EnQuete – Paris

Toamna aceasta am început mai multe proiecte pe blog cum ar fi Semnele de Carte din Strada Ficţiunii şi Jurnalul de Călătorie. A venit timpul să povestesc despre un nou proiect de călătorie: EnQuete care îşi propune să prezinte părerea celor care locuiesc sau iubesc un anume colţ de lume.

Vom începe cu Paris pentru ca treptat să aducem în discuţie diferite oraşe, ţări şi colţuri de lume. Dacă aveţi sugestii, comentarii sau vreţi să participaţi în cadrul acestui proiect vă rog să mă contactati pe adresa de e-mail: kadiasfood@yahoo.com

Alina Danciu locuieşte în Paris şi consideră Franţa ca a doua casă. Alina face parte din echipa Lumea Mare, de unde am preluat acest mic fragment care mi se pare că o descrie foarte bine: Mândră posesoare a unui master în sociologie, la Sorbona, Alinei îi place mult dialogul cu alţi călători. Încearcă şi reuşeşte să descopere români interesanţi, pasionaţi de ceea ce fac, cu dragoste pentru lucrurile bine făcute.

Locul tău favorit în Paris

Locul meu favorit din Paris e un colţişor pe malul Senei, unde mergeam cu colegii de facultate după cursuri. Câteodată, seara, sunt cupluri care vin şi dansează tango acolo. Nu prea ştiu turiştii de locul asta, sau aşa ne place nouă să credem. Şi nici eu nu o să dau amănunte prea precise, “secretul” trebuie păstrat.

Pentru o masă bună, recomanzi…   

Recomand oricui are răbdare să mă asculte un mic restaurant din Cartierul latin, numit Crêperie des Pêcheurs. Decorul e din lemn, în formă de vapor, şi acolo veţi mânca galettes bretonnes delicioase. Sunt clătite sărate, umplute cu somon, jambon de Paris, ou, brânzeturi sau orice altceva v-ar trece prin cap. În general sunt însoţite de o salată delicioasă şi de cidru. Sfatul meu este să mergeţi la prânz, când un meniu care cuprinde o clătită sărată, una dulce şi un pahar de cidru costă 10 euro. Pentru Paris chiar nu e mult.

în Paris trebuie să…

…să faci un picnic în Jardin de Luxembourg. Te duci la o brutărie şi îţi iei un sandwich şi o tartă cu zmeură şi toată lumea e a ta!

un secret:

Librăriile de discount Mona Lisait. Sunt vreo trei sau patru în Paris şi găseşti în ele mai ales albume de artă şi albume turistice la preţuri foarte bune. Una dintre ele e chiar în Cartierul latin, un simplu search pe google vă arată locaţia. Eu sunt capabilă să petrec ore în şir acolo, când ieşeam de la Sorbona chiar o făceam. Însă şi acum, când nu mai sunt la facultate, merg des. Cadourile de Crăciun sigur de acolo le iau.

despre francezi:

Eu mă feresc mereu de formulări de genul: “Francezii sunt aşa sau altfel.” Mă simt bine la Paris acum, însă eu iubesc oraşele mari, aglomeraţia, m-aş plictisi un oraş mic în care nu se întâmplă nimic. Parizienii mi se par ca orice oameni dintr-un oraş mare, stresaţi. Abia aşteaptă să scape de aglomeraţie, în weekend. Însă eu cred că parizianul cu bască, care merge la brutărie să îşi cumpere baghetă în fiecare seară, nu prea mai există. În Paris trăiesc extreme de mulţi imigranţi, te sfătuiesc să mergi într-un cartier ca Goutte d’Or, în arondismentul 18. O să vezi peste tot fructe exotice, o să vezi măcelării halal, o să vezi femei cu voal…Vremurile se schimbă, iar Parisul e în ton cu vremurile de acum, cred eu. Nostalgia nu îşi are locul.
Părerea mea despre francezi în general? E adevărat că nu prea fac eforturi fată de turişti, nu prea găseşti niciunde afişe în limba engleză, totul e în franceză. Însă eu îţi pot povesti de experienţa mea studenţească aici: străinii au cam aceleaşi drepturi că un student francez: aceleaşi taxe de înscriere la facultate, aceleaşi drepturi în ceea ce priveşte bursele sau alte ajutoare. M-a surprins asta, nu mă aşteptam. Pot să îţi mai povestesc şi de colegii mei, care au fost mereu curioşi să afle lucruri despre România – două colege îmi vizitaseră chiar ţara şi fuseseră foarte încântate. Aşadar, francezii pe care îi cunosc eu sunt deschişi şi primitori. Alţii îţi pot povesti însă lucruri total diferite.

