Aventuri în ţara paradoxului

Mersul la cumpărături este o componentă esenţială a turismului fie el turism de plăcere (în vacanţă) sau turism de nevoie asociat călătoriei de afaceri. Pe lângă frumuseţile arhitecturale ale unui oraş sau minunile naturale ale unei anumite regiuni cu siguranţă îţi vei aduce aminte că ai uitat să pui ceva în bagaj şi chiar nu poţi să trăieşti chiar şi acele prăpădite 2-3 zile din deplasare fără acel lucru sau te atrage un borcănel de specialităţi locale din regiunea de vis. O categorie cu totul specială este turismul de vizitat rude care în România are o componentă obligatorie: mersul prin mall. Fără glumă, mallurile româneşti sunt unele dintre cele mai mari dintre toate câte mi-au fost date să văd. Poate pe la arabi sau asiatici să fie mai mari şi mai bogate, dar acolo n-am ajuns încă.
Aşa mi-a fost dat şi mie să ajung prin Mallul AFI (care nu ştiu foarte clar ce înseamnă, dar îmi place e mare, luminos, curat şi plin cu de toate) unde m-a lovit nevoia urgentă de a achiziţiona un hard disc extern pentru că tocmai primisem mesajul îngrijorător atunci când mi-am salvat ultimele „isprăvi” pentru slujba că nu mai am loc. În plus voiam neapărat să iau nişte filme, cărţi, cursuri, muzică şi ce-mi mai servesc prietenii dragi la venirea în ţara tuturor posibilităţilor. La noi, la ţară, control este mult mai drastic şi nu-ţi vine să-ţi rişti pielea. Deci, cum vă spuneam împinsă de nevoi şi de prietenii care m-au adus să-mi arate frumuseţile economiei de piaţă bucureştene, pe care eu o admir sincer, am intrat la Flanco, un magazin mare şi bine aprovizionat unde cam eram singurii clienţi, dar cum aveam o misiune n-am băgat de seamă şi ne-am văzut de ale noastre, am ales hardul, l-am lăsat pe băiatul de la raion să-şi facă treaba, ceva ce implică o listă şi un calculator, aşa că ne-am dus să ne hlizim la televizoarele 3D cam zgomotoase aşa, dar deh era magazinul gol aşa că nu prea aveam de ce să ne ţinem de frâie. În sfârşit, ajungem la casă, aflată chiar la ieşire acolo unde se afla şi gardianul de magazin, feroce şi plin de importanţă, plătesc cu cardul (pe care îl ridic tot timpul îl slăvi pentru că nu mai trebuie să-mi fac griji cu schimbul valutar), dăm să ieşim din magazin şi mă trezesc cu drumul blocat de individ care urmărise cu mare atenţie tranzacţia de vreo 500 de RON şi în mod evident era conştient că aveam marfa şi chitanţa tocmai primite de la casă. Se uită pe bon şi apoi mormăie ceva de vreo două ori până ne lămurim că vrea să îi arăt ce am în geantă. Bineînţeles că trebuie să pasez ce aveam prin mâini ca să mă apuc să-mi scot canadiana vârâtă în geantă pentru că era destul de cald şi nu voiam să mă târăsc cu ea în mâini prin tot mall. Bineînţeles că după ce am învestit vreo 100 de € în magazinul lor minune nu mi-a trecut prin cap să fur şi televizorul sau vreun nimic fără valoare. Intr-un final, am putut ieşi din magazin mândră de achiziţia făcută, cu orgoliul terfelit, bagajele răscolite şi puţin indignată de tupeul unui agent de pază analfabet. Acum îmi pun următoarele întrebări:

  1. agenţii de pază au dreptul legal de a îţi căuta în bagaj?
  2. de ce mai investesc firmele astea o căruţă de bani în camere video, cipuri anti-furt şi acele detectoare de la intrare/ieşire dacă se bazează pe o gorilă semi-politicoasă pentru siguranţa mărfii?
  3. cum îşi închipuie patronii sau managerii magazinului respectiv că-şi atrag clienţii, care după ce plătesc un produs chiar şi de nimic cum e o cheie usb sau un hard-disk, dacă îi consideri din start hoţi?
  4. nu e chiar o întrebare, dar e o constatare: nu mă mir deloc că nu erau alţi clienţi în magazin şi tare le doresc un faliment uşor.

La polul opus al experienţelor mercantiliste, am fost în piaţă 😉 Dar piaţă adevărată cu mormane de legume şi tarabe de-o parte şi de alta a aleii, cu vânzători încântaţi să-ţi vândă marfa, cu o roşie, o legătură de mărar sau un ardei în plus peste cantitatea dorită, doar aşa pentru că ai cumpărat de la ei. O bogăţie de care mi-a fost tare dor, cu miros de grădina şi grămezi de fructe adevărate: mici, pricăjite şi cu un gust nemaipomenit. În pofida aglomeraţiei şi a spaţiului inghesiuit pentru mine vizita în piaţă a fost terapie serioasă, de care am parte doar anual. Stiu, doar eu sunt de vină.

