Război pe timp de pace

Recunosc, în general, mă feresc să citesc cărţi scrise de femei despre al doilea război mondial. Ştiu c-o să-mi primesc o porţie de roşii în cap din cauza frazei, dar îmi asum riscul. Prima dată când am aflat de 22 Britannia Road a fost chiar pe blogul editurii All, mi s-a părut interesantă descrierea, apoi în cadrul campaniei am avut ocazia să recitesc numeroase descrieri entuziasmate şi recomandări călduroase până când n-am mai rezistat şi am început s-o citesc. Am terminat-o într-o zi, deşi nu este deloc o fiţuică uşurică. Felul în care este scrisă cartea pare fragmentat din cauza capitolelor destul de scurte în care este prezentată povestea ei, povestea lui şi viaţa de după al doilea război mondial. La început m-a enervat această împărţire pentru că voiam să văd ce se întâmplă cu fiecare dintre ei şi nu simţeam nevoia trecerii pe un alt plan, dar tocmai aceste treceri succesive m-au ţinut nemişcată pe canapea dând pagină după pagină şi zicând doar capitolul asta îl mai citesc şi apoi mă duc la culcare.
22 Britannia Road este povestea unei tinere familii poloneze despărţită de război şi nevoită să înfrunte problemele pe cont propriu. Atunci când Janusz este înrolat în armată pentru a-şi apăra ţara, Silvana rămâne să aibe grijă de Aurek. Povestea începe după 6 ani, când Janusz îi regăsește și îi cheamă în Anglia, unde încearcă să-și refacă familia, în pofida durerilor proprii şi mai ales ale alegerilor pe care fiecare au ajuns să le facă şi acum trăiesc cu povara menţinerii secretelor. Ceea ce la început părea o familie unită, cu câteva diferenţe şi probleme sociale normale, cu lupta pentru afirmare şi acceptare socială a oricărui cuplu tânăr este dezbinată si maturizată forţat de greutăţile războiului. Nu am putut să nu remarc diferenţele între soarta lui şi cea a ei: amândoi au fost afectaţi de război, au fost nevoiţi să-şi părăsească căminul, să înfrunte vremea, frica, instabilitatea şi lipsa securităţii personale, dar dramele lui mi s-au părut mult mai puţin importante. Da, a inmormantat o babă moartă de 2 luni pentru că a fost prea şocat că s-o facă la timp, şi-a văzut prietenul impuscandu-se singur de prost şi a trebuit să treacă graniţele pe furiş, dar traiul în Franta unde a ajuns după ce a fugit din Polonia (motivele lui iarăşi ar putea fi supuse unei discuţii dacă a fost laşitate sau curaj) n-a fost tocmai rău. Marea lui dramă a fost o insolaţie din cauza prostiei proprii şi o relaţie adulterină cu gazda, despre care a aflat ulterior că a murit. La polul opus, Silvana a trebuit să înfrunte o dramă mult mai personală, suferind din cauza rănilor produse de bombardamente, violuri, foamete, trăind în pădure şi trecând prin ierni extrem de grele. Bineineteles, gândind la rece şi din comfortul propriului cămin poţi judeca foarte aspru alegerile, doar că ne raportăm suferinţa la experienţa proprie şi din punct de vedere personal fiecare dintre cei doi au suferit la fel de mult. Poate „răul” unuia însemna „în regulă” pentru un altul care o duce şi mai rău, dar cel căruia îi e rău compara cu situaţia lui anterioară nu cu vecinul. O altă parte care mi-a plăcut foarte mult a fost sfârşitul, atât de firesc şi normal, de european. Am obosit urmărind reacţii exagerate, holywoodiene „te iubesc de nu mai pot, mâine nu vreau să te mai văd”. Dragostea înseamnă înţelegere, accept, iertare. Foarte multă răbdare. O relaţie stabilă înseamnă mai mult decât o cerere în căsătorie pe stadionul naţional şi o criză de nervi publică când oricare dintre parteneri se simte trădat. Urăsc influenţa puerilă a clişeelor holywoodiene.

Una dintre scenele mele favorite în carte este când Janusz este părăsit de Silvana şi de supărare îşi distruge grădina tipic englezească pe care şi-a construit-o de-a lungul cărţii în încercarea lui disperată de a se adapta noii culturi. In locul ei îşi plantează o poieniţă de mesteceni aşa cum îi dictează lui sufletul. L-am înţeles şi mi-a devenit drag pentru că l-am asociat, în sfârşit, cu cineva cunoscut care mi-este foarte drag.

22 Britannia Road este una dintre cărţile pe care le recomand cu multă căldură chiar şi celor care nu sunt amatori de cărţi de război scrise de femei. Pe mine m-a surprins şi m-a făcut să mă gândesc de foarte multe ori la cuvintele din ea, iar când mă uitam la ruinele ce încă se mai văd prin Germania nu puteam să nu mă gândesc la Silvana, Janusz şi Aurek.

