A fost o data ca niciodata un lord englez foarte bogat, care desi n-a vizitat vreodata America a fost asa de impresionat de noua tara aparuta pe harta incat a lasat vorba prin testament ca daca nepotul lui va muri fara mostenitori atunci imensa lui avere sa fie folosita pentru a crea un „Establishment for the increase & diffusion of Knowledge among men”. Si pentru ca am ajuns sa spun povestea inseamna ca nepotul a murit fara mostenitori si americanii s-au trezit cu o avere de 500.000 de dolari in 1836. Timp de vreo 2 ani de zile s-au gandit si razgandit cum sa interpreteze pasajul din testament si pana la urma s-au hotarat sa infiinteze Smithsonian Institut si i-au facut un sediu demn de o asemenea avere.
Smithsonian Castle a fost locul unde s-au pastrat si aratat primele colectii apartinand fundatiei, care intre timp s-a expins si in prezent sub tutela institutului se afla 19 muzee, o gradina zoologica, 9 centre de cercetare si editeaza doua reviste. Acum adaposteste centru de informare si birourile administrative ale institutului.
Probabil vom starni inca o polemica avand la baza stilul arhitectural al acestei cladiri, dar nu se poate sa nu-l arat. Din exterior pare exact asa cum ii spune numele, un castel. Imi place caramida rosie enorm de mult si pana si turnuletele imi sunt dragi. Pana cand am observat un fel de … vitralii.
Insa interiorul m-a socat serios si nu stiam daca sa rad, sa plang sau sa ies de acolo cat mai repede. Cand am trecut de coridorul de la intrare in fata noastra s-au deschis alte doua coridoare, pline de coloane, vitrine si arcade. M-am trezit intr-o biserica, care nu mai semana a biserica si in niciun caz intr-un castel. Am fotografiat, pentru ca nu se putea altfel si am iesit in curtea din spatele „castelului” pe care l-am ocolit pios si ne-am carabanit mai departe spre un muzeu mult mai frumos si plin de vestigii interesante: National Air and Space Museum (NASM).
Interiorul este influentat de arhitectura catedralelor. Chiar si exteriorul pe alocuri. Nu imi pot da seama foarte clar doar din fotografii, dar asa pare. Un palat cu capela inclusa (se practica in Europa). Oricum, tot cam strutzo-camila la aspect. Tot respectul pentru ceea ce FACE institutul. Cum-necum, asa de prost gust si needucati cum ii considera multi europeni, americanii (ma refer aici in special la autoritati, nu neaparat la oamenii de rand) acorda un loc important culturii si muzeelor, ceea ce este de admirat.
recunosc, am fost foarte incantata de intrarile gratis la muzee 🙂
😀 vai Kadia ce calatorie virtuala placuta!!!
multumesc, Rux! mai am, mai vin si altele 🙂
Tze frumos! 😛
hai mai Vlad, trebuie sa recunosti, mai rar asemenea priveliste 😀
Ihi asa simt si cand ma uit la combinatu’ ala care seamana cu Mordorul de langa Pitesti! Mai rar! 😀
E deja altaceva. Cui ii plac castelele, stilul neo-gotic, pitorescul, o sa-i placa Inst. Smithsonian. Pacat ca din poza ta nu se vede o buna imagine de ansamblu, dar castelul e bine proportionat, turnurile nu mai par ridicole in comparatie cu restul, ca la cladirea postei vazute anterior.
am avut o poza cu el in intregime atunci cand am prezentat regiunile de interes din Washington, dar am adaugat inca una aici. Este o cladire mare, ca orice cladire americana si greu de facut orice fel poza de ansamblu in care sa se vada si un pic de detalii.
bine ca au facut ceva bun si de durata cu banii,asta conteaza cu adevarat si din cate inteleg fac in continuare 🙂
cladirea e un hibrid…nu poate fi luata decat ca atare 🙂
fac in continuare dar din cate am inteles au subventii de la stat destul de mari, muzeele pe gratis nu-s deloc profitabile, dar daca au magazine cu suvenire.
Cu toata ciudatenia arhitectonica, mi s-a parut interesant. Nu am văzut niciodată nici o imagine din acest institut, asa ca iti multumesc pentru aceasta noutate, draga Kadia !
mie mi-a adus aminte de bisericile din Anglia, transformate in muzee, teatre, baruri sau restaurante. Uneori te doare sufletul pentru ce le-au facut chiar daca nu esti religios.