Alina este oricând dispusă să schimbe o vorbă pe pagina de FaceBook, mai ales despre Paris şi merită o întrebare dacă aveţi drum prin Franta.

Margot este o artistă talentată, pasionată de gusturi şi culori, care s-a îndrăgostit fără limite de Paris după o perioadă în care a locuit în Franta. Margot se joacă cu arome şi delicateturi live la Bistro Margot, un local chic, cu mâncare bună, vin, filme de înaltă calitate. Margot este o adevarată Mademoiselle de Paris – Jacqueline Francois.

Margot: De fiecare dată când scriu despre el, am cumva impresia că am spus totul, că am cuprins totul în cuvinte care nici măcar nu pot cuprinde totul. De fapt, realizez că nu este decât strădania mea de a explica inefabilul unui tărâm magic, de a exprima o experienţă profund intimă şi personală, de a dezvălui o parte din mine prin prisma unui loc în care am regăsit o altă parte din mine. Nu e uşor. Dar e al naibii de frumos. În mare măsură, că atunci când te îndrăgosteşti şi pare că niciunul dintre cuvintele pe care le ştii nu sunt suficiente că să-ţi exprime dragostea.
Până la urmă, oraşele sunt exact ca oamenii: unele sunt vesele şi exuberante, altele sunt distante şi reci, unele sunt înghesuite, dar pline de viaţă, altele sunt impunătoare şi complesitoare; mai sunt şi acelea pe care le simţi aproape de suflet, deşi sunt departe de a fi perfecte sau cele pe care le iubeşti în taină, fără că ele să stie, sperând că într-o zi vei ajunge în inima lor.
Iar dacă, dintre ele toate, Parisul ar fi un om, atunci cu singuranta ar fi sufletul meu pereche. Cel pe care l-aş întâlni pentru prima oară în viaţă şi care, cu o putere magnetică, m-ar face să mă întorc către el în acelaşi timp în care el s-ar întoarce către mine într-o sincronizare perfectă, ne-am privi în ochi şi am vedea în ei vieţile noastre trecute şi viitoare, amintiri demult uitate şi amintiri încă netraite…
Aşa am regăsit eu Parisul atunci când am păşit pentru prima dată în el. Ca o îmbrăţişare strânsă a unui suflet plin de dragoste care mă aştepta de atât de mult timp. Ca şi când gestul de a paşi acolo, pe un tărâm pe care aparent nu mai păşisem niciodată, se repetase într-un trecut necunoscut de atâtea şi atâtea ori, încât acum îl simţeam parte din mine. Şi aş putea să vă vorbesc despre el la modul turistic, să vă descriu trasee pe care să le urmaţi, dar adevărul este că eu nu le urmez niciodată. Îmi e de ajuns să ajung acolo şi apoi să mă abandonez Parisului, să merg încotro mă poartă paşii, prin pieţe, pe bulevarde, prin cafenele, pe străduţe celebre sau, dimpotrivă, înguste şi nedescoperite, pentru că ştiu că peste tot, oriunde aş merge sunt acasă.
Nu ştiu ce aş putea spune despre Paris în plus faţă de ce am povestit deja (puteti citi mai multe aici, aici si aici). Decât că îl iubesc fără drum de întoarcere.

Margot in Paris

Margot in Paris

Margot in Paris

Margot este oricând dispusă să discute despre arome, culori sau Paris fie pe blog, la studio sau pe pagina de FaceBook

Bianca este posesoarea degetelor de pe taste din spatele textelor și fotografiilor Bialog, unde ne încântă cu călătorii în locuri rumoase, lecturi interesante şi filme de văzut.

Locul tău favorit în Paris

Nu îmi pot imagina să ajung la Paris şi să nu mă cazez în Montmartre. Pur şi simplu ador acest cartier, aerul lui boem, povestea din spatele lui cu pictorii şi scriitorii care s-au autoexilat aici şi s-au pierdut în visare asediaţi de pasiunile lor. Parcă a rămas ceva din ei acolo, ceva vizibil, ceva palpabil, ceva care încarcă cu energie orice visător incurabil, aşa ca mine. Este fără doar şi poate locul meu favorit din Paris, Sacre Coeur e biserica mea favorita din Paris, iar apusul deasupra Parisului vazut de pe treptele ei este cel mai frumos apus din lume, pentru că atunci, îmi dau seama ca nu doar eu privesc Parisul ci şi Parisul ma priveste pe furiş, pe mine. Fantastic sentiment!

