pe inserat

Cel mai mult imi plac orasele la crepuscul, atunci cand se aprind cateva lumini artificiale, dar ramane suficienta lumina naturala cat sa mai surprinzi detaliile obiectelor din jur.

Weekly top shot   Shadow Shot Sunday    Scenic Sunday   Life in pictures @ Costin Comba

52 de gânduri despre “pe inserat

  1. Anul trecut intr-o zi cand mi-am primit pensia am chemat un taxi si am mers in Deva dar am mers seara… luminile orasului erau superbe… soferul de taxi a crezut ca merg ca de obicei la cumparaturi si m-a intrebat unde mergem si eu i-am zis ca doar ne plimbam prin centru, luam un covrig de la covrigarie apoi plecam acasa…

    M-a privit ciudat ca am dat atatia bani la taxi ca sa-mi cumpar un covrig din Deva… nu stia ca de fapt imi umplusem sufletul cu locurile pe care nu le mai vazusem de ani de zile… noaptea orasul e minunat, e un vis…

    Banci pe care odata statusem cu fosta mea sotie, strazi pe care ne plimbasem… erau inca acolo si niciodata pe timp de zi nu le observasem…

    Ieseam uneori seara la plimbare, ne asezam pe o banca si priveam orasul, nu ziceam nimic, nu tineam de mana si priveam luminile… cand le privesti impreuna cu un suflet pereche luminile par si mai frumoase… macar din cand in cand simt nevoia sa-mi hranesc sufletul cu luminile orasului… Lumina e dragoste… tristi cei ce fac dragoste doar pe intuneric…nici nu stiu ce pierd ! 😦

    • te inteleg, de aceea imi place seara si luminile serii, atunci cand apar umbrele si colturile intunecoase. Atunci cand ochiul uman nu mai vede nimic si trebuie sa mergi pe pipaite ca sa ajungi sa aprinzi lumina. Atunci cand te gandesti de doua ori s-o cotesti pe straduta pe care o iei de obicei ziua cand nu-ti e frica de nimic.

  2. Îmi plac luminile acestea. Îmi place mult fotografia. Si mai interesant e că mă trimite la un anume răsfăț foarte drăguț care mi-a placut 😉
    O duminică frumoasă!

        • Nu stiu daca libertate imi inspira mie Parisul, mai degraba stralucire cu aer boem. Cred ca Geneva imi inspira libertate si independenta, dar pentru ca aici am fost nevoita sa stau pe picioarele mele si sa-mi croiesc un drum pe care sa-mi placa sa-l urmez.

  3. Ador si eu momentul asta din zi in care un anune loc mi se infatiseaza într-o astfel de lumina… Si Parisul e wow oricum, ce sa mai zic de aceste momente. Imi amintesc ca in iunie am prins intr-o seara chiar ora la care s-a aprins turnul, era cred ora 22, dar afara nu era inca intuneric… extraordinar moment, toata lumea a aplaudat 🙂

    • Exact de momentele astea vorbeam si eu, mi se par cele mai frumoase. Iar in Paris, in vacanta, au un romantism aparte. Mai imi plac si cele din Bergen cand luam trenuletul pana sus pe Fløyen si stateam pana apunea soarele, avand o priveliste minunata asupra orasului, portului, fiordului si celor catorva munti si rauri din jurul orasului.

  4. Facusem un comentariu mult mai lung decat articolul. L-am sters si o voi lua de la capat maine probabil, pe blogul meu. Acesta fotografie imi este draga, m-a trimis inapoi in timp.

  5. Pingback: Ziua se îngâna cu noaptea | Iubesc Viaţa

  6. Eu nu am intentia de a fi Gica Contar ci am sa critic direct la fotografie in stilul meu deosebit de pretentios si subiectiv care ma are pe mine personal in centrul celui care doreste sa fie satisfacut de orice obiect de arta, inclusiv o fotografie.

