Parisul meu

Ziua de azi a început cu o cafea deosebită, pe care mi-am dorit-o mult şi de care am uitat complet. Am intrat în Starbucks şi am cerut cappucino & caffe latte tall, am plătit şi m-am deplasat în capătul opus al barului să-mi iau comanda, unde m-am trezit cu un afiş despre Pumpkin Spiced Latte chiar în faţa mea, aşa că mă întind peste bar şi-l întreb pe puştiul ocupat cu prepararea bauturilor, dacă poate să-mi dea în loc de Latte simplu pe cel cu dovleac. Bineînţeles că se poate 😉 Aşa am ajuns să-mi gust băutura după care am poftit toată luna trecută, dar de care am uitat între timp. Este bun, are frişcă şi e cam dulce, dar e bun. Şi mâine tot pe asta mi-l iau, dacă ne sculăm la timp.

Primul drum (de după cafea) l-am făcut până la Jussieu, în căutarea unui loc pe care mi-am dorit să-l văd în vară dar n-am mai ajuns: Arènes de Lutèce, amfiteatru rămas de pe vremea romanilor şi printre cele mai vechi rămăşiţe ale Parisului, pe vremea aceea numindu-se Lutece. Dacă tot ne aflăm în Cartierul Latin am profitat să-mi vizitez nişte magazinase unde am cumpărat o parte dintre cadourile de Crăciun (deja îmi fac listele şi cumpăr ce găsesc că să nu alerg în ultimul moment) şi să urcăm din nou pe teresa Institutului Lumii Arabe, de unde se poate fotografia Notre Dame şi o parte din Paris. În curtea Institutului a apărut şi un melc în care sunt găzduite diverse expoziţii, dar şi 3 elefanţi, pe care i-am fotografiat în diverse unghiuri.

Prânzul l-am luat într-unul dintre restaurantele noastre favorite în Paris: Kong aflat la ultimul etaj al unei clădiri aparţinând lui Kenzo. În acest restaurant a fost filmat un episod din Sex and the City, atunci când Carrie se întâlneşte cu exa iubitului ei. Mâncarea mi se pare din ce în ce mai bună aici, iar azi am servit o supă de pleuroti excelentă.

După prânz ne-am lărgit colecţia de Rabbids cu încă 3, dar din păcate unul dintre ei a fost în dublu exemplar, apoi am fugit de picăturile de ploaie în Centrul Pompidou, unde în sfârşit mi-am îndeplinit un vis: acela de a merge pe scările rulante din exteriorul centrului. La ultimul etaj am fotografiat atât cât s-a putut prin geamurile murdare şi intre mulţimea de oameni o altă panoramă asupra Parisului. Daca tot am ajuns pana acolo, ne-am plimbat si prin muzeu, unde spre surprinderea mea am găsit câteva opere interesante şi ne-am petrecut 2-3 ore plimbandu-ne pe diferite etaje. Deşi afirm de fiecare dată când se poate că nu-mi place arta contemporană, în ultima perioadă am impresia că vizitez din ce în ce mai des muzee de Arta modernă şi contemporană şi găsesc câte ceva care să-mi placă. E adevărat că nimic nu mi se pare la fel de frumos ca Muzeul Prado din Madrid, unul dintre preferatele mele.

Seara ne-am încheiat-o pe Champs Elysees luând aproape fiecare magazin vestimentar întâlnit în căutarea unor haine călduroase, pe care eu mi le-am găsit la GAP, iar Vlad la Quicksilver. Încântaţi de cumpărăturile făcute am luat cina la restaurantul pe acvariu, un alt loc preferat în Paris: un restaurant asiatic pe Rue de Berri, numit Dragons Elysees.

wi-fi gratuit in parc si totusi pustii bat mingea in arene
Arenele Lutetiei
scara ce coboara in arena
una dintre strazile mele preferate din Paris
acolo scrie de fapt „cadouri pentru Craciun”
vitrina celui mai inghesuit magazin din Paris
tot in Cartierul Latin, la cateva stradute de Galactic Stories
Unul dintre numeroasele locuri unde m-as fi oprit pentru o cafea
elefantii Institutului Lumii Arabe
mecanismul ferestrelor reglabile ale Institutului Lumii Arabe
Notre Dame si restul Parisului de pe terasa Institutului Lumii Arabe
Tavanul restaurantului Kong by Kenzo
lihniti de foame si gata pentru a comanda de mancare
Virgin Mojito
fata in fata cu supa de pleuroti
Centrul Pompidou si scara rulanta unde mi-am dorit sa ajung
Va mai amintiti momentul „capul in gura” a lui Zidane? A fost imortalizat in fata centrului Pompidou.
Pe scarile si coridoarele Centrului Pompidou
Parisul printre bare