Bila asta mi se pare captivanta, poate si pentru ca este albastra
Una dintre atractiile mallului: un trenulet de interior
Zambete, marfa atragatoare si lume multa … in piata
dovleci si usturoi, frumoasa combinatie, nu?

PS: mi-am luat până şi usturoi!

47 de comentarii

  1. eu am patit si mai si, mi-a umblat in geanta si mi-a gasit un pachet de guma de mestecat care nici macar nu era pe piata din romania, motiv pentru care m-a dus la buda sa imi scoata toate tampoanele din geanta pana s-a lamurit managerul ce si cum.

    nu stiu daca e legal dar ei cica pot chema politia in cazul de furt, de atunci m-am invatat minte sa imi mai car guma si tampoanele.

    • este bine de tinut minte, n-aveam nimic in geanta doar canadiana, de care scapsem in mod in elegant. Dar ma gandesc ca geanta mea „de acasa” e plina de prostii de genul asta.

  2. Eu cred ca nu au voie dar nu sunt foarte convinsa. Mie mi s-a intamplat acum vreo doi ani si am refuzat sa-i arat geanta, am cerut sa vorbesc cu seful de magazin. Pana la urma si-au cerut scuze, ca asta le este meseria, etc.

    • Mi se pare un abuz, din cate stiu eu treaba lor este sa stea langa detectoare si daca se declanseaza au dreptul sa verifice bonul si marfa. Atat. Mi s-a mai intamplat prin alte parti, dar de fiecare data au intervenit dupa ce au chirait draciile alea, au deslipit frumos bara m-au rugat sa mai trec prin detectoare din nou.

  3. NU, agentii de paza sau vanzatorii din magazin nu au dreptul legal sa te caute in geanta. Tu insa ai dreptul sa-i refuzi. Numai politia, cu mandat de perchezitie, te poate cauta prin genti si alte cele. 🙂
    Welcome to Romania cu alte cuvinte…unde prostul daca nu-i fudul, parca nu e prost destul. (motto-ul oficial al tarisoarei noastre).

    p.s. ma bucur totusi pt tine ca ai reusit sa te si simti bine. 🙂

    • Recunosc ca m-am fastacit si nu mi-a trecut prin cap sa-l refuz, dar m-am enervat ravaseala cauzata degeaba. Intelegeam actiunea daca draciile alea se declansau sau as fi avut vreun comportament suspect. Eh, imi inchipui ca are o viata tare nefericita daca tot ce este in stare este sa hartuiasca clientii.
      Mi-a placut insa in piata, asa e 🙂

  4. Eu patii si bune, adica a bipait (stii cum se uita lumea la tine cand bipaie? wow) dar tipa care era bodyguard zice: ati cumparat branza? Zic, da. Zice e un defect in sistem cu codul de bare, dar amabila, desi era cat muntele, am depistat impricinata si am plecat cu bipaitul in spate.

    Eu cred ca nu au voie legal, sincer, nu vad articolul de lege care ar lasa un civil sa te scotoceasca, nemaivorbind ca nici un politai fara mandat nu poate asa usor.

    Ma rog, cand te stii cu constiinta impacata, treci si prin asta, ca nu ai nimica de ascuns.

    Culmea, odata ies de la cumparaciuni si verific bonul, fusesem cu o prietena, un produs scump achizitionat nu aparea pe bon. Adica o conserva mai smechera de peste. Prietena isi aminteste ca mi l-a pus (involuntar) in plasa, fara sa treaca pe la casa. Culmea, nici bip, nici perchezitie, desi practic, fara stire, fara voie, chiar a fost un accident, am „furat”.

    Sa ii ia gaia.

    • :)))))) prietena ta a patit ca mine in Berlin cand am plecat cu 3 carti, nici macar cine stie ce scumpe, dar vorbeam inflacarata si ne grabeam sa ajungem in partea opusa pe strada si am uitat sa trec pe la casa. Detectoarele n-au sunat, pentru ca mi-as fi adus aminte (dar si daca cred ca as fi intrat in pamant de rusine). Dupa vreo 200m imi aduc aminte ca am cartile in mana dar nu le-am platit. M-am intors spasita, dispusa sa marturesc pacatul daca sunat chestiile alea, dar din nou am intrat nestingherita le-am platit si gata :))))))

  5. Eu cand merg in Real Supermarket e mereu in spatele meu un agent de paza care nu ma scapa din ochi 🙂 de cateva ori a intervenit sa ma atentioneze ba ca nu am voie sa fac poze in mall ba ca nu am voie sa desigilez cutia cu produsul decat dupa ce-l platesc (era vorba despre o masina de tocat, si vroiam sa vad daca e completa si cat e de robusta, asa ca am luat-o in cos si am desfacut-o la casa, apoi am refuzat sa o iau ca era 80% din plastic )

    • Mi-ar piere tot cheful de cumparaturi daca mi-ar sta unul in spate. Cand mai vin fatutele astea de la magazin sa se afle in treaba si sa se dovedeasca utile incerc sa le dau ceva de facut, sa-mi caute un numar sau un model ca sa scap de ele. Inteleg ca e treaba lor, dar le intreb eu cand am chef si daca am vreo nelamurire, nu-i nevoie sa-mi stea de coada. Cred ca e vreo forma de politete pe care eu n-o pricep.