    1. anunt ca sunt intr-o stare de spirit neutra si usor anxioasa, dar nu cine stie ce ursuz sau carcotas sau pesimist sau negativist sau disperat, etc etc, anunt totodata ca am sa incer sa fiu cat pot de obiectiv in timp ce imi proeictez propriile fantezii pe aceasta fotografie + textul ce o acompaniaza;

    2. nu am reusit sa proiectez nici o fantezie personala asupra orasului in sine Paris deoarece eu personal nu am fost niciodata acolo, si nu am de gand sa m aduc decat total pe gratis si in conditii de super-lux ca altfel zau ca nu merita; fotografii si cantece si diverse despre Paris si/sau atractiile sale turistice am mai vazut in diverse locuri si feluri si din diverse perspective;

    3. am acceptat cu mare indulgenta ca aceasta fotografie este una artistica, mai ales cu ajutorul comentarorilor, ca vad ca le-a placut, deci nu pot ramane insensibil la o asemenea popularitate, plus respect ff mult pe blogger-ul Kadia, deci mi-am zis ca aceasta poza (despre care nu stiu sigur daca e efectuata de ea), merita totusi o critica;

    4. o fi acesta fotografie obiect artistic dar e de nivel de valoare chiar mai mic decat locala, deci eu personal nu as alege aceasta fotografie pt o eventuala brosura sau site al Camerei de Comert a orasului Paris pe anul 2013, (in caz ca as avea acea autoritate);

    5. inteleg ca unele fotografii pot avea valoare personala si familiala inestimabila; efectiv nu mi se pare nici macar de acel nivel, desi sunt totusi pregatit sa accept ca este posibil sa fie asa, insa atunci textul care o acomapniaza ar fi continut mai multe accente autentic iubitoare si nu mi s-a parut ca contine (insa nu doresc sa intru l acritica de text literar, ca aia e o alta mancare de peste, in general maj textelor de pe acest blog sunt super OK la nivel jurnalistic, iar ideile relevate de diversele articole de pe acest blog sunt super-OK, la nivel calitativ superior pt blogisfera de lb romana, doar doresc sa mentionez ca comentariile facute de Kadia SUB articol sunt de o valoare MULT mai mare decat intelectualizarea relatic rece-conventionala de text de articol principal care acompaniaza acea fotografie presupus placut-calda, desi pe undeva cred ca inteleg de ce textul e scris in acest fel + ff important, NU o consider pe bloggerul Kadia o persoana rece-conventionala din fire, ba chiar dimpotriva, calda si generoasa, efectiv din punct de vedere profesional, nu ca persoana particulara, si ca persoana particulara vezi concluzia pct a);

    6. cerul din fotografie e OK, desi recunosc ca cerul nu are o semnificatie deosebita sau aceeasi semnificatie pt toate popoarele lumii; nu ma pricep destul la tehnica fotografica insa tind sa opinez ca, dupa parerea mea sincera si directa, (care sper sa nu distruga cariere sau sperante de oameni adevarati), calitatea acelui cer + in general calitatea fotografica a pozei in ansamblu a fost data mai curand de calitatea echipamentului fotografic decat de abilitatea tehnica si/sau artistica a celui care a facut fotografia, deci este o fotografie de amator care nu are un talent nativ fotografic deosebit, chiar daca o lua si lectii de fotografie;

    Concluzia este ca: e o foto simpatica in primul rand deoarece mi-e simpatic blogger-ul Kadia (ca blogger, desigur, ca nu o cunosc ca persoana si nu mi-as permite sa zic ca mi-e simpatic cineva decat daca ar fi de nivel de personalitate publica autentica, ceea ce nu prea cred ca Kadia doreste in mod special sa devina, cel mult poate pe plan local sau institutional la ea la serviciu, asa in cariera, dar nu de nivel de printesa Kate, sotia printului William, al carei bust gol este acum in plina controversa internationala legata de etica jurnalistica), insa ca foto pe mine personal m-a lasat rece.

    Disclaimer: ziceti si voi ce era sa fac ? eu chiar voiam sa comentez ceva, dar ce era sa fac sa zic doar concluzia asa fara paranteze si explicatii ? Cum s-ar fi inteles oare daca as fi scris doar atata ? Si, in plus, nu ar fi fost chiar nepoliticos chiar fata de bloggerul Kadia + audienta sa las locul riscului ca sa fiu acuzat ca imi formulez judecati asa dintr-o toana plus bazate din puntul meu de vedere ? Uite ca am depus efort real, atat de gandire PLUS de scris acea evaluare (care in sine mi-a luat 3 priviri fugare la poza plus o privire fugara la text, deci cel mult 8 secunde, hai 10 secunde, dar de scris zau daca nu mi-a luat vreo 8 minute !!)

