Oracolul din Stambul

În ultima perioadă se discută din ce în mai des despre literatura şi scriitorii români, ceea ce mă duce cu gândul la plăcerea „scufundării” într-un roman de-al Rodicai Ojog-Brașoveanu. Nu mă pot opri să nu remarc însă tendinţa unora dintre scriitorii noştri contemporani de a-şi plasa acţiunea romanelor în locuri exotice, cât mai departe de ţara-mamă sau de a împrumuta nume fistichii, străine, care aduc un pic de acel altceva. De aceea surpriza pe care am avut-o atunci când am început Oracolul din Stambul m-a făcut să-i dau un punct în plus americanului pentru că şi-a plasat aproape jumătate din carte în Constanţa noastră, pe malul Mării Negre, deşi, în cazul lui, România este partea aceea de lume exotică. În al doilea rând, mie îmi plac romanele ce descriu lumea de prin anii 1800, chiar şi o lume imaginară. Şi nu în ultimul rând îmi plac personajele care dovedesc o dragoste imensă pentru lectură, chiar dacă au doar 8 ani şi sunt în mod evident înzestrate cu o capacitate neobişnuită de a învăţa. Michael David Lukas a împletit de toate în romanul lui: o mamă vitregă severă, un tată înţelegător dar supus greutăţilor vieţii, o locaţie interesantă, o lume orientală pe care ai vrea s-o cunoşti, o situaţie politică instabilă, misticism şi simbolistică.

Copila, rămasă orfană de-a lungul romanului, dovedeşte o mare capacitate de analiză, ceea ce sporeşte interesul pentru soarta ei, iar cei ce îi vor binele se împart în două categorii: cei care vor s-o trimită “la capătul lumii”, înapoi la mama vitrega, la periferia imperiului şi cei care vor s-o ţină aproape. Fiecare direcţie are avantajele şi dezavantajele ei: mama vitrega se opune educaţiei ei, încercând din răsputeri să menţină aparenţele de “copil normal”, pe când un loc în alaiul sultanului înseamnă eforturi suplimentare, o responsabilizare forţată şi o maturizare prematură.
Ce alege o fata de 8 ani pusă în această situaţie? Mie îmi aduce aminte de vorba aia cu “toate la timpul lor”. Şi mai îmi aduce aminte de ceva. Întotdeauna m-am întrebat de ce copii aceia geniali, colegii mei care luau întotdeauna 10 pe linie la orice materie, consideraţi adevarante talente, cam după liceu se pierdeau undeva în sistem şi nu mai auzeai prea multe de ei şi pe care nu-i regăseşti niciodată în poziţia pe care şi-o doreau. N-am putut să nu mă gândesc că punctul de cotitură este trecerea de la un sistem unde ţi se spune ce să înveţi la cel în care alegi singur ce-ţi place. Întotdeauna mi-au plăcut oamenii care ştiu foarte clar ce vor şi ce le place.

Oracolul din Stambul face parte din Colectia Strada Fictiunii a editurii ALLFA.

17 gânduri despre “Oracolul din Stambul

    • Mi-a placut foarte mult, drept dovada am terminat-o in doua zile din cauza slujbei ce s-a interpus intre inceputul ei si sfarsitul ei, dar inca nu m-am hotarat care e cartea mea preferata de la ALL. De fapt, mie imi plac foarte multe carti dintre cele pe care le citesc. Mai ales cele ce reusesc sa-mi induca o anumita stare de spirit sau ma fac sa ma gandesc la un anumit subiect.

  1. Of, Kadia… Rodica Ojog Brașoveanu? Am încercat, jur, dar cu greu am dus la capăt cartea aia cu aproximativ 300 de pisici negre 😛 (un prieten s-a jurat că o să mă îndoi de râs – n-a fost cazul) iar ”Să nu ne uităm la ceas” am abandonat-o pe la pagina 40. Nu mă prinde absolut deloc.

    • oh, da! O citesc de cand am invatat sa citesc sau pe acolo 😉 Recunosc ca nu e la fel de iubita ca Ciresarii sau La Medeleni, dar cred ca am citit aproape toate cartile ei. Nu toate sunt la fel de reusite.

  2. imi place recenzia ta si exotismul combinatiei autor american-locuri romanesti-epoca, ar fi cazul sa mai las cartile documentare, jurnalistice sau paranormale si sa o mai dau pe beletristica din cand in cand…acesta de exemplu e un roman pe care l-as citi! Da, Rodica-Ojog are asemenea atmosfera in romanele sale istorico-politiste.

  3. Pingback: leapşă… de la altcersenin

  4. Mi-ai atras atentia,imi poti recomanda o carte ce discuta despre cazurile patologice despre profilele psihologice, ma referi la caracter si toate cele , nu doresc un roman sau ceva de genul ci un fel de manual de psihologie.

    • Am avut genul asta de pasiune cand eram prin liceu, chiar stiam cateva carti de specialitate bune. Intre timp am pornit pe alt drum profesional si am uitat si putinul pe care il stiam. Din pacate nu te pot ajuta prea mult 😦

  5. Coperta imi sugereaza mesajul „De ce sa nu o fac daca pot” ceea ce ma atrage putin, insa sper ca asta sa nu fie singurul mesaj pe care il descoperi atunci cand voi citi cartea.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s