Pentru o masă bună, recomanzi…

Eu sunt mare, MARE fan Amelie si trebuie sa spun ca localul meu preferat este Des Deux Moulins (tot în Montmatre şi el), locul în care s-a şi filmat Amelie. Dar pe langa acest aspect care atrage turistii ca un magnet, mai sta si ACEA Creme brulee care îţi face papilele gustative să se îndrăgostească instant şi pentru totdeauna de gustul dulce de vanilie rafinată ce prinde o crustă indescriptibil de crocantă şi fabuloasă. Nu o să uit în vecii vecilor prima Creme brulee mancată acolo, dacă stau puţin şi mă las inundată de amintiri cred că pot să-i şi simt gustul, acum, aici, departe de Paris. Deci e de neratat Cafe de Deux Moulins.

în Paris trebuie să incerci …

Plimbarea cu vaporaşul pe Sena. Nici nu am stat mult să mă gândesc. Sunt multe, chiar foarte multe lucruri de făcut în Paris cu mare ardoare, dar plimbarea asta pe Sena nu trebuie ratată nicicum. O recomand la apus când soarele, indiferent de anotimp îmbracă Parisul în auriu iluzoriu, razele ating toată clădirile transformându-le în coloşi de lumină cu acoperişuri fierbinţi. Mai apoi Sena capătă şi ea strălucirea aceea magică de Cale lactee cu steluţe mii şi mii licărind pe sub podurile ce se oglindesc în ea, odată cu zecile de cupluri îndrăgostite ce fac cu mâna turistilor. Îmi pare rău că abia la a doua vizită am facut plimbarea asta, căci e o plimbare obligatorie de fiecare data.

un secret:

Nu ştiu cât de cunoscut sau necunoscut este dar aş zice Le Mur de Je T’aime (tot în Montmartre, ce să fac?) un loc romantic şi interesant unde scrie „te iubesc” în toate limbile lumii (Clau mi-a zis că oricum în klingoniana nu scrie) deci poate că nu chiar în toate, numai în cele oficiale. Mie mi-a plăcut mult, e fotogenic locul şi nu foarte aglomerat, de aceea mi s-a părut că nu ştie multă lume de el, totuşi cât am stat noi acolo, a mai răsărit un cuplu de americani (după accent) fascinaţi şi ei, dar la modul decent, nu cum fac americanii de obicei, de peretele albastru şi amorezat în fiecare limbă.

despre francezi:

Părerea mea despre francezi nu s-a format la Paris ci la Montpellier, deci nu ştiu dacă pot vorbi în termeni obiectivi despre parizieni, caci am constat ca sunt diferiti faţă de oamenii din sud, dar totuşi cred ca pot spune ca n-am întâlnit francezi chiar atât de iritanţi, cum am tot auzit alti turisti, în marea majoritate români. Desiguri, exista o anume aroganţă a francezilor, dar ea e venită din mândria naţionala pe care românii nu prea o pot inţelege pentru că nu o au. Dar eu m-am cam dezis de caracterizarile negative ale francezilor si am preferat sa urmaresc laturile lor pozitive, asa am vazut cat de cochete si „iubibile” sunt frantuzoaicele şi cat de galanti sunt domnii francezi, mai ales cei trecuti bine de 40 de ani. Era o placere sa-i privesti şi să înveţi de la ei. Francezii, francezi (nu cei de prin colonii) sunt respectuoşi şi deşi distanţi, cei pe care ajungi să-i cunoşti îţi par de a fi calzi şi primitori (aici nu vorbesc de funcţionarii publici de exemplu, care cred că sunt cam la fel peste tot în lume). Mai apoi deţin un bun gust de excepţie, (dar nu adolescenţii, ăştia chiar arată ciudat şi se comportă ca atare) care se reflectă în tot în jurul lor, vestimentaţie, gestică, fel de a vorbi, de a cere scuze, de a trata viaţa relaxat dar oarecum calculat. Nu pot spune: „vaaai ador francezii„, dar pot spune „am ce învăţa de la francezi„.