    • Mai Rudolph, cred ca sa-ti rezolv o dilema! Anume aia de cum sa critici fotografia fara sa o jignesti pe bloggerul Kadia :D. Avand in vedere formatul fotografiei, eu am facut-o, nu ea. Ai perfecta dreptate sunt amator, n-am absolut deloc talent artistic in ale fotografiei, eu fac poze pe post de record/inregistrare si nu fiindca m-ar chinui arta si sufletul. Nu-s mediocru, sunt sub-mediocru fiindca n-am urmat niciodata vreun curs formal de asa ceva (si nici n-as vrea sa fac vreunul). Unde te-ai inselat amarnic este legat de calitatea echipamentului :D. E o amarata de camera compacta pusa pe modul automat de fotografiat cladiri pe noapte :)). Poza, daca imi amintesc, am facut-o ca sa chinuiesc iubitorii de turn nostalgici. Sentimentele mele legate de turn sunt de altfel foarte puternice, dar in complet partea cealalta a spectrului :P. Mi se pare la fel de frumos ca o schela petroliera in mijlocul unei rezervatii naturale :)).

      • Eu discutam despre cat de bine arata un oras la crepuscul cand nu mai distingi detaliile si cand un amarat de pod care arata banal pe timpul zilei pare mult mai dichisit decat e. In plus nu mai vezi gunoaiele, scrierile de analfabeti cu aere de artisti si lacatelele de indragostiti, ceea ce trebuie sa recunoasteti amandoi ca este un plus. Nu trebuie neaparat sa fii romantic sau sa-ti placa apusul ci doar sa sa-ti placa sa zaci pe o banca pana apune soarele. Acum mie chiar imi e greu sa zic ca nu-mi place apusul, imi plac culorile alea mai rosiatice si mai ales n-am de ales pentru ca sigur nu prind prea multe rasarituri avand in vedere ora la care ajungem noi in pat.

        • Pai cine zicea de romantism? Mie nu-mi place apusul fiindca nu vad bine. Prefer sa fie noapte (recunosti ca are acelasi efect asupra lacatelor de indragostiti? :P). Sau iarna cu zapada mare. Iar rasaritul nu-l vad mai niciodata. Iar cand ajung sa-l vad sunt nervos de regula (fiindca a trebuit sa ma scol atat de devreme).

          • Noaptea nu mai vezi nimic decat poate in jurul becului, nu mai poti face fotografii „artistice” si nici visa cu ochii deschisi. Zapada e frumoasa, mai ales cand e proaspata dar nu-ti prea vine sa te fatai jumatate de ora pana gasesti unghiul potrivit pentru o fotografie si nici sa stai sa vezi cum trec vaporasele pe rau. Iarna tot ce-mi doresc este o cafenea draguta, cu cafea buna, prajiturele low-fat si o carte buna.

          • M-ai vazut vreodata pe mine falfaindu-ma juma’ de ora sa fac o fotografie? Aia de sus e facut intr-o secunda, sa fie bifata :D. Singura data cand m-am falfait a fost cand te-am pozat pe tine fiindca, deh… nah… daca-i de sus nu-i bine, daca-i de jos nu-i bine… etc..etc :)).
            Iar noaptea e bine tocmai fiindca nu se vede nimic :D.

          • mda, te-am vazut! La fiecare iepuras sau obiect de interes facut din 10 unghiuri si mai ales in vreo 5 exemplare fiecare ca sa poti sa-ti alegi poza in functie de starea de spirit. Oricat ai nega si ai incerca sa ascuzi se intrevede un pic de suflet de artist 😀

          • Nope, n-are legatura cu nici un spirit de artist. Ci cu faptul ca unele poze imi ies miscate. In plus fac mai multe fiindca folosesc diferiti timpi de expunere. Si apoi le selectez negativ pe cele supraexpuse. Suexpuse evident nu-i o problema.

