Maratonul Berlinului

Mai mult de jumătate de zi, Berlin este complet paralizat din punct de vedere al transportului, în schimb este plin de oameni, unii care aşteaptă, alţii care încurajează şi unii care aleargă. Maratonul din Berlin este unul dintre cele mai celebre în lume, face parte din cele 5 curse majore, aluturi de cele din Londra, Boston, Chicago şi New York şi a adunat peste 40.000 de înscrieri. Distanţa oficială a traseului este de 42.195 km dar pe un teren destul de plat şi trecând prin zone centrale, frumoase ale Berlinului. Datorită ccesibilitatii traseului mulţi amatori sau începători în ale alergatului se încumeta sa participe astfel încât limita de 40.000 de înscrieri este atinsă cu mult înainte de maraton.

traseul maratonului din Berlin 2012

Noi am fost spectatori, nefiind nici înscrişi şi nici antrenaţi pentru genul asta de activitate, dar foarte doritori să vedem cursa pentru că oricum nu prea se putea face nimic altceva în oraş. Spre încântarea mea am văzut destul de mulţi români înscrişi dintre care 35 au trecut linia de sosire la timp, pentru că am uitat să spun există o limită de 6 ore şi 15 minute pentru a termina cursa. Cel mai bun timp românesc a fost obţinut de o româncă, Florentina Stanciu, clasată pe locul 1319 care a terminat cursa în 03 ore şi 50 de minute. Primul bărbat roman care a trecut linia de sosire s-a clasat pe locul 6202, având alte 6 românce (femei, adică) care i-au luat-o în faţă! Categoric, fetele noastre sunt mai ambiţioase 😉 Clasamentul romanilor nostri il puteti vedea aici (click pe link).

unul dintre cele 5
pe Ku’damm dupa 2 ore de alergat (km34)
intre km 34 si 35 din traseu, pe Ku’damm
spectatori si sutinatori de-a lungul traseului (Ku’damm)
pe Ku’damm (in fundal o sculptura celebra simbol al Berlinului separat in 2)
oboseala si durerea unei performante

oboseala e vizibila dupa 3 ore de alergat

in public se consuma bere, carnati, se danseaza, se aplauda, se fac poze

e frumos steagul romanesc in fata Portii Brandenburg
premierea baietilor
primii trei clasati sunt premiati

castigatoarele
primul loc la fete
linia de sosire
minnie participa la maraton
un alt participant cu imaginatie

Despre partea a doua a zilei voi povesti in curand, intr-un alt articol, pentru ca am prea multe poze deja.

11 comentarii

  1. Din cauza tigarilor, eu nici dupa tramvai nu mai pot alerga, ca imi ies ochii din cap. :))
    Oare de ce nu ma mir ca primii trei clasati sunt negri?
    M-am uitat pe lista, cu gandul ca poate o vad si pe fosta mea colega si vecina. Era destul de buna alergatoare prin fata blocului. Dar ea este maritata cu un neamt. :((

    • poti sa participi indiferent de nationalitate sau domiciliu, tot ce trebuie sa faci este sa te inscrii la timp, cand sunt inca locuri. Apoi sa te prezinti si sa alergi toata distanta. Toti participantii care termina cursa primesc o medalie care mi-a placut foarte mult si chiar incep sa ma gandesc daca as putea termina cei 42 km in 6 ore. O admir foarte mult pe romanca care a termina in primii 1500, e o performanta.

  2. Admirabili sportivi, maratoniștii ! Îi admir mai mult decât pe oricare alți alergători.
    În ceea ce mă privește, m-a durut inima de efort, numai ce-am privit la ei alergând în fotografiile tale excelente.

    • Multumesc, Zina. A fost impresionant, mai ales cand vedeai un alergator epuizat care vrea sa termine, dar e evident ca nu mai poate pe ultimele sute de metri si este sustinut de un alt alergator. Sau fete pe care doar ambitia le mai tinea pe picioare dar care incercau sa tine ritmul cot la cot cu barbatii si chiar sa incerce sa-i depaseasca. Sau alergatorii care primeau steagul national pe ultimii zeci de metri ca sa treaca linia de sosire cu el fluturand pe spatele lor.

  3. trebuie sa ma laud ca sotul meu a participat 5 ani la Maratonul Berlinului! (acum 15 ani când locuia în Berlin 🙂 spun mai în soapta ca nu a reusit între primii 100, dar a ajuns la final! 🙂
    Excelent fotoreportajul tau, Kadia draga!
    vacanta faina în continuare! 🙂

    • Mi se pare o realizare in sine sa participi si mai ales sa treci linia de sosire, o reusita ce merita felicitata oricand, chiar si dupa 15 ani! Cred ca atmosfera era similara si atunci, doar ca pe vremea aceea nu se trecea prin Berlinul de est, nu? Absolut grozav sotul tau 😉

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s