Yrsa Sigurdardottir – Zile intunecate

Printre visele de călătoare din copilăria mea se afla întotdeauna Groenlanda. M-a fascinat dintotdeauna această insulă imensă, albă, locuită doar pe coastă, permanent acoperită de gheaţă. Curiozitatea din mintea mea de copilă mă făcea să formulez întrebări, iar imaginaţia debordantă să creeze răspunsuri. M-am simţit transpunsă în acele momente din copilăria mea atunci când am citit cartea Yrsei Sigurdardottir, Zile întunecate. Eroina este prinsă în vârtejul deciziilor de moment şi ajunge să-şi petreacă câteva zile departe de civilizaţie intr-o tabără izolată din Groenlanda. Ca în toate romanele Yrsei, legendele, tradiţia şi tragedia umană sunt împletite în poveştile actuale, ce par explicabile doar printr-o intervenţie supranaturală. Deşi, povestea este foarte sumbră, cartea m-a atras în mod inexplicabil. La fel cum mă atrăgeau marginile neregulate ale insulei pe hartă şi albul ei strălucitor. Cândva voi ajunge în Groenlanda, la fel cum peste 2 luni vom pleca din nou spre nord şi de data aceasta vom trece cercul polar.
In carte, tabăra în care ajunge Thora în căutarea unor explicaţii pentru un proiect întârziat împreună cu o echipa implicată în căutarea unor angajaţi dispăruţi se afla lângă un sat al cărui nume este foarte sugestiv: Foame. De numele şi poziţia acestui sat este legată tragedia primilor colonialişti danezi care au încercat să se stabilească în zonă. Descoperirea legendelor şi a tradiţiilor inuitilor este incitantă şi în acelaşi timp cutremurătoare mai ales când autoarea le prezintă din punctul de vedere al unui vânător singuratic, Ingmaq.
Cine sunt inuiti? Sunt băştinaşii din zonele arctice ale Canadei, Rusiei (Siberia şi Alaska, ok, ok, să zicem că-i SUA zona aia), Groenlandei (care e regiune autonomă, dar totuşi daneză). în Alaska sunt numiţi eskimo, dar în Canada şi Groenlanda acest nume a devenit peiorativ şi ei preferă să li se zică inuit sau la singular inuk. Tradiţional sunt vânători şi pescari, dar odată cu tehnologizarea omenirii şi dezvoltarea posibilităţilor de călătorit şi supravieţuit în condiţii extreme a început şi decăderea lor. Oarecum similar cu ceea ce au păţit indienii în Americi, unde au rămas prinşi între cele două culturi şi de disperare s-au innecat în alcool.

mame inuit intre traditie si modern (in rosu este trecut anul in care a fost facuta poza)

aici diferentele nu sunt asa mari 😀

13 gânduri despre “Yrsa Sigurdardottir – Zile intunecate

  1. Mi-a placut mult articolul. si mie imi place sa citesc sau sa vad reportaje despre aceste lumi ce te fascineaza(pe mine) pentru ca nu am posibilitatea sa calatoresc. As dori sa mai scrieti despre asa minunate carti.

    • daca n-ar mai fi atat de friguroase, poate n-ar mai fi asa de fascinante. Desi m-am intrebat dintotdeauna ce o fi sub gheata aia? Zilele trecute citeam intr-o revista ca au reusit sa foreze in stratul de gheata din Antarctica si sa culeaga o mostra de apa din lacul Vostok, neatins de atmosfera de vreo 20 de milioane de ani. Mi se pare fascinant. Abia astept urmatorul articol, probabil abia la anul pentru ca au fost evacuati odata cu venirea iernii in zona aia.

  2. Cred ca a fost un film cu Julia Ormond in rolul principal, o savanta de origine innuita, reintoarsa in satul natal pentru investigarea disparitiilor. E posibil sa fac totusi o confuzie. Ce mi se pare mie mai interesant aici, e ca veti trece la vara Cercul Polar de Nord. Sper sa scrii si sa fotografiezi, poate sa si filmezi, cat mai multe.

    • cred ca este o poveste similara, aici fata care se intoarce incercand sa-si faca un proiect de cercetare moare ne fiind pregatita pentru ce descopera. Mi s-a parut una dintre cele mai bune carti ale Yrsei, dar probabil si din cauza afinitatilor mele pentru tinutul respectiv.

  3. Frumos articol, am observat de mult ca voua va plac zonele astea …friguroase :D.
    Trebuie sa recunosc ca pe mine nu ma atrag aceste locuri , am citit si eu la viata mea ceva carti despre viata eschimosilor, am vazut cateva filme dar nu mi-au provocat sentimente, nu ma cheama inapoi, cine stie….poate sunt atat de departe de zestrea mea genetica incat nu-mi provoaca nici un fel de sentiment , ma lasa complet rece si desi mi se pare interesant si frumos de stiut si vazut (dar doar pentru informatie,fara sa ma implic sufleteste…)nu ma impinge curiozitatea pana acolo incat sa vreau sa merg sa vad cu …ochii mei .

    Da, apropo ce spui despre indienii din America, am vazut nu de mult la TV un reportaj despre statul Indiana, viata degenerata pe care o duc indienii acolo, 90 % din barbati sunt in inchisoare (alcoolisti notorii cu porniri psihotice si probleme psihice ) , femeile moarte de la droguri sau ….duse…in lume si copiii saracii intr-o saracie de lumea a 3-a ramasi la bunici sau….aiurea….trista viata duc, este foarte adevarat.
    😦

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s