audiobook pro sau contra?

Săptămâna trecută am terminat de ascultat prima mea carte audio din viaţa de „adult”. Am mai ascultat poveşti la pick-up, aveam discuri de vinil cu Prâslea cel voinic şi merele de aur, Sarea în bucate, Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără moarte, care au devenit poveştile mele preferate. Pe la mijlocul lui ianuarie, Diana mi-a făcut o bucurie şi mi-a trimis două cărţi audio ca să încerc din nou această variantă de a trece printr-o carte. Aşa am început 1Q84 de Haruki Murakami pe care am ascultat-o zile întregi, având nevoie pentru cele 62 de ore ale cărţii de aproape 2 luni jumătate. Am ascultat pe drum spre slujbă, aranjând lucrurile prin casă, punând la spălat, făcând grafice la slujbă. Marele avantaj al cărţilor audio este că le poţi asculta oriunde şi oricând faci ceva ce trebuie făcut dar nu necesită foarte multă atenţie. Iniţial mi-a fost teamă că voi fi absorbită de muncă sau de drum şi nu voi mai fi atentă la ce ascult, dar de fapt am realizat că spre deosebire de muzică acţiunea unei cărţi îţi captează mai mult atenţia decât ceea ce se întâmplă în jurul tău. A doua „îngrijorare” a provenit din faptul că sunt în general sensibilă la vocile celor din jur, îmi plac sau nu anumiţi oameni din cauza vocilor lor, iar pentru o carte audio acest aspect este esenţial. 1Q84 este citită de 3 persoane, pentru fiecare parte de poveste: Aomame, instructoare de sport având în timpul liber o activitate mai puţin etică, dar oarecum de înţeles; Tengo, un scriitor cu tehnică desăvârşită dar fără inspiraţie când vine vorba de un subiect interesant, ce acceptă să devină „ghost writer” un scriitor în umbră şi Ushikawa, un fost avocat devenit un fel de detectiv particular, dotat cu o intuiţie formidabilă. Mi-a plăcut „vocea” lui Tengo, devenind personajul meu favorit în carte deşi partea de poveste a lui Aomame mi s-a părut mai interesantă. Dar „Tengo” m-a prins atât de mult în mrejele lui încât m-am trezit că-mi citesc cărţile având cadenţa şi vocea lui rasunandu-mi în minte. Cu toate astea vocea lui Ushikawa, deşi neplăcută a mers atât de bine cu personajul grotesc şi neplăcut încât nu m-a deranjat ci mi-a produs exact senzaţiile pe care mi le-ar fi produs oricum cititul cărţii.

Un alt aspect al cititului pe stradă care m-a făcut să roşesc fără să vreau au fost pasajele erotice pe care ai vrea să le asculţi sau citeşti în intimitate şi în niciun caz uitandu-te la oamenii care trec pe lângă tine sau mai rău cu colegii în jurul tău discutând subiecte savante despre articole sau proiecte interesante. Recunosc, acestea au fost singurele momente în care mi-am dorit să apăs săgeţelele de avansare şi să trec la pasajul următor.

Povestea a început destul de greu, poate şi din cauza ajustării minţii mele la o nouă modalitate de a „citi”, însă spre jumătatea cărţii deja începeam să caut pretexte şi activităţi de rutină ca să-mi ascult cartea în continuare. Sunt convinsă că pe hârtie cartea ar fi avansat la fel de greu, având un stil asiatic caracteristic, stufos, plin de amănunte şi un pic static, ceea ce m-ar fi făcut poate să avansez la fel de greu ca altă carte începută de câteva luni şi pe care o tot amân sau citesc una-două pagini atunci când sunt în dispoziţia necesară (Eu, motanul de Natsume Sōseki). Despre ce este 1Q84? Diana a scris despre ea aici, dar pe scurt o poveste de dragoste neobişnuită care se desfăşoară intr-o lume fantastică ce implică lumi paralele, călătorii între aceste lumi şi o Lună duplicată, o sectă bizară, cu omuleţi ale căror interese nu sunt foarte clare, o poveste plină de mistere, o călătorie iniţiatică spre descoperirea sinelui.

33 de gânduri despre “audiobook pro sau contra?

  1. Am cartea audio ” Eu Claudius Imparat ” scrisa de Robert Graves, desi e impropriu spus „scrisa” deoarece el doar a strans toate datele istorice si insemnarile imparatului Claudius si le-a pus laolalta facand legatura intre ele… E o super carte..dar care te poate afecta foarte serios psihologic ca si „Cele 120 de zile ale Sodomei”
    Am mai ascultat inca o carte audio „Hot” de Tracey Cox dar lectura Danei Savuica m-a dezamagit deoarece nu adapteaza tonul vocii cu actiunea…

    Insa daca mai exista cineva care nu iubeste cartile audio al sfatuiesc sa asculte cu urechile ciulite cartea audio Hagakure de Yukio Mishima in lectura lui C. Codrescu… sant fragmente care iti misca sufletul… e exceptionala.