Bianca in Paris

Bianca in Paris

Bianca in Paris

Cu Bianca puteţi discuta în voie despre cărţi sau călătorii pe pagina de facebook a blogului.

Datorită acestui proiect am cunoscut un blog nou şi o proaspătă mămică îndrăgostită de Paris, de aceea am rugat-o să se prezinte singură în câteva cuvinte: Sunt pasionată de Franta şi Paris, am fost în fiecare an din 2007 şi am locuit două luni anul trecut în Bures sur Yvette, o suburbie a Parisului. Mi-am dorit foarte mult să văd cum e viaţa acolo şi datorită unei bune prietene mi s-a şi îndeplinit visul. Am un blog în care încerc să scriu despre pasiunea mea, despre viaţa în Paris, despre mâncarea franţuzească, filme de văzut inainte să vezi Parisul, spectacole sau cărţi. Sper să mă întorc şi să cunosc mai bine şi alte părţi ale Frantei.

Locul tău favorit în Paris

Unul singur? Este prea greu. Asta pentru că am un loc favorit în fiecare cartier al Parisului. Şi pentru că este atât de greu, voi spune doar ultimul loc favorit al meu, descoperit anul trecut.  Pentru un gurmand că mine,  La Grand Epicerie de Paris sau magazinul Bon Marche. Aici îşi fac piaţa parizenii burghezi, aici găseşti delicatese de peste tot, poţi admira fructe, legume sau produse de patiserie pe care nu le vei uita curând. Poţi chiar să iei masa într-un colţ al magazinului şi cu siguranţă papilele tale gustative îţi vor mulţumi veşnic.
Dacă îţi cumperi o stica de şampanie Veuve Cliqout de acolo şi câteva macarons, ia metroul până în Jardin de Luxembourg, pune-ţi haina pe iarbă şi savurează un picnic în stil franţuzesc alături de studenţii şi profesorii de la Sorbona.

Pentru o masă bună, recomanzi… 

Sunt multe locuri unde se mănâncă bine în Paris şi sigur le găsiţi enumerate în ghidurile Michelin. Eu vă recomand însă un cocktail de lichi cu şampanie băut la cafeneaua din hotelul George V, de pe bulevardul cu acelaşi nume. Atmosfera, gustul şi compania vă vor face să uitaţi pentru o clipă unde sunteţi. Unde mai pui că poţi admira şi frumoasele aranjamente florale ale celebrului Jeff  Leatham.

în Paris trebuie să…

Să iei pulsul oraşului. După ce vizitezi toate locurile turistice cunoscute, ia o pauză de câteva zile şi nu mai vizita nimic. Plimbă-te pe străzi, miroase oraşul (da, Parisul are un miros anume), uită-te la oameni, mănâncă pe uliţe ascunse, cumpără o baghetă proaspătă şi o sticlă de vin şi aseaza-te pe un mal al Senei. Uită de tot şi trăieşte clipă!

un secret:

V-aş recomanda să luaţi trenul până la Saint Rémy leş Chevreuse şi să vă opriţi în afară Parisului, la Abbaye des Vaux de Cernay. Este un hotel de 5 stele construit pe locul unei foste abaţii din valea Chevreuse. Dacă puteţi să şi rămâneţi un week-end acolo, o să vă întoarceţi şi îmi veţi mulţumi. Aşa cum mulţumesc eu mereu prietenei mele M, care m-a dus şi mi-a arătat acest loc minunat. Dacă nu vă cazaţi pentru o seara romantică acolo, puteţi să vizitaţi locul, să va plimbaţi prin parc, să luaţi prânzul sau o cafea şi o prăjitură în cafeneaua în stil baroc din interior.

despre francezi:

Toată lumea care a vizitat Parisul a citit sau a experimentat pe propria piele cât de “drăguţi” sunt chelnerii din oraş J. După două luni de stat de Franta credeam că ne-am obişnuit şi nici nu le mai băgăm în seamă atitudinea. Până într-o dimineaţă frumoasă de duminică, când soţul meu a luat loc la o terasă din faţa bisericii romaneşti din cripa St. Sulpice.  După ce a comandat cafeaua obişnuită şi un croissant s-a pus pe aşteptat. Şi a aşteptat. Într-un final i-a sosit nota de plată. După alte câteva minute bune a venit şi comanda.