Uneori drumul pe care suntem este mai periculos

22 Britannia Road face parte din colecția “Strada Ficțiunii – Contemporan”, editura Allfa si a fost considerată unul dintre cele mai bune debuturi literare ale anului 2011 de către Waterstones.

Autor: Kadia

Ceea ce descoperi tu de capul tau este mult mai interesant decât ceea ce descoperă altcineva pentru tine – este ca diferența dintre o căsătorie din dragoste și una aranjată.

16 gânduri

    1. Este un numar imens si sper sa am viata lunga si ochi buni la batranete cand pot sa recuperez orele „pierdute” la slujba si „traind”. De fapt ma si vad baba, cu canutele de ceai in jur, vreo 2 pisici cel putin si ingropata in carti, la caldurica. Abia am inceput numaratoarea cu lista tinuta serios.

        1. Nu ma supar deloc! Nici ideile mele sunt sunt toate originale, prin imitatie-adaptare-imbunatatire evoluam si ca persoana si ca specie 😉 Zau! asa am invatat noi la cursuri, in facultate :))

    1. Inteleg si de ce, este extrem de bine scrisa, cu empatie si originalitate. Mi-a placut, chiar mi-a placut, desi am pornit cu o oarecare parere preconceputa, m-a cucerit si mi-a schimbat opiniile.

        1. exact! De aceea povestesc foarte rar din cartile pe care le citesc, dar discutsubiectul, personajele, actiunea, alegerile. In plus mi se pare mai interesant de citit o parere decat o povestire 😉

  1. Mie mi s-a parut interesata/intriganta, la nivel de idee de posibila critica literara comparata, diferentierea pe carti despre cel de-al 2-lea razboi mondial scrise de femei vs carti despre aceeasi tema scrisa de barbati. Zau, desi desigur, asa la nivel critic si istoric literar universal general, am auzit de impartirea in carti scrise de femei vs carti scrise de barbati, ba chiar si de studii specifice relativ serioase dedicate literaturii scrise numai de scriitori femei, nu cred ca am intalnit pe undeva vreodata o asemenea impartire in legatura cu aceasta tema specifica a celui de-al 2-lea razboi mondial. Nu o critic, nici nu as avea o baza clara pt asa ceva anume, doar mentionez ca mi-a stranit interesul ! Este cumva o idee personala de-a ta, formulata pe baza unor experiente de lectura specifice, sau ai intalnit-o pe undeva, adica ai citit vreun articol de critica literara pe undeva anume care te-a indemnat sa iti formulezi aceasta idee mai tarziu ? Intreb deoarece cred ca mi-ar face placere sa citesc si alte articole pe aceasta tema…poate si unele despre tema razboaielor in literatura in general, (nu doar WW II), vazute prin ochii unor scriitori de sex feminin vs ochii unor scriitori masculini, asa la nivel comparativ, cum mi se pare ca ai incercat tu sa expui aceasta idee. Chiar mi-as fi dorit sa fi explicat macar asa in cateva cuvinte de ce nu iti face placere sa citesti carti scrise de scriitori femei despre WW II in mod special, poate si cu cateva exemple ilustrative…dar, desigur asta este o cerere total egoista, pt ca mie imi face placere din cand in cand, mai ales in week-end, sa citesc articole de critica literara. Din cea mai mare curiozitate, deoarece observ ca esti o cititoare serioasa + destul de la curent cu literatura din UK si Franta, chiar indraznesc sa te intreb daca ai citit cumva cartea „Suite francaise” scrisa de d-na Irene Nemirovsky chiar in timpul WW 2 in Franta continand o serie de povesti/intamplari (de fictiune, nu direct autobiografice), pe teme de interes autentic real WW 2 in Franta, publicata postum relativ recent, si daca ti-ai format o parere despre ea, (eu nu am citit-o, dar am fost tentat sa o cumpar, pana la urma nu am mai cumparat-o, dar am ramas curios despre ea).

    1. Din pacate n-am cum sa te ghidez spre articole de critica literara pentru ca nu citesc deloc genul acesta de lucrari, imi ajung cu varf si indesat articolele de specialitate, pe care trebuie sa le citesc. Parerea imi apartine si este o observatie proprie, bazata pe genul de carti pe care le prefer pentru lectura si selectia pe care o fac atunci cand cumpar sau decid ce carte urmeaza sa citesc. De aceea m-a si surprins aceasta carte pentru ca nu a fost asa cum mi-am imaginat eu. N-am citit-o pe Irene Nemirovsky si nici nu cred c-o voi citi, decat daca se ofera ocazia sa o citesc fara sa depun vreun efort.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s