intrarea in muzeul Centrului
unul dintre exponantele interesante (nu am retinut prea multe detalii, doar ca este arta olandeza)
arta pe care am admirat-o de la mare apropiere
un alt exponat interesant
exponatul meu preferat
o sala care mi-a produs niste senzatii ciudate
ciorapi de dama si condimente – interesant, nu?
Restaurantul asiatic pe acvariu de langa Champs Elysees
pentru cateva ore poti fi teleportat in Asia

PS: Preţul biletului pentru a vizita Centrul Pompidou este de 13€, dar accesul pe terasa centrului este doar 3€, iar cozile de la casele de bilete pot fi evitate dacă folosiţi automatele de bilete. Accesul pe terasa Institutului Lumii Arabe este gratuit. În ambele locaţii veţi trece printr-un control de rucsaci, genţi sau detector de metale.

55 de comentarii

  1. Super misto pozele, constat ca avem vag gusturi comune (exceptand cocktailul pe care in mod sigur nu l-as fi vrut virgin), mai ales legate de arta moderna. Elefantii aia sunt dementiali, mai ales ca acum cautam idei pentru niste desene foarte simpliste cu elefanti, m-au inspirat.

    Mai astept, ai un stil de a scrie, fata de altii, care nu ma oboseste deloc 🙂

    • Mi s-a parut cam aproape de ora de trezire ca sa fie mai alcoolizat, dar n-a fost deloc rau nici asa. Kong este oricum renumit mai mult pentru barul lui si atmosfera decat pentru restaurant propriu-zis, dar mie imi place si in ultima perioada am avut mancare foarte buna.
      Si multumesc, imi place foarte mult sa fie laudata 😉

  2. Superb! Merg si eu in Decembrie pt prima oara si sunt nerabdatoare! 😀 Nu voi sta mult pentru ca vom face un tur, dar eu ma bucur ca in sfarsit voi vedea locul mult visat de mine! 😀
    Distractie placuta in continuare si la cat mai multe poze!

    • E superb in decembrie, Champs-Elysees este plin de luminite, dar si de oameni, seara cel putin este greu sa te misti pe acolo,, dar sunt convinsa ca o sa-ti placa Parisul, ofera de toate pentru toti trebuie doar sa alegi ce-ti doresti.

    • Nu-mi aduc de o camera cu oglinzi, dar nici nu pot sa zic ca m-am uitat cu atentie: mi s-a parut mare si cam gol, dar recunosc ca nu inteleg prea mult din simbolismul modern.

  3. Eu nu pot decat sa remarc faptul ca arati din ce in ce mai bine, si la propriu si la figurat (blogul) 🙂
    Parisul ma lasa fara grai de fiecare data, mai ales virtual, real … nu stiu daca voi ajunge vreodata 🙂
    Acum ma duc la bucatarie, sa ma incordez pt o dulceata care e menita sa valorifice ultimele gogonele de cherry din gradina, abia astept sa vad cum iese 🙂

    PS: hai sa intreb si on-topic, nu ma pot abtine 🙂
    Treaba aia cu „sala cu senzatii ciudate” … sunt manechine impachetate in folie de aluminiu?! am indentificat corect? care-i faza?
    Sala cu „ciorapi” e de mare efect! 🙂
    „Magazinul inghesuit” pare foarte simpatic! Solocit poza cu iepuroii! 😀

    • Multumesc, Andreea 😉 Ce pofta mi-ai facut de dulceata de gogonele, am incercat si eu reteta si este foarte-foarte buna!
      Cat despre sala: nu erau manechine, ci doar foliile de aluminiu, goale, dar in mod evident „turnate” pe niste manechine. Pareau foarte fragile si ghemuite, mie mi-a venit sa ma intorc cu spatele si sa ma indepartez cat mai repede de acolo: iti crea o senzatie de apasare.

    • Multumesc, Gianina. Parisul se poate vizita destul de ieftin, in multe locuri ai acees liber, iar cazare ieftina poti gasi in stil camin, e adevarat ca nici conditiile nu sunt minunate, dar cateva zile nu sunt chiar de nesuportat.