Vulpitza in Paris

Vulpitza in Paris

Vulpitza in Paris

Vulpitza in Paris

Cu Vulpitza puteţi discuta pe blogul personal, unde găsiţi mult mai multe informaţii si povestiri despre Paris: http://www.vulpitza.ro/

Eu am aflat foarte multe informaţii şi m-am distrat citind părerile şi povestirile invitatelor mele. Sper să vă placă acest nou proiect al blogului. Orice părere sau contribuţie este bine-venită!

56 de gânduri despre “EnQuete – Paris

  1. multumesc, draga Kadia, pentru invitatia la acest proiect minunat. sunt onorata ca am putut participa. ador toate articolele implicate in proiect si ma bucur ca am putut calatori macar cu gandul in orasul meu de suflet!

    • Si mie imi pare bine ca ai acceptat invitatia mea, mai ales ca am inceput sa leg anumite parti din Paris de tine si nu se putea un articol despre Paris fara Margot. Ar fi fost ca un tort fara cireasa.

    • Exact aceasta este ideea: de a surprinde acele locuri speciale pe care niciun ghid nu ti le arata si de a personaliza un pic o destinatie. Un oras poate insemna mai mult decat un traseu turistic, poate fi un vis, poate reprezenta o implinire, o desfatare, o oaza de liniste sau relaxare, distractie, dorinta, cultura, un mod de viata. Nu stiu daca este cea mai buna cale de a arata acest lucru, dar sper sa reusesc macar un pic cu acest proiect.

  2. Vaaaiii, ce fain a iesit! Kadia, multumesc mult pentru oportunitatea de a scrie la primul articol EnQuete 😉 Fetelor ati scris asa „din suflet” despre orașul ăsta „prețios”!

  3. Draga Kadia,

    Multumesc si eu frumos pentru ocazia de a vorbi despre Parisul meu. M-am cenzurat, pentru ca as putea vorbi ore intregi despre orasul asta, cu bune si rele. Le multumesc si partenerelor de dialog si de articol, e mereu surprinzator sa vezi cat de diferit poate fi perceput un loc de catre fiecare

    PS: Mica, mica rectificare: e La Grande Epicerie 🙂

    • Corectat! Multumesc, Alina 😉 Sa stii ca am citit cu mare atentie despre librăriile de discount Mona Lisait, iubesc cartile si am pierdut ore intregi prin magazinasele cu carti din Cartierul Latin, insa n-am fost deloc atenta la numele lor. Acum sunt curioasa daca vreuna dintre librariile mele „obisnuite” este Mona Lisait :)) Data viitoare cand vin in Paris poate testam un pran de 10 € la Crêperie des Pêcheurs!

  4. Imi place acest proiect si sper sa gasesti cat mai multi participanti, de la care sa aflam lucruri interesante legate de diverse zone ale lumii. Nu stiu daca voi avea ocazia sa le vizitez, dar citind despre ele, vazand fotografii, deja ma simt mai bogata.
    Succes!

    • Am retinut 🙂 deja imi fac niste liste pregatitoare pentru ca incep sa adun informatii si propuneri. Sper sa aiba viata lunga pentru ca imi place cum a iesit!

  5. Imi place mult noul tau proiect, care ma va inspira chiar si pentru romanul la care scriu. E adevarat ca imi doresc de foarte mult timp sa ajung la Paris si o voi face, cu siguranta, la anul, poate chiar la primavara.
    Pana atunci, ma bucur de proiectul tau si invat si de la tine !

    • Cu siguranta! Deocamdata am in proiect inca vreo 2 destinatii, dar vreau sa fac o lista mai clara cu destinatii versus invitati. Dar imi place din ce in ce mai mult proiectul asta!

  6. mi-a placut tare mult articolul, e ca si cum as fi aruncat cate o privire sau as fi degustat ceva deosebit pe o terasa urmarind trecatorii. un proiect foarte interesant, sunt cu ochelarii pe tine! 🙂

    • Oh, nu m-am gandit niciodata ca e prea complicat. E un adevarat oras subteran, dar ma descurc deja fara harta, ba chiar am inceput nimeresc si statiile cu numarul metroului care trebuie.

        • Imi aduc aminte cat de fascinata am fost de trenurile care merg fara conductor, doar programate de calculator. A fost o adevarata aventura acel prim drum, acum nici macar nu le mai observ. E incredibil cat de repede evolueaza lumea, dar cat de putin ne schimba de fapt.

  7. Pingback: EnQuete – Paris | Vulpitza

  8. Pingback: Primavara in Paris | In jurul Kadiei

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s