    Aici un fragment din prefata cartii : http://www.humanitas.ro/files/media/Mishima.mp3

    • mi se pare o varianta extrem de buna atunci cand nu prea ai timp de citit, mai ales cand facem treburi de rutina sau ne tot miscam dintr-o parte in alta. Nu poti citi cand conduci dar poti asculta. Insa recomand castile, care te izoleaza un pic de zgomotul din jur si te fac atenta la ceea ce asculti.

  2. Cred ca ai avut si un oarecare noroc sa reincepi ascultatul cartilor cu aceasta. Nu m-am gandit la asta cand ti-am trimis-o dar iata ca asa a fost sa fie. Eu am deja 3 ani de cand ascult iarna audiobooks pe drum de la si inspre servici (vara merg cu bicicleta asa ca iese din discutie) si aceasta a fost prima carte care m-a captivat indeajuns incat sa o ascult, asa cum ai zis si tu, tot timpul, indiferent de ce faceam. Ajunsesem chiar sa spal vase cu placere ceea ce e mare lucru. :))
    Si eu am avut aceleasi probleme cu pasajele erotice, imi imaginam ca mi se vede pe fata ca ascult asa ceva si ma simteam prost desi, in principiu, nu am nimic cu literatura erotica -ba chiar imiplace in doze nu prea mari si nu prea dese.
    Cartea este, cum spuneam, citita foarte frumos de cei 3 (mie mi-a placut cel mai mult vocea lui Aomame), autorii au o intonatie corecta, o voce placuta si cel mai important poate,neutra. Eu chiar am avut mici dificultati de adaptare cu vocea ui Ushikawa care este putin diferita, are o cadenta mai altfel.
    Sunt unele carti care sunt citite groaznic si e deosebit de greu sa le asculti. Imi amintesc acum ce dificultati am avut cu The Lord of The Rings si cu Song of Ice and Fire. Am renuntat la ambele.
    O sa-ti placa si The Help cred, la care accentul face tot farmecul! Cred chiar ca varianta audio este mai buna decat cartea si chiar decat filmul!

    • nu cred ca as putea asculta o carte daca nu-mi place cum e citita. Dar in cazul asta mi-au placut vocile si interpretarea si imi pare bine ca am inceput cu ea, in felul asta stiu ca sunt unele carti audio care merita ascultate si nu refuz din start varianta asta. Am inceput „the help” si am avut oarece probleme la inceput, dar mi s-a parut atat de potrivita vocea+accentul cu actiunea incat acum mi se pare atat de … naturala 😀
      Am citit Lord of the rings deja, iar Song of Ice and Fire am deja cartile care ma asteapta sa le incep, deci oricum nu m-as fi dus la carti audio. Dar e bine de stiut. oricum mi se pare o alternativa foarte buna pentru perioadele ocupate cand nu prea ai timp sa citesti.

  3. Ti-am scris un comentariu lung si iar nu mi s-a trimis…nu inteleg ce vrea wordpressul asta de la mine…Pana acum ma lasa sa comentez cu adresa asta de mail ca vizitator acum nu mai vrea…

    In fine…ziceam ca ai avut noroc ca ai inceput cu aceasta carte pentru ca este citita foarte bine, cu intonatie perfecta si cadenta buna. Ascult audiobooks de mult si acum e prima oara cand ma captiveaza atat de tare incat sa ascult si in casa. pana acum ascultam numai pe drum spre sau de la servici.
    Mie mi-a placut mai mult Aomame si am avut dificultati in a ma concentra la cel care il citea pe Ushikawa. Am avut aceleasi probleme cu pasajele erotice – desi nu am nimic impotriva literaturii erotice, mi se parea aiurea sa le ascult in public, noroc ca nu-s prea multe. 🙂
    Cred ca o sa-ti placa si The Help unde accentul face tot farmecul. SI mai ziceam ca am avut dificultati mari cu The Lord of the Rings si A song of ice and fire pe care le-am si abandonat pana la urma pentru ca nu mi-au placut vocile care le citesc.

  4. Exista asa-numitele tipare de gandire si preferintele intr-unul sau altul: vizual, auditiv, senzitiv. Daca nu esti un tip auditiv deloc deloc, degeaba asculti audiobook. Eu sunt asa, intotdeauna mergeam degeaba la scoala, nu veneam cu nimic de acolo, as fi putut s-o fac la fel de bine la fara frecventa. Doar in liceu m-am mai desteptat si mi-am obisnuit profesorii sa stau cu manualul deschis pe banca si in timp ce ala zicea ce avea de zis, eu citeam din carte si intelegeam.

