Cecelia Ahern – If You Could See Me Now

Cu cateva saptamani in urma am scris despre Cecelia Ahern si despre prima carte de a ei pe care am citit-o si care mi-a placut, cu un subiect nu foarte original, dar placuta si usurica. A doua carte, tradusa in romana sub numele de Prietenul nevazut, a mers mult mai greu si culmea nu din cauza subiectului, de data asta mult mai original ci a modului in care este scrisa. Ma simt foarte mult atrasa de cartile de fantezie si cu putine elemente de realism, chiar mi se par incitante lumile paralele, cele dintr-un viitor indepartat sau dintr-un trecut alternativ. Imi place sa analizez mechanismele unei societati virtuale, sunt fascinata de personajul colectiv gen societate sau individual, un exponent al acesteia.

Lumea Ceceliei din Prietenul nevazut m-a dezamagit fiind atat de simplista si oarecum ciudata. Un prieten imaginar adult care face parte dintr-un grup de prieteni imaginari cu diferite infatisari, de la copii de 6 ani pana la mosi si babe, dar care se poarta toti stereotip „matur si intelegator”. O femeie traumatizata de abandonul mamei, rupta intre tatal taciturn, sora destrabalata si fiul acesteia pe care il are in grija. O poveste de dragoste absurda. M-am simtit de parca as fi citit povestirea unui film de dragoste de divizie B povestita de o adolescenta cu nasul infundat (a se citi neoxigenata suficient).

Ce nu mi-a placut:

– actiunea extrem de lenta, repetitiva, obositoare. Autoarea insista de nenumarate ori pe cat de obsedata de curatenie este eroina, perfectionista pana peste poate atat prin faptele ei cat si prin vorbele „povestitorului”.

– copilul din poveste nu pare deloc real, cel putin nu se poarta ca un copil de sase ani, nici macar unul traumatizat de situatia lui familiala, dar despre care „prietenul” imaginar aproape real dar care nu e totusi real insista ca este un copil fara probleme.

– m-au deranjat incursiunile in trecut, facute brusc fara logica, introducere, avertizare. La un moment dat incercam sa-mi dau seama daca am adormit peste ultimele pagini si de unde a aparut Mark, pana sa realizez ca sarise povestea pe alt plan. Intr-un film e acceptabil, pentru ca vezi schimbarea de decor. Intr-o carte nu este bine sa nu mai stii daca de data asta esti in trecut, in viitor, in capul omului invizibil sau pe alta lume. Imi inchipui ca-si dorea ca aceste „amintiri” care nu sunt prezentate ca amintiri ci ca fragmente de trecut care intrerup actiunea sa explice cate ceva din comportamentul eroinei, dar pentru mine n-au facut altceva decat sa-mi intrerupa firul povestirii si asa plicticoase, cu o scena care sincera sa fiu uneori mi s-a parut mai interesanta. Pacat ca au fost asa fragmentate, as fi putut zice ca partile din trecut au fost mai bune, dar nu in modul in care le-a prezentat ea.

– inteligenta eroinei lasa de dorit si nu pot sa pricep cum de n-a realizat ca tipul nu exista si ca doar ea il vede. Daca toata lumea iti zice ca esti nebuna, te duci sa te cauti, nu?

– toate personajele cartii se comporta ca niste adolescenti, au probleme de adolescenti si reactioneaza ca atare. In prima carte pe care am citit-o aceste atitudini mergeau perfect, eroina fiind adolescenta, dar aici pur si simplu nu se mai potrivesc. Eu sincer as sfatui-o pe domnisoara sa ramana la cartile cu si despre adolescenti, unde chiar se pricepe.

–  cum ziceam nu ma deranjeaza lipsa de realitate (sunt fan Terry Pratchett si iubesc Cronicile Lumii de Margine ale lui Paul Stewart si Chris Riddell), dar ma deranjeaza lipsa de inteligenta si comportamentul de adolescenti in doza crescuta 😀

– a fost prea lunga, 362 de pagini sunt mult prea multe.

Nu stiu daca durerile de cap de care am suferit saptamana asta au fost din cauza cartii sau din cauza lor n-am avut nici rabdare si nici mila pentru carte, dar am simtit nevoia de mai multe ori sa sar cateva randuri, ba chiar spre final chiar pagini si sa am impresia ca tot acolo sunt, n-am pierdut nimic, ba chiar sa am surpriza ca tot „scena” respectiva se desfasura 😀

Hai sa zic si ceva de bine: mi s-a parut interesant punctul de vedere, actiunea fiind prezentata si din perspectiva lui Yvan, prietenul imaginar „real”, care nu poate deschide usi. Cred ca daca sunteti indragostita sau in nevoie de o carte de gen s-ar putea sa aveti o parere complet diferita de a mea. Pentru mine a fost o carte mult prea roz 😀

„They should concentrate on what they have and not what they don’t have. And by the way, wishing and dreaming doesn’t mean concentrating on what you don’t have, it’s positive thinking that encourages hoping and believing not whinging and moaning.”

