana. Fiecare persoana care comenteaza aici, la acest post, despre carte Magazinul de sinucideri de Jean Teulé sau campania vALLuntar adauga 3 minute de munca voluntara prestata de echipa ALL.

Asadar, invit la discutie: Vlad, Margot, Diana, Liana, Georgi, Simona, MayaMaria, Ioana, AnaVero, psy, redsky, tu1974, Ulise, Calin, Alina, Salmi, Zina, Jeanette, VerdedeParis, kit, Emily, mitinita, alta-Liana, Alison, Alice, Edith, Nicol, Alice, slowaholic, Diana, Mihaela, Oana, Laura, Cris-Mary, Florina, cypy, Tibi, Rokssana, Razvan, Liliana, Claudia, Nina, BistroLila, Sabina,

si pe toti cei care sunt in trecere pe aici: de data aceasta, parerea dumneavoastra conteaza!

Si va mai cer parerea in legatura cu un amanunt. De fiecare data cand am scris despre o carte, am adaugat mai multe fragmente care mi-au placut sau m-au impresionat, mai mult ca sa va dau o senzatie despre stilul in care este scrisa cartea. Vlad mi-a sugerat ca ar fi o idee inutila, pentru ca nimeni nu are rabdarea sa citeasca aceste fragmente. Prin urmare, doar din curiozitate, puteti sa-mi raspundeti sincer daca voi le-ati citit?

86 de gânduri despre “Jean Teulé – Magazinul de sinucideri

  1. Eu am citit acum şi citatul 🙂 – pentru că sunt curioasă din fire. Însă de obicei nu citesc recenzii. Am preferat de când mă ştiu să citesc cărţi, nu despre cărţi 🙂
    Iar despre cartea asta nu-mi pot da cu părerea. Nu-mi pot spune părerea despre nici o carte pe care n-am citit-o 😀

      • Sunt atâtea cărţi pe care sunt tentată să le citesc şi am atât de puţin timp… Aşa că încep cu acelea pe care le am sub nas, aducă în propria bibliotecă sau descărcate pe calculator, nici nu mă mai gândesc altele.
        În plus, în place să citesc în româneşte. În engleză nu citesc decât ce traduc eu 😀

        • Inteleg, exact asa simt si eu. Mai ales ca este prima data cand am mai multe carti necitite decat citite in biblioteca si nu-mi revin. Inca imi aduc aminte de perioadele cand nu prea aveam acces la carti si le reciteam pe cele pe care le aveam, pana am descoperit bibliotecile publice. Un moment de adanca fericire de care inca imi audc aminte, mi-a placut atat de mult incat am si lucrat intr-una :).
          Si eu prefer sa citesc in romana, citesc mult mai repede si parca cu alta parte din creier 😀

  2. Chiar am să caut această carte, mulţumesc pentru semnalare!
    Şi da, eu aş citi acele pasaje. Şi eu mai redau pasaje din cărţi deşi, sunt conştient că-s citite mai mult pe diagonală. 🙂

    • Cu placere 🙂 Eu le citesc, exact pentru motivul pentru care ma straduiesc sa le adaug: ca sa „simt” stilul autorului. Uneori, chiar daca subiectul e interesant nu pot citi o carte daca nu imi place felul in care scrie autorul.

  3. Of, ce ma enerveaza cartile al caror final nu-mi place! Pot sa „ierti” multe, dar daca finalul de aiurea, imi ramane un gust amar care se transforma in nervi de-a dreptul :))
    Cat despre campania vALLuntar – imi place tot mai mult, si-mi place de ei ca-s dornici sa adune cat mai multe minute!

  4. Mie imi place sa citesc recenzii ca sa imi pot alege cartile viitoare. Sunt constienta ca nu o sa reusesc sa citesc toate cartile din lume asa ca incerc sa aleg ceea ce m-ar putea interesa in functie si de parerea altora. Citatele ma ajuta sa-mi fac o mica parere despre carte pentru ca de multe ori ceea ce scrie pe coperta din spate nu are nicio legatura:)) Pe mine una citatul m-a convins sa citesc aceasta carte:)

    • ma bucur sa aflu ca stradania mea de a da citate nu e chiar inutila 😀 Iar cartea merita citita, mai ales daca iti place proza umoristica, fie si umor negru :)))

  5. De multe ori mi-am dorit sa citesc o carte datorita unui fragment care mi-a ajuns la suflet.Nu e inutil , procedez si eu la fel si sper ca acel fragment care mie mi-a placut enorm ,sa determine o alta persoana sa citeasca.

