prime-time de Liza Marklund

Prime-time de Liza Marklund se vrea o carte poliţistă în care eroina este o jurnalistă ce îndeplineşte aproape toate condiţiile pentru a fi considerată erou: mamă cu doi copii mici, un prieten divorţat bădăran care nu vrea s-o ia de nevastă, o slujbă solicitantă şi nemiloasă, un şef care îi foloseşte abilităţile de reporter pentru a avansa în ierarhie. Annika Bengtzon abia şi-a terminat concediul de maternitate după al doilea copil şi este aruncată în anchetarea unei crime cu mare priză la public, o vedetă de televiziune este ucisă intr-un car tv la sfârşitul filmărilor unei emisiuni pentru vară. Printre suspecţi se numără câţiva cunoscuţi, atât colegi de muncă cât şi prietena ei cea mai bună. Pe acest schelet, autoarea descrie mai degrabă condiţia femeii în lumea modernă, lupta între aşteptările personale şi ale celorlalţi, timpul petrecut cu familia şi cariera profesională decât anchetarea unei crime. Scrisul articolelor pentru jurnalul ce o are ca angajată pare să fie o joacă pentru eroină şi toată cartea se desfăşoară intr-o continuă aşteptare. Deşi Annika este calmă şi torturată de îndoieli de-a lungul întregii cărţi, la final se dă în stambă în faţa camerelor de filmat, cocoţată pe un pervaz.

Ce mi-a plăcut:
– am stat şi m-am gândit mult la punctele bune ale cărţii, trebuie să fi fost câteva pentru că m-am ţinut de ea până am terminat-o. Nu pot să zic că am fost entuziasmată şi cu toate astea curiozitatea mă împingea să văd ce se mai întâmplă şi totuşi îmi este greu să punctez punctele bune.
– n-am ghicit criminalul pe la jumătatea cărţii cum fac de obicei, dar mai degrabă din lipsă de interes, nu mi se părea prea important.
– fetele, atât Annika cât şi Anne, prietena ei suspectă de crimă par reale, reacţiile lor sunt naturale şi credibile.
Ce nu mi-a plăcut:
– cred că mai degrabă ar trebui să le numesc ce nu m-a interesat
– descrierile din culisele emisiunii tv; nu sunt deloc interesată de ceea ce se întâmplă în spatele unei emisiuni tv aşa cum nu-s deloc amatoare să văd acţiunea desfăsurată în culisele unui film, prefer aura de mistic şi să-mi imaginez eu viaţa personajelor mai departe decât să spulber praful magic cu tehnica efectelor speciale şi măiestria unor oameni care se ţin de rachetutele zburătoare. Da, ştiu, sunt mai visătoare.
– m-a enervat la culme iubitul Annikei, un idiot care se simte neglijat, neînţeles şi care sfârşeşte prin a avea ceva succes profesional care îl face, culmea, să-şi dea seama ce familie grozavă are. Pff, dacă există genul ăsta de indivizi cu singuranta n-au ajuns prin jurul meu.
– acţiunea aproape lipseşte, eşti în gândurile unuia sau altuia şi mereu în aşteptare.
Per total, Prime-time nu este o carte uşor de digerat, dar poate fi interesantă dintr-un anumit punct de vedere.

„- Cred că voia să i se acorde atenţie, a zis profesoara. Voia să fie băgată în seamă şi să aibă parte de o reacţie din partea celorlalţi, pentru că, ştiţi cum e, când nu eşti iubit, ai face orice să fii admirat; când nu eşti admirat, ai pretenţia să fii respectat; când nu eşti respectat, vrei să fii temut…
– Asta nu-i o scuză pentru evoluţia ei, a zis Annika.
– Nu, nu e, a fost de acord profesoara. Dar poate fi o explicaţie.”

„Măcar acum are şi ea o identitate, s-a gândit Annika. E mai bine decât să te simţi a nimănui. […] în prezent, era secretara Partidului Nazist din Katrineholm.”

„Iehova a fost transformat în Dumnezeu şi-n Allah, devenind un zeu atotputernic, şi asta numai pentru că transformarea servea de minune scopului societăţii orientale axate pe patriarhat. Toate zeităţile feminine au fost demolate, iar femeile, transformate în sclave. în numele zeului tău tribal, am fost privaţi de bucurie şi sexualitate, iar tu sărbătoreşti asta, nu-i aşa?”

 (***/5)

4 gânduri despre “prime-time de Liza Marklund

  1. :)). Mi-a placut felul in care ti-ai exprimat parerea sincera referitoare la carte, dar mai ales modul tau original de exprimare…

    • multumesc! Nu simt nevoia sa laud neaparat o carte pentru n-am scris-o eu :D, dar mi-am investit din timpul meu de lectura sa o parcurg, deci ma simt justificata sa-mi scriu propriile pareri.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s