Cu aceasta recenzie adaug 15 minute de munca voluntara in cadrul proiectului vALLuntar al editurii ALL, pe site-ul careia puteti gasi cartea tradusa in romana. Fiecare persoana care comenteaza aici, la acest post, despre Prietenul nevazut de Cecelia Ahern sau campania vALLuntar adauga 3 minute de munca voluntara prestata de echipa ALL. Asadar, va invit la discutie: Vlad, Alina, Georgy, Liana, Anca, Alta-Liana, Magda Adina, Alice, AnaVero, tu1074, salmi, ZinaLiliana, MayaMaria, Diana, Bianca, Oana, Cristina, Ioana si pe toti cei care sunt in trecere si vor sa contribuie cu o mica vorbulita.

 

Nu uitati, va rog, de celelalte 5 recenzii pe care le-am scris in cadrul campaniei vALLuntar, daca nu le-ati citit, va rog sa dati un ochi si sa scrieti un cuvintel si acolo. Cativa batrani sau copii vor beneficia de contributia d-voastra!

  1. Jean Teulé – The suicide shop
  2. AD Miller – Snowdrops
  3. Joseph Andrews de Henry Fielding
  4. Cecelia Ahern – The Book of Tomorrow
  5. Muriel Spark – A far cry from Kensington

Alte recenzii interesante mai gasiti si la: Margot-Orasele invizibile, Redsky-tot despre Orasele invizibile, Simona-Mostenirea, Oana-Joseph Andrews, Mihaela-Vei fi acolo,

20 de gânduri despre “Cecelia Ahern – If You Could See Me Now

    • Mi-a placut mult mai mult Cartea viitorului si am vazut filmul facut dupa PS. Te iubesc despre care am citit opinii pro si contra. Filmul a fost usurel, romantic, placut pentru o seara relaxata.

  1. Si eu mi-am pus pe blog lista cu cartile pe care le-am citit, din pacate cele citite anul trecut mi le-am amintit doar partial deoarece le-am trimis inapoi celor care mi le imprumutasera iar unele le-am redaruit eu din lipsa de spatiu… Dar pe cele din anul acesta o sa le trec in lista imediat dupa ce le citesc 🙂 sa fiu sigur ca nu mai uit .

  2. Pai probabil redactorul i-a cerut sa o lungeasca si ea s-a comformat. Sau i s-a facut si ei lehamite sa o scrie, dar a trebuit sa produca. Ca-i pe bani. Nah. Acum ce profunzimi abisale asteptai si tu de la o gasculita adolescentina cu aere de scriitoare? Nu-i clar ca tot hormonii de 18 ani ii are si e neoxigenata? Ca sigur nu-i scriitoare de geniu. Vinde si ea rahatisuri…cu ajutorul lui taticu’. :)) Ce nu pricep eu e de ce-ai citit-o pan’ la capat?

    • daca tot o incepusem, am sperat ca devine mai buna, apoi am zis s-o termin totusi ca sa scriu ceva despre ea pana se termina campania 😀 Acum imi pare rau ca poate apucam sa termin Sanctus pana vineri.

  3. Stiu ca asta o sa sune foarte misogin, dar sunt foarte putine femei care stiu sa scrie fantasy (sau chiar sf) fara a aluneca la un moment dat in ceva roz, pufos si siropos 🙂 In unele carti se poate trece cu vederea in functie de decor, respectiv de „gravitatea derapajului”, in altele e foarte deranjant.

    • cu sau fara misoginism inclin sa-ti dau dreptate. Uneori poti trece peste partile roz, alteori nu. Probabil in alte conditii as fi considerat cartea acceptabila, in perioada asta mi s-a parut sufocant de romantica si nerealista.

    • mie chiar mi-a placut Cartea viitorului, de aceea am si continuat sa-i dau sanse cartii asteia. In general am argumente cand nu-mi place ceva sau macar incerc sa justific parerea mea.

  4. alaturi de cartea aceasta am descoperit si eu prima oara autoarea. mi-a placut o vreme, erau usor de citit cartile, insa acum nu m-ar mai tenta decat in sala de asteptare 🙂

    • :))))))) exact, sunt carti de sala de asteptare, cand nu prea ai nevoie sa te concentrezi pe randurile cartii, tot acolo vei fi si peste 2 pagini :))))))

  5. Pingback: Călător, călătoreţ sau turist? | MicileVacante

    • pentru o obsedata de ordine mi s-a parut ciudat cat de usor s-a lasat atrasa de prietenul imaginar al nepotelului lui.
      Oricum eu nu vad unde e problema cu a vrea sa fie ordine, curat si frumos 🙂

  6. Ooo, ai cam desfiintat-o. Dupa ce am citit recenzia ta, nu ma atrage deloc. Daca mai iau in calcul si obsesia pentru curatenie a personajului…. oh, urasc chestia asta. E bine sa fii ordonat, dar orice obsesie e nesanatoasa atat pentru cel care sufera de ea, cat si pentru cei din jur. Bravo tie ca reusesti sa parcurgi si cartile care nu-ti plac. E perfect de inteles ca ai mai sarit peste unele pagini. Eu as fi abandonat-o de tot. 🙂

    • am avut o motivatie in plus si anume recenzia 😀 Altfel, daca chiar nu imi plac le adandonez in idee ca le voi citi alta data. Uneori, daca ma reapuc de ele mi se par mai bune, dar depinde si de „starea” in care sunt. Asta e chiar benigna, a avut ghinionul sa nimereasca peste o perioada cand ascultam 1Q84, o carte complet diferita si … mult mai buna :)))) N-am putut sa nu compar.

  7. Pingback: Cecelia Ahern in Bucuresti | In jurul Kadiei

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s