    • eu am o memorie auditiva foarte buna mai ales de scurta, asfel incat foarte rar aveam nevoie sa mai citesc inca o data lectia pentru ca o stiam deja din clasa. De cele mai multe ori cand invatam pentru examene ma ajuta sa citesc cu voce tare astfel incat ajungeam aproape ragusita pana in ziua respectiva :)))))

  5. nu am avut ocazia sa ascult carti audio pana acum dar sunt sigura ca m-as pierde. eu nu pot nici versurile unei melodii sa le urmaresc :)) ca varianta in pdf a cartilor am mai avut contact, dar prefer in continuare sa am cartea in mana.

    • nici eu nu as renunta la varianta cartii, imi place sa o simt, insa majoritatea muncii mele se face pe un ecran si am inceput sa ma obisnuiesc cu informatiile primite in acest mod. Cartile audio sunt doar o alternativa pentru cei care au foarte putin timp liber sau … nu pot vedea. Daca as orbi as vrea sa stiu ca am in continuare alternative sa „citesc” in continuare.

    • exact pentru situatii de genul asta! Eu nu pot sa citesc in mijloace de transport pentru ca mi se face oricum rau, de obicei ascult muzica pentru ca ma ajuta sa ma relaxez, dar o carte audio este chiar mai buna.

  6. Pingback: RETETE DE PASTE - Aperitive deosebite » ARTE @ Zinnaida

  7. Kadia, eu sunt mai conservatoare decat credeam. Ma oripileaza ideea si faptul de a-mi citi altcineva, dupa cum ma oripileaza cititul unei carti pe ecran. Pana nu am eu cartea in mana si nu dau pagina dupa pagina, nu sunt multumita. In plus, cand citesc o carte ma scufund cu totul in actiunea ei si n-as mai putea desfasura alta activitate nici daca as asculta-o. Ori as mai face si altceva, dar n-as mai gusta cartea pe deplin.
    P.S. Apropo de gustat ! E ceva grozav de bun la Arte@Zinnaida !

    • Asa eram si eu, doar ca nu prea mai gasesc timp sa ma rup de toate pentru o carte si am inceput sa ma bucur si de franturi si clipe placute. Daca imi place cartea insa sunt ca pisoi ma ascund in colt si imi savurez momentele.
      Oh ce bunatate ai facut!

  8. Am incercat sa ascult o singura data un audio-book, Mandrie si prejudecata, dar nu prea m-a prins. Mi-e greu sa ma concentrez la a asculta o carte, daca mai am si alte activitati in acelasi timp. Treptat se tranforma pur si simplu intr-un zgomot de fundal si aud fara sa ascult. Dar conteaza si cartea banuiesc – poate as mai incerca un audiobook cu o lectura mai usurica 🙂

    • si eu mi-am pus aceleasi probleme, dar cartea mi-a placut si m-a tinut atenta la ce se intampla in poveste 🙂 sunt convinsa ca nu toate cartile pot si ascultate, dar asta pe care am ascultat-o eu merge foarte bine.

  9. Eu am fost nevoita sa recurg la audiobooks pentru ca nu pot citi in nimic care e in miscare. Am rau de miscare. Prin urmare, ca sa nu pierd minim cate o ora jumate in fiecare zi (cat dureaza dus- intorsul la serviciu) am inceput sa citesc … ascultand.
    Din pacate cartile audio in lb romana sunt tare putine si neatragatoare, asa ca le ascult in engleza. Am inceput cu preferatele mele, SF- urile 😀
    Marturisesc ca pe unele nu am reusit sa le ascult, mai ales ca fiind citite de autori si nu de actori, aveau dictia asa de ciudata ca nu intelegeam aproape nimic. Dar, spre surprinderea mea, unele chiar m-au captivat asa de tare, ca le ascultam ori de cate ori n-aveam de facut ceva care sa-mi foloseasca creierul.
    Daca ai de facut sugestii pentru audiobooks interesante, astept cu mare interes 🙂

  10. e o idee, n-am incercat, uneori sunt tare fixista. acum dupa ce ti-am citit pledoaria, nu spun ca n-as incerca, oricum pe drum inspre si de la munca am casti in urechi 🙂

  11. De cand am fost mica am fost obsedata de teatru radiofonic , mie imi place nespus de mult.
    Cat despre cartile audio, poate sunt extrardinar de folositoare persoanelor care nu mai pot citi sau pot citi doar cu foarte greutati dar deocamdata eu aleg sa citesc singura.

    Oh da, am descoperit un site cu teatru radiofonic, nu mai stiu daca ti l-am aratat, poate iti place si tie (mie imi place foarte mult):

    http://teatrale.nobody.ro/

    • 😀 multumesc pentru link, eu m-am decis sa incerc toate variantele si mai ales tot ce am ocazia sa testez, ba chiar de mai multe ori pana ma hotarasc daca imi place sau nu 🙂

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s