Henry Fielding – Joseph Andrews

Nici nu stiu exact cu ce sa incep. Mi-a placut. M-a impresionat. Mi-e foarte greu s-o descriu in cuvinte, mi-ar fi mult mai usor in senzatii. Este o carte scrisa in prima jumatate a anilor 1700 ce satirizeaza nuvelele vremii. Din cauza asta probabil am pierdut mult din umorul cartii, dar cat a ramas este mai mult decat suficient sa ma faca sa ma opresc la fiecare capitolas si sa vreau sa-i citesc lui Vlad vreo fraza cu talc. M-am abtinut cu greu si nu intotdeauna.

Povestea, simpla in aparenta este despre aventurile lui Joseph Andrews, un tanar dotat de la natura cu ceva farmece, care se incapataneaza sa-si pastreze virtutea si reputatia nepatata, in pofida avansurilor facute de Lady Booby (:D) in slujba careia se afla „Kissing, Joseph, is as a prologue to a play. Can I belive a young fellow of your age and complexion will be content with kissing?”, dar si ale cameristei acesteia Madam Slipslop „a boy proposes upon us to break through all the regulations of modesty, before we can make any oppression upon him”.

In urma refuzului sau politicos si nelamurit „I don’t understand your hard words; but I am certain you have no occasion to call me ungratefull, for, so far from intending you any wrong, I have always loved you as well as if you had been my own mother” este dat afara si porneste intr-o calatorie aventuroasa cu dragostea inimii lui din copilarie, Fanny, insotit pastorul Adams, mentorul lui. Pe drum, intra in tot felul de situatii care scot la suprafata pretiozitatea, ipocrizia si moralitatea dubitabila a celorlalti.

Ce mi-a placut:

– numele personajelor cu rezonanta acustica foarte sugestiva pentru personalitatea sau interesele lor (Lady Booby, camerista Slipslop, hangiul Tow-wouse, carutasul Whipwell, Mrs. Grave-airs)

– umorul de situatie intalnit la fiecare pas si in fiecare situatie;

– descrierile fara scrupule ale autorului: „I never knew any of these forward sluts come to good”

– indicatiile autorului despre ce a vrut sa obtina cu pasajul respectiv „in all these delight is mixed with instruction, and the reader is almost as much improved as entertained”; „I shall detain my reader no longer than to give him one caution more of an opposite kind: for, as in most of our particular characters we mean not to lash individuals, but all of the like sort, so, in our general descriptions, we mean not universals, but would be understood with many exceptions”

– finalul! Merita citit chiar si numai pentru sfarsitul ei.

Nu este o carte usor de citit, cel putin nu in varianta originala, mi-ar fi placut sa pun mana pe cartea tradusa, dar oricum merita toata buchiseala. In forma asta, incalcita, nu cred ca ar fi fost in veci publicata in zilele noastre, dar pentru vremea ei este exceptionala. Este totusi o carte scrisa acum 270 de ani 😉

„The only source of the true Ridiculous (as it appears to me) is affectation. […] affectation proceeds from one of these two causes, vanity or hypocrisy: for as vanity puts us on affecting false characters, in order to purchase applause; so hypocrisy sets us on an endeavour to avoid censure, by  concealing our vices under an appearance of their opposite virtues.”

Cu aceasta recenzie adaug 15 minute de munca voluntara in cadrul proiectului vALLuntar al editurii ALL, pe site-ul careia puteti gasi cartea tradusa in romana. Fiecare persoana care comenteaza aici, la acest post, despre carte Joseph Andrews de Henry Fielding sau campania vALLuntar adauga 3 minute de munca voluntara prestata de echipa ALL. Asadar, va invit la discutie: Vlad, Margot, Georgy, Liana, slowaholic, Alta-Liana, Magda Adina, Alice, redsky, psy, AnaVero, Tibi, tu1074, salmi, Zina, Verde de Paris, Calin, Florina,

Nu uitati va rog de celelalte 2 recenzii din cadrul campaniei vALLuntar, daca nu le-ati citit, va rog sa dati un ochi si sa scrieti un cuvintel si acolo. Cativa batrani sau copii vor beneficia de contributia d-voastra!

  1. Jean Teulé – The suicide shop
  2. AD Miller – Snowdrops

Alte recenzii interesante mai gasiti si la: Liliana, ArashiSimona, Mihaela, MayaMaria,  Ioana, Diana, Bianca, Oana,

Azi e ultima zi de inscrieri pentru concursul de satira si nu uitati de cel de fotografii.

52 de gânduri despre “Henry Fielding – Joseph Andrews

  1. interesant omul ca exemplu de moralitate si pentru a-i evidentia pe ceilalti prin contrast. poante subtile care dau de gandit. bine spus ca te imbunatateste, nu doar de binedispune! 🙂

    • Exact! Poantele nu sunt insa foarte subtile, mai ales pentru mintea noastra de acum. Cum ziceam imi pare rau ca nu am citit mai multe nuvele din vremea respectiva ca sa pot sa compar 🙂

  2. wow..felicitari pentru reusita de a citi cartea in varianta originala..am citit si eu cateva carti scrise in engleza veche sau cine stie ce dialecte si chiar mi se par grele de inteles. ..oricum, povestea in sine pare interesanta asa ca probabil o sa incerc varianta in limba romana:)

    • Simona, daca n-as fi avut-o in format electronic nu cred ca as fi avut rabdare s-o citesc. Asa imi tot pocneam cuvintele mai ciudate si ma lamuream ce inseamna. A fost foarte interesanta si ca model de evolutie al englezei. Chiar mi-a placut.

