Autor: Kadia

Ceea ce descoperi tu de capul tau este mult mai interesant decât ceea ce descoperă altcineva pentru tine – este ca diferența dintre o căsătorie din dragoste și una aranjată.

45 de gânduri

    1. Exact! Erau cam mici, dar toate aveau cel putin o placuta in jur. Oricum nu prea iti venea sa atingi, pareau un pic lipicioase, deh, ciocolata! Dar m-a mirat ca nu erau protejate de sticla sau intr-o vitrina, ci stateau pur si simplu pe masa.

      1. E … nu era ca si cum cineva le-ar fi mancat pe urma (deci sa fie acoperite/protejate), iar in privinta vizitatorilor … cred ca se asteptau sa fie cat de cat civilizati, nu sa se infiga in minunatii 🙂 Nu stiu daca as avea curaj sa ma apropii, cu dintii, daca as primi asa ceva 🙂
        Tie nu iti place ciocolata? 🙂

        1. Nu m-am gandit neaparat la prafuirea lor ci la faptul ca un client mai neatent putea sterge bine un zid din ala cu rucsacul sau paltonul dumisale. Magazinul nu era deloc gol ci chiar binisor aglomerat cu foarte multi cumparatori sau gura-casca ca mine.

    1. adevarul este ca mi-ar fi placut o sectiune prin ele. Oare cat pot sa le tina asa? Banuiesc ca la un moment dat cicolata se invecheste, cand am facut eu pozele arata proaspata si un pic fluida, nu-ti venea sa te atingi de ele.

    1. s-au asigurat de asta, toate cladirile de ciocolata sunt inconjurate de munti de praline, tablete mici si mari, de toate tipurile, formele si mirosurile, mie mi-a fost foarte greu sa ies din magazin fara o pungulita cu ciocolata.

        1. si eu am iesit tinandu-ma de ziduri din magazin, dar am avut tarie de caractez si am plec doar cu sucul gastric si fara pungile de ciocolata, consolandu-ma cu gandul ca ciocolata elvetiana este de fapt mai buna 🙂

  1. Eu nu prea mananc ciocolata, asa ca nu poftesc sa mananc Berlinul asta comestibil :)) dar recunosc ca sunt ingenioase si foarte faine. Adevarate opere de arta :)!

    1. Ba eu cam mananc ciocolata, recunosc, desi prefer inghetata. Dar de data asta am preferat sa le admir, sa le fotografiez, sa ma minunez si m-am ferit sa le ating. Parca ma si vedeam plecand cu jumatate de zid pe pulover daca ma apropiam prea mult :))

    1. Cum sa fie uitat ursul! Adevarul e ca am cred sute de poze cu diversi ursi berlinezi, ba chiar m-am gandit destul de serios daca sa adopt unul. Unii dintre ei mi se par atat de simpatici 😉

  2. Ştii ce mai e pentru mine fara cuvinte acum?
    Faptul ca mergi din nou la Paris in doua zile 😀

    (Respir si ma indulcesc putin cu Berlinul tau de cioco!) 🙂

    1. Este doar un week-end 😦 Si oarecum cu treaba, dar nu se putea sa nu mergem la Games Day :))
      Dar promit sa pun poze si daca ma tin fortele si un jurnal de calatorie.

  3. Acesta e magazinul de suveniruri de langa Poarta Brandenburg???

    Acolo am vazut totul felul de reproduceri ale cladirilor din Berlin.

    Te-ai fotografiat cu ursul plimbaret ? :))

    1. Nu, este o ciocolaterie pe Friedrichstrasse, foarte aproape de Galeriile Lafayette, le-am vazut in vitrina si n-am rezistat sa nu intru ca sa le fac poze. Mi-a fost oarecum frica sa nu fiu poftita afara, asa cum se intampla prin magazinele din Romania cand te trezesti sa le fotografiezi marfa sau decoratiile din vitrine, dar m-au lasat in pace. Nu m-am fotografiat cu ursul, era un pic cam prea activ pentru gustul meu si cam slab :)))))

      1. Te lasa peste tot, la muzee sunt mai restrictivi, in rest facice doresti.

        Sa mergi neaparat in Reichstag , intrarea este gratuita, merita !!

      1. Lasa-l pe Mosu..nu-l mai buimacii cu ciocolata ca de la el vreau ceva ce ramane in timp… nu-mi place cand Mosul imi aduce ceva care a doua zi de Craciun nu mai exista… Cand zice cineva sa-i arat ce mi-a adus Mosul si eu trebuie sa-i spun ca tocmai am inghitit cadoul de la Mos la 5 minute dupa ce l-am primit… nu doar ca ma simt penibil… dar ma apuca o tristete…morbida :(….

          1. Cred ca aveam vre-o 11 ani cand am primit de Mos Craciun o cutie de bomboane de ciocolata Kandia… iar vecinul meu care era cu 2 ani mai mic a primit un pistol de jucarie… dupa ce l-am vazut l-am cerut sa ma lase sa ma joc si eu cu el…:) nu a vrut asa ca i-am dat bomboane… in 10 minute a mincat jumate de cutie (jumate o mancasem eu) si apoi si-a luat pistolul si a plecat… Am plans de ciuda :)))))))) :D…. m-am gandit la pistolul ala o gramada de vreme :)))) si la cat de rau e mosu ca mie mi-a aduc bomboane si nu pistol :)))

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s