Pe acorduri de flamenco

Cu vreo 8 ani de zile în urmă participam la prima mea conferinţă internaţională, la care prezentam un amărât de poster cu datele unui întreg laborator dintr-un „mare” centru de cercetare românesc, obţinute cu destul de multe umilinţe de la şefa mea de atunci, deşi muncisem aproape un an de zile făcând aproape orice (inclusiv câteva dintre experimentele prezentate). Eram foarte fericită având o experienţă de aproape două luni de cercetare într-un laborator „adevărat” în care am învăţat cu multe lacrimi şi prin sudoarea neuronilor mai mult decât într-un an întreg „acasă”. Eram plină de vise şi extrem de entuziasmată de abundenţa de informaţii de calitate şi frumuseţea prezentărilor ştiinţifice. Conferinţa era găzduită de un complex de lux la malul Mediteraneei în Spania, într-un orăşel destul de aproape de Barcelona. A fost prima mea vizită în ţara asta şi am rămas cu o oarecare dragoste şi melancolie când vine vorba de spanioli şi cultura locului. Între timp am mai vizitat Barcelona de vreo două ori, apoi am fost în Madrid, Sevilla, iar pentru mine a rămas o ţară pe care aş vizita-o oricând mi s-ar oferi ocazia. Poate şi de aceea am savurat fiecare frază din Chitaristul, noua apariţie pe Strada Ficţiunii. Pentru că acţiunea cărţii m-a purtat din nou prin Spania rascolindu-mi amintirile şi facandu-mă să zâmbesc la planurile, speranţele, naivitatea şi entuziasmul meu de atunci. Mi-a fost uşor să-l înţeleg pe Emilio, un adolescent timid, prins între munca la un atelier auto şi cursurile serale, alergând tot timpul, dar fără să ajungă undeva anume. Viaţa lui Emilio se schimbă radical atunci când vărul lui încearcă să-l atragă în lumea boema a artistilor ambulanti, invătandu-l să cânte la chitară pentru a putea acompania diverse „numere de scenă”.

La sfârşitul conferinţei din Spania am asistat la un spectacol de flamenco un pic modernizat, dar la fel de plin de energie şi strălucire, în care un el, de vreo 50 de ani păstorea câteva „eleve” mult mai tinerele.

Cartea lui Luis Landero mi-a adus aminte de aceste dansuri şi m-a introdus într-o lume tainică, explicând un pic din ceea ce se întâmpla în spatele unui spectacol flamenco. Cartea abundă de termeni „de specialitate” şi se simte experienţa persoanala a autorului în execuţia instrumentală a diferitelor piese, ceea ce oferă lecturii un aer de autenticitate fără a o face prea greoie. Şi pentru că totul în viaţa se complică atunci când apare femeia, Emilio descoperă primii fiori de dragoste atunci când începe să-i dea lecţii private de chitara soţiei patronului atelierului auto în care lucrează. Doar că lucrurile nu sunt ceea ce par a fi, iar sfârşitul cărţii este pe cât de neaşteptat pe atât de impresionant şi de neînţeles pentru bietul băiat.

Vestea bună este că cineva va avea ocazia să afle cum se termină acest roman, pe care Editura All îl oferă unuia dintre cititorii mei. Tot ceea ce aveţi de făcut este să-mi lăsaţi un comentariu cu numele unei cărţi din colecţia Strada Ficţiunii (cartea preferată sau o carte pe care vi-o doriţi). Câştigătorul va fi desemnat de random.org pe 24 septembrie.

EDIT: inscrierile pentru concurs:

1. Alice
2. Alice Dumitrache
3. Oana Mihai
4. OanaS
5. Rux
6. Vienela
7. Monica Olteanu
8. Liana
9. Maya
10. Almanahe
11. Liana Toma
12. Addicted
13. RamonaM
14. Tomita
15. Pauna Oana
16. Alexandra

CASTIGATOR nr.7 Monica Olteanu

astept un e-mail la kadiasfood@yahoo.fr