  6. Cand am citit tilul ma gandeam ca e vb de ceva carte cu idei si metode de sinucidere, ma bucur ca de fapt e o carte plina de Umor. Eu spun sincer ca pot sa citesc recenziile peronale, dar nu pre am rabdare pt citate doar daca cartea ma captiveaza instant datorita copertii sau a recenziilor! Altfel, nu le citesc

  7. Vin aici pentru că admir efortul de a promova lectura. Nu citesc recenzii pentru că vreau să-mi fac părerile mele proprii, neinfluențate de vreun recenzor. Citesc fragmente sau citate, dar mai greu in engleza. În afară de limba română, eu sunt mare amatoare de citit în limba franceză, mult mai puțin în engleză.
    Succes mai departe în această frumoasă activitate.

    • recunosc ca si eu citesc recenziile mai in diagonala, cum a zis Tibi, eu ma duc direct la fragmentul citat ca sa-mi fac o parere daca vreau sau nu sa citesc mai departe 🙂 Cartea este in franceza, dar eu prefer sa citesc in engleza si am dat citatele pe care le-am gasit. In schimb, pot sa va „bucur” ochii cu un citat in romana, din versiunea romaneasca a cartii:
      „— Alan! De câte ori să-ţi mai zic? Nu le mai spune clienţilor „la revedere“ când pleacă de la noi, spune-le „adio“, fiindcă n-o să mai vină niciodată. O să-ţi intre vreodată în cap?
      În magazin, Lucrèce Tuvache, tare supărată, ascunde la spate o foaie de hârtie care se tot mişcă, fiindcă mâinile îi tremură de indignare. Aplecată spre fiul ei cel mic, care stă în pantaloni scurţi în faţa ei, privind-o cu mutriţa lui veselă, îi face morală:
      — Şi nu mai cânta (îl imită) „bunăăăă jiiiii-uaaaaaa“ când intră oamenii-n prăvălie. Trebuie să le zici, încruntat, „ce zi tristă, doamnă“ sau „vă urez o seară agitată, domnule“. Şi mai ales nu mai zâmbi! Vrei să pui clienţii pe fugă? De unde ai învăţat tu să le faci ochi dulci şi să-ţi fluturi degetul arătător pe lângă urechi? Crezi că oamenii vin aici să se uite la tine cum zâmbeşti? Nu mai suport chestia asta! O să-ţi punem aparat la dinţi, o să te ducem să te opereze!”

  8. Eu nu le-am citit pentru ca am citit deja cartea. 🙂 Totusi, citesc uneori si citatele, in functie de cat de mult interes imi trezeste cartea.
    Si mie mi-a placut Magazinul de sinucideri din acelasi motiv.. putea sa fie o poveste sumbra in schimb autorului i-a iesit o comedie pe care poti sa nu o iei in serios daca nu vrei… :).

  9. dacă ceva mi se pare că merită citit, atunci citesc de la cap la coadă. dacă mi se pare că nu merită, atunci renunţ după primul paragraf. acum, nu ştiu în ce măsură sînt eu reprezentativ, poate Vlad chiar are dreptate şi mulţi nu citesc acele pasaje; dar cred că pentru cei care le parcurg, merită să mergi cu ele mai departe.
    e cumva o perioadă propice pentru sinucideri? ieri îmi recomanda cineva un film care se cheamă „Vrei să mă sinucizi?”, iar acum dau peste postarea asta 😀

    • este cumva un film nou romanesc? Si eu ma intrebam acelasi lucru, pentru ca am mai dat de o recenzie despre „Ma sinucid altadata”, tot pentru campania asta 😀

        • imi suna cunoscut, dar nu stiu de unde sa-l apuc. Si asa imi e greu sa ma descurc intre titlul original, cel in franceza, asa cum le gasesc aici si cel in romana, cand discut cu prietenii. E tare dificil 😀

  10. In Imperiul Roman existau indivizi, personal calificat, pe care-i puteai angaja sa te asiste cu sinuciderea. Iti ofereau mai multe „versiuni” de unde sa alegi si te ajutau sa o duci pana la capat. De acolo cred ca e ideea 😀
    Vladimir