    • multumesc 😉 recunosc ca m-am dus inapoi la articol sa vad despre ce vorbesti, am facut atat de multe in ultimele zile ca nu mai stiam despre ce vorbesti :))

    • exact asa am zis si eu cand am vazut pozele de la Bia si Andreea (tomata), doar ca mi-am satisfacut dorul. Pana in martie anul viitor cand planuiesc o noua iesire de week-end.

  4. am prins anul trecut Champs Elysees imbracat de sarbatoare. cam kitch el asa, dar nu te lasa rece nici intr-un caz 🙂 sper ca aveti noroc de vreme …macar satisfacatoare (azi am aterizat si eu la Marsilia si e frig rau). have fun!

  5. Minunata incursiunea ta, ai reusit sa ma plimbi virtual prin Paris, sa vad locuri unde n-am reusit sa ajung pana acum. Oricum, nu cred sa fi intalnit un um atat de prevazator incat sa-si faca cumparaturi de Craciun cu aproape doua luni inainte… Felicitari! 🙂

    • Este mai mult ratiunea unui om patit, care si-a facut lista din timp dar apoi n-a mai gasit nimic cu 2 saptamani inainte de Craciun. Acum daca gasesc ceva potrivit sau pe care mi l-as dori il cumpar pe loc pentru ca nu stiu cand mai ajung in zona respectiva sau daca mai gasesc atunci cand ma decid eu c-as vrea.

  6. Frumoase fotografiile.Parisul este orasul meu preferat dar din care nu am fotografii 😦

    Multumesc ca m-ai purtat prin Paris , mi=am adus aminte de locurile vizitate.

    • Eu iubesc prems-urile tgv-ului, daca planuiesc calatoria in avans si in general mergem in Paris cu un scop deci stiu din timp cand vrem sa mergem, transportul si cazarea este destul de ieftina.

    • a starnit destul de multa valva si cu siguranta apare in multe fotografii, de fiecare data cand am trecut pe acolo am vazut un grup destul de maricel de amatori facand poze pana cand n-am mai rezistat si am tras-o si noi in poza.

  7. Dupa cum te uitai la supa, am senzatia ca nu te atragea in mod deosebit. :))
    Imi place scara care coboara in arena, imi place ideea de a sta pe acvariu (sper ca nu au rechini acolo), dar nu inteleg mare lucru din „arta” asta moderna. Adica tot ce visez noaptea sau gasesc dimineata in jurul patului poate fi expus si numir arta? :))

    • Chiar a fost buna supa, dar fusesem deja terorizata cu vreo 20 de poze si mi-era cam foame, nu mai voiam sa pozez 🙂 N-au rechini in acvariu, doar cativa pesti decorativi dintre care unii foarte mari.

  8. Draga Kadia,
    tu ma faci sa recuperez toate articolele pe care le-am ratat in ultima vreme.
    Cel putin seria asta cu Paris-ul am sa o iau ca un soi de dedicatie si am sa le citesc de 2 ori, ca trebuie sa-mi completez lista cu locuri pariziene interesante.
    Desi … recunosc de-acum, eu nu o sa caut nici seria Rabbits si nici la Centrul Pompidou nu vreau sa incerc acele scari, imi plac chestiile mai clasice.
    In schimb scarile catre arena Lutece … si am trecut prin zona cand am fost in Paris. 🙂
    p.s. atunci cautasem mult si bine un locsor wi-fi si nu gasisem nicaieri. 🙂
    multumesc deci pentru seria asta, revin ! 😉

    • Eu incurajez! Ba chiar mi-am reorganizat si paginile blogului si acum adaug categorii si optimizez tagurile pentru a putea cauta si citi articole similare mult mai usor. Doar ca am strans peste 600 de articole si merge greu, mai ales in perioada asta cand sunt mai mult pe drumuri.

  9. Cumva mi-a scapat postarea asta despre Paris, Paris care curios nu l-am vazut pana acum. Aud in ultima vreme pareri nu asa bune despre „ce a ajuns Parisul” dar mi-ar placea sa merg pe urmele tale, sunt sigura ca mi-ar placea, mai ales supa de pleurotus!!! (uh lalalala!!) Si ma bucur ca ti-a placut dovleacul de starbucks, vad ca aici in tara nu este in meniu…asa ca o sa continui cu cel „hand made” 🙂

    • home-made n-am incercat inca, desi mi-am tot zis ca-l fac. Dar am fost mai mult pe drumuri si abia acum pot sa incep si eu sa respir cat de cat a relaxare casnica. Desi, la sfarsit de an intotdeauna se acumuleaza numeroase lucruri de facut 😦

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s