  6. Se vede ca traiesti dincolo, nu esti „in garda” asa cum trebuie sa fii cand traiesti pe meleaguri mioritice… :)) . Nu-s deloc scandalagioaica, da’ cred ca m-as rasti la un dom’paznic de-asta de nu s-ar vedea daca mi-ar cere sa vada el ce-am in geanta . N-am facut scoala cu legile dar sunt aproape convinsa ca nu ai voie sa -ti ceara asa ceva.

    • Of, Liana mi-ar fi placut sa am prezenta de spirit, dar pe moment doar m-a lecuit de a mai cumpara ceva fancy pe ziua respectiva si de a-mi sigila cumparaturile (chiar daca aveau bon) inainte de a intra in Real 😦
      Urasc pungilea alea sigilate si inestetice.

  7. O, draga mea … mi-ai adus aminte de patinoarul de acolo si de un film minunat, pe care l-am vazut la AFI: „Hope Springs”, vizionat impreuna cu iubirea vietii mele ! 🙂

    • Daaaaa, mi-a placut patinoarul si lacul cu ratuste :))) La cinema din pacate nu am ajuns, desi mi-am dorit sa vad noul Asterix si Obelix, dar n-am avut deloc timp de mers la film 😦

  8. Am patit ceva similar, m-am simtit oribil. Nu au dreptul legal sa te controleze din cate stiu eu, si mai mult, majoritatea agentilor de paza nu sunt nici ei pusi la punct. De ex nu au toti carte de munca sau cursul obligatoriu de agent de paza. Dar ei, astea sunt nimicuri, conteaza sa stie sa umileasca cetateanul cinstit 🙂

  9. Eu cred ca paznicul ala efectiv se plictisea, ca nu erau clienti in magazin, te-a vazut asa draguta si pur si simplu a vrut sa interactioneze cateva minute cu tine bazat pe meseria lui. A fost pur si simplu un flirt si tu nu ti-ai dat seama.

    • A fost totusi decent ca nu te-a pipait si pe la buzunare. Cred ca din cauza ca nu a bipait aparatul ca atunci nu mai aveai scapare…mai bine nu ziceam nimica ca acum cred ca la proxima vizita in Romania Vladem se va duce expres sa ii turteasca mutra acelui om al muncii contribuabil bugetar onest din Romania care poate are acasa si o nevasta bolnava si 3 copii someri, din care 2 or fi picat si Bac-ul, si am sa ma simt vinovat ca l-am barfit aicea. E din cauza ca i-ai spus „gorila” si automat cand vine vorba de maimutele mari mie, efectiv nu stiu de ce, imi vin in minte sentimente de tandrete, nu de spaima…adica eu nu as spune „gorila” decat cuiva care mi se pare ca se comporta tandru si prietenos…nu ca as fi de acord cu aceste activitati de harrasment sexual, dar efectiv manifestarea tandretei la maimutele mari implica, am impresia, si o doza de harrasment sexual.

      • Neeeeah, nu-s zurbagiu decat cand sunt beat si chiar si atunci sunt zurbagiu foarte-foarte rar, ca un fel de aliniere de planete. Eu de obicei intru in transa de la alcool. Asa ca soarta aluia nu e primejduita, stai far’ de grija! 😀 Daca as cafti toti masculii care flirteaza (constient sau nu) cu Kadia, n-as mai prididi :P. In plus, ea se descurca foarte bine sa-i puna (absolut delicat!) pe orbita. Tipii zboara si in timp ce li se intampla, mai sunt si recunoscatori si ii spun „saruuumaaana doamna!”. Eu unul nici nu l-as fi observat pe ala. Cred ca as fi cascat geanta gandindu-ma la ale mele si as fi trecut pe langa ca si cum nu exista. Dar cu siguranta pe mine nu m-ar fi oprit :P.

    • Daca asa a fost, atunci saracul de el a fost tare nepriceput si cu siguranta i-as fi zambit frumos daca nu m-as fi simtit umilita si rascolita. Urasc la fel de mult controlul din aeropoarte, unde aproape ca m-as imbraca in trening ca englezoaicele sau camasa de noapte ca sa nu fiu nevoita sa ma dezbrac in public, iar cand ajung sa ma descalte mi se pare o oroare. Recunosc, nu-mi plac nici fetele