  3. De Fielding n-am citit decat Tom Jones, dar imi amintesc ca m-a distrat grozav.

    Off topic: Excelenta schimbarea background-ului ! Se citeste acum infinit mai usor, felicitari Kadia !

  4. Imi suna ata de cunoscut autorul…apoi mi-am amintit ca am studiat in facultate un alt roman de-a dumnealui- Tom Jones- pe care insa n-am avut rabdare sa-l citesc, Tot 10 am luat la examen- cu cat stiam mai putine despre o carte, cu atat fabulam mai mult in jurul ei si cu atat mai interesante li se pareau profilor explicatiile mele 🙂

    • hahahahahaha! Stiu senzatia desi la mine nu mergea. Imi aduc aminte insa o colega care a retinut corect desenul de la evolutia penei, dar a inventat o teorie superba pe langa desen pentru ca nu-si mai aducea aminte deloc subiectul si proful i-a dat zece :)))) A vazut scris mult, desenul frumos: 10! :))))))))

  5. MI-ai trezit interesul pentru aceasta carte, imi si imaginez perucile pudrate, pantalonii pana la genunchi, pantofii cu catarame mari a la Mozart, rochiile lungi si largi si decolteurile dantelate. Pun cartea pe lista cu „de citit” !

  6. Eu am citit-o in romana, si traducerea a fost chiar buna, din punctul meu de vedere. A fost a doua mea recenzie pentru vALLuntari, si sunt mai mult decat de acord cu tot ce ai scris mai sus. Ma bucur ca ti-a placut si tie :).

  7. Pingback: matinale – 48 « Colţu' cu muzică

        • Al meu e mai cuminte, are un cosulet in baie pe care il face praf, dar i l-am lasat daca trebuie sa aiba un loc macar sa fie unul singur, in schimb „il cert” ca sa fie asa mai excitant. O face special cand vin acasa, ca sa ma duc sa-l alerg :))))) In schimb blondul isi ascute ghearele pe pereti (avem o vopsea mai ciudata tapeta cu hartie special, o dracie iubita aici) si ne-a scos din minti. Acum avem toata casa tapetata cu polistiren, ca sa nu mai distruga peretii. Tot gaseste un loc 😦 Iar tigratul il ajuta, smulgand panourile prinse.

          • Noi , acum cateva luni cand stateam seara si ne uitam la filme , se tot auzeau scartaieli din coridor si nu stiam de la ce , adica banuiam noi ca tigratul face ceva , dar nu stiam ce , pana l-am prins intr-o zi !!! …. stii ce face ? … vine in viteza pe coridoare si sare pe pereti cat poate el de sus si cum nu se poate agata de ei cu gherutele ca aluneca , se aud scartaieli …. doamne , e un drakusor impielitat , iar cosulete de nuiele am vreo 4 , toate sunt roase :))))) …. in schimb , cel negru – mosu de 15 ani !!! :))) , e lenes si numa ar dormi !!!

          • hahahahaha! Ai mei sunt foarte cuminti. Nu se catara aproape deloc, cel putin cand suntem noi acasa. Maxim pe masa, dar se dau imediat jos cand le atragem atentia ca n-ar trebui sa fie acolo. Sunt foarte educati, dar nu de mine. Eu i-as lasa sa faca cam tot ce vor, dar al batranu’ i-a transmis informatii cateva tanarului :))))))

          • Si mosul meu e tare educat , insa pe tigrutz nu-l educa nimeni ( i se rupe de toate informatiile care i se transmit !!! :))))) … e un rasfatat si face numa ce vrea !!!! …. Kadia , gata !!!! … atatea ti-am povestit azi !!! … trec la treaba 😉 … o zi superba sa ai !!

  8. Ba eu zic sa zici mersi ca n-ai avut cartea tradusa. La cat de oribile sunt unele traduceri din engleza, facute de amatori care nu citesc decat ce traduc (asadar ciu-ciu in privinta spiritului limbii engleze, ca nu-s cititi), e mereu mai bine sa ai originalul.

  9. Pingback: CREMA DE ZAHAR ARS - Rețete culinare - » ARTE @ Zinnaida

  10. Mi-ai amintit de anii de facultate cu cel putin 2-3 carti de citit intr-o saptamana la engleza (uuuu ce vremuri). Stau acum si ma intreb daca nu am rasfoit cartea.. pentru ca imi pare tare cunoscuta – oricum o pun pe lista de „must”uri.

  11. Pingback: de Dragobete… « Colţu' cu muzică

  12. eu carti in engleza veche nu prea am citit, recunosc, pentru ca nu am avut ocazia foarte des sa ma intersectez cu ele. sunt usor diferite de cele din franceza veche :D, dar recunosc stilul si, pentru vremurile respective, e de apreciat. acum nu stiu daca as mai avea rabdarea sa le parcurg, asa ca te admir pe tine ca ai reusit sa o faci. mie cel mai mult imi place sticla de vin de pe fundal 😀 dar vezi, pentru Bordeaux-ul ala iti trebuia ceva din franceza veche hihi 😀

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s