          • Bineinteles ca ai explicatii, dar trebuie sa recunosti ca motivul principal este standardul ridicat de calitate in ceea ce priveste valoarea estetica a obiectului de interes personal.

          • Calitate artistica. Si nu vrei sa arate cum vezi tu ci cum ai vrea tu sa vezi. De aceea ce joci la unghiuri, lumini, umbre, efecte, macro. Bineinteles ca ai si poze „informative” cele pe care le faci intr-o secunda ca sa pastrezi adresa unui restaurant sau modelul de aparat foto. Nu la astea ma refer ci la cele 5000 de poze din excursia trecuta 😀

          • Nu. Fac atatea unghiuri fiindca nici o poza nu arata cum vad eu :(. Asta-i drama mea. Nici o poza nu arata asa bine cum vad eu lumea. Si nici macar nu vad bine.

  7. P.S. Eu nu am sentimente deosebite fata de inserare sau crepuscul, nici de spaima nici de adorare, efectiv putin imi pasa de ele !! Am vazut totodata destule apusuri de soare astfel incat sa nu ma impresioneze in mod deosebit vreunul, si pe mine ma intriga mult mai mult rasariturile de soare. Iar cerul Parisului mi l-a explicat dl Edvard Munch, (deoarece e sigurul lucru artistic autentic din acel tablou altfel patologic), plus Parisul in sine mi l-a explicat dl Woody Allen, deci ce sa mai caut explicatii si la Kadia ? Cta despre fixatia pe o ora a zilei preferata deoarece ar avea o semnificatie particulara in relatia mea cu alti oameni sau asa cu vreun eveniment din viata mea personala, zau, eu pur si simplu NU fac astfel de asociatii fixe, ca doar am avut parte si de intalniri misto si evenimente misto legate si de apusuri de soare ff misto sau indiferente, in diverse combinatii, si eu nu gandesc magic despre starea vremii, adica nu cred ca imi influenteaza cumva in mod deosebit de puternic starea de spirit personala, (desi desigur ca nu imi place sa fiedeosebit de frig sau sa ploua si eu sa nu am echipament corespunzator), nici nu cred, ca un copil ca daca zambesc eu va rasari soarele sau invers…desi sunt total pregatit sa PROMOVEZ ca daca un copil (deci un seamna om altul decat mine care se intampla sa fie copil) zambeste, atunci Soarele ar cam trebui sa se simta obligat sa stea din loc si sa-l admire si el facandu-i prietenos cu ochiul, sau daca un copil plange, atunci Norii ar cam trebui si ei sa se simta obligati sa vina sa il consoleze acoperindu-l cu o paturica calda si pufoasa.

    • dragul meu esti bine-venit sa-ti spui parerea oricat de putin sau mult argumentata, chiar si prin prisma toanelor de moment, mai ales daca te face sa te simti mai bine. Si eu pateam asta prin adolescenta, mai ales dupa ce m-am indragostit de Vlad, umpleam foi intregi cu fraze lungi si pline de traire. Din pacate nu se inventasera blogurile pe vremea aceea, sigur as fi avut mai mult succes decat cu gandirea mea de acum, rece si rationala.

      • Eu ma consider macar satisfacut ca observ ca am prilejuit o sedinta de comunicare inter-cuplu Kadia-Vladem mai sus in comentarii, pt ca probabil in real life nu prea aveti timp sa va vedeti unul cu altul prea des din cauza serviciului fiecaruia, si pe bloguri si in vacante ce va mai intalniti si mai discutati si voi unul cu altul, (asta desigur daca Geneva, Elvetia, este un oras cat de cat functional si cat de cat solvent) !! (LOL ! NU voiam sa supar pe nimeni, dar zau daca nu m-au lasat rece atat barcuta de pe Sena cat si turnul Eiffel din poza asta…habar nu am cum or fi in realitate, ca nu le-am vazut eu cu ochii mei…cat despre relatia mea cu crepusculurile am zis mai sus)

        • N-ai suparat pe nimeni, chiar deloc. Iar Vlad nu are nevoie de motive suplimentare pentru a-si expune parerea, ar trebui sa ne vezi e-mailurile. Blogurile doar ne forteaza sa scriem cat de cat corect.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s