  11. ah, ce tare! chiar vroiam sa citesc si eu magazinul de sinucideri. o pusesem pe lista de lecturi mai demult si intre timp (la cate am pus pe lista…) am uitat de ea. ce bine ca mi-ai reamintit! acum tocmai negociez o vizita la carturesti/ vinexpert. dar cum nu putem merge la ambele din cauza faptului ca sunt in directii diferite si vizita va fi dupa birou, trebuie sa alegem. asa ca intrebarea cumplita va fi: vin sau carti? 😀 (vlad o sa ma inteleaga!:D)

    cat despre citate si fragmente, mie imi plac foarte mult, am caiete, jurnale, carnetele cu citatele care imi plac din carti. am bookmarks din acelea mici si colorate pe care le pun pe paginile cartilor unde vreau sa fac insemnari, apoi copiez citatele in carnete de lectura. asa m-am obisnuit de pe vremea facultatii. de multe ori, pentru mine citatele sunt mai relevante decat recenzia in sine, pentru ca recenzia e o suma de opinii personale. in schimb, eu pot resimti fragmentele originale altfel decat autorul recenziei. deci da, le citesc 😀

    • ah, stiam eu ca tu ma vei intelege! La fel cum as vota fara sa clipesc cu Carturesti, dar probabil si de dor. Printre vinuri m-am tot plimbat si mai am vreo 6 sticle acasa care ne asteapta sa le testam, dar de carti nu ma satur niciodata.

  12. Pingback: lookin for the summer « Colţu' cu muzică

  13. Doamnelor, pe rand:
    1) Margot: vinul, bineinteles. Daca poti sa-mi spui ca nu mai ai ABSOLUT nici o carte necitita sau neinceputa acasa atunci zic cartea. Dar cum simt eu in sufletu-mi slav ca ai, zic vin. Si citeste cuminte ce-ai inceput, unde ti-e rigurozitatea??? 😀
    2) Lizu: Draga mea, n-aveam nici un dubiu ce alegi 😀
    3) Amandoua: Eu n-am spus ca nu-mi plac citatele, ca eu personal nu le-as citi sau ca sunt inutile. Nici vorba. 😀 Ci ca, in general, majoritatea cititorilor de blog NU le citesc. Nu e cu tabere. Eu sunt in tabara alora de citesc citatele. Dar din experienta vi-o spun ca in afara de literati sau cei ce muncesc cu cartea (redactori, traducatori) nu prea intalnesti multi sa le citeasca cap coada. 😛

    • mie imi plac citatele si am remarcat ca de cand am inceput sa scriu despre cartile pe care le citesc, imi insemnez cu mult mai multa atentie citatele care imi plac. Dar mai ales, imi place procesul de dupa, cand aleg care dintre citatele marcate merita aratat.

    • Da, am verificat 🙂 Adica le-am trimis un e-mail si mi-au raspuns aproape imediat ca da, atata timp cat respect regulamentul, vor fi luate in considerare toate recenziile pentru cartile All, chiar daca nu le-au trimis ei 🙂
      PS: Multumesc mult pentru bonul de reducere de la The Book Depository! Esti o scumpa :*

  14. Pingback: Maica Tereza « Rokssana's Blog

  15. Pingback: looking for the summer « Colţu' cu muzică

  16. Si eu am fost tentata sa o aleg pe aceasta pentru prima recenzie…insa mi-a facut cu ochiul alta…Cat despre campanie…ce pot sa zic…nu am cuvinte…e o idee geniala…Si sper sa aiba cat mai mult de lucru 🙂

  17. Ba ai facut o treaba chiar foarte buna!!!! Citind fragmentul, mi-ai deschis pofta sa citesc aceasta carte, care are exact tipul de umor pe care il gust…altfel, stii ca sunt reticienta in a incepe o carte despre care nu stiu nimic, care poate este scrisa prost si ma face „sa pierd timpul”!!!! Chiar am s-o caut! Mesajul cartii este evident, prea evident, dar asta nu ma deranjeaza, am sa incerc sa „intru in capul personajelor” si sa ma delectez incercand sa le descifrez subtilitatile si dedesubturile. Merci!

    • 😀 multumesc, Georgi! inteleg cum e cand ceva ma face “sa pierd timpul” dar curiozitatea ma face sa incerc tot timpul ceva nou, uneori mai abandonez pe parcurs cand nu-mi place, dar mai nou adun argumente de ce nu-mi place si le spun si altora :)))))))

  18. acum puteti sa dati cu rosii, dar eu am sarit fragmentul. ca eram in viteza si voiam sa scriu
    despre carte 😀
    ma gandeam ca lumea e tare mica, duminica mi-a fost prezentata cartea si chiar ma gandeam la un moment dat la ea, ca mod de abordare si subiect in sine…

    • Eu nu dau cu rosii niciodata! prefer sa imi pastrez obiectivitatea, sa-mi fac statisticile si sa trag concluzii :))) Si intotdeauna gasesc ceva de care sa ma mir sau sa ma intreb 😀
      Lumea e tare mica, asa e! Am avut parte de mai multe ori de „nimereli” din astea, pe care incerc sa mi le explic rational, ca e normal ca in cercul in care ma invart sa avem gusturi si preferinte similare. Si totusi…

  19. Sunt intr-asa o criza de timp – „tot timpul” incat trebuie sa-mi fac o lista de prioritati; nu am timp sa fac experimente, dar daca un fragment imi trezeste interesul, devin si eu curioasa si vreau sa citesc cartea cap-coada. Dar altfel, sa ma apuc fara sa stiu…mai bine nu…si-asa nu stiu cum sa ma mai impart…

    • lista de prioritati imi este foarte bine cunoscuta si mai ales cum se aduna de pe-o zi pe alta din ce in ce mai multe 😀 Nici nu pot sa ma gandesc cum mi-ar fi daca as mai avea si un copil. Sa stii ca am toata admiratia pentru tine si pentru cat de multe reusesti sa faci :*

    • Am pus un link catre regulament, dar e mai simplu daca copiez informatiile aici, mai jos. Eu nefiind in Romania, am intrebat daca pot face recenzii la cartile din biblioteca mea, dar care in versiunea romana se gasesc pe site-ul ALL. Ei iti trimit cartea „cadou” ca sa promoveze lectura, eu doar nu ma servesc de cadou, deci s-a putut pentru ca indeplinesc restul de conditii:
      Pentru a putea participa în campania vALLuntar:
      – trebuie să aveţi de cel puţin un an un blog activ (adică să scrieţi minimum un post pe săptămână) în limba română.
      – să trimiteţi, cât mai curând, un email la adresa loredana.modoran@all.ro în care să specificaţi blogul avut, de cât timp scrieţi pe el, ce carte de pe all.ro* vă doriţi pentru recenzie şi datele de livrare.
      * Cartea va fi expediată prin poştă sau curier, în limita stocului disponibil, în maxim şapte zile lucrătoare de la data la care este cerută.
      Se vor lua în considerare:
      – doar posturile ce conţin recenzii la cartea primită publicate pe blogul personal în perioada 24 ianuarie – 16 martie. Posturile din afara perioadei, precum şi republicările unei recenzii mai vechi, nu se iau în considerare.
      – doar posturile ce conţin idei personale despre carte. Simpla preluare a descrierii de pe coperta cărţii nu este luată în considerare.
      – doar posturile al căror link a fost semnalat pe adresa de email loredana.modoran@all.ro, pe Facebook folosind tagul @Editura ALL sau pe Twitter folosind hashtagul #vALLuntar
      – doar posturile la sfârşitul cărora este specificat că articolul face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL.
      Există posibilitatea de a participa cu mai multe recenzii în campanie. Puteţi cere o a doua carte abia după ce aţi publicat prima recenzie.
      Pentru fiecare post scris echipa ALL va lucra 15 minute pentru un centru ales de bloggeri**, iar pentru fiecare comentariu referitor la carte şi la campanie se mai adaugă încă 3 minute de voluntariat.

      ** Centrele vor fi alese de către primii trei bloggeri ce vor aduna cele mai multe minute.
      Validarea comentariilor:
      – Comentariile ce vor primi minute vor fi validate de către un reprezentant al Editurii ALL la un interval de o săptămână şi vor fi făcute publice.
      – Dacă un utilizator a dat mai multe comentarii la postul cu recenzia, se va lua în calcul un singur comentariu.
      Munca voluntară va fi făcută de o echipă ALL în perioada 26 martie – 8 iunie (cu posibilitate de prelungire în cazul în care numărul de ore este prea mare).

  20. Pingback: Clipe încremenite (120212) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  21. Pingback: Viaţa-n imagini (120212)

  22. Pingback: Ulise al II-lea cel Ocoş

  23. Pingback: Vechi scăpărări (120212) | Amintiri din filumenie

  24. Pingback: Alt joc cu poze – 12.02.12 « Florina Lupa Curaru

  25. Pingback: ARTA MOZAICULUI BIZANTIN - » ARTE @ Zinnaida

  26. Pingback: Pe chibrituri: Coloana infinită, a lui Brâncuși « Blog de Filumenistă

  27. Citind recenzia ta sunt foarte hotarat sa citesc cartea cat de curand.
    Imi plac cartile (si persoanele) care abordeaza cu umor tema mortii. Gasesc asta relaxant 😀

  28. Pingback: FunBase si un nou concurs « In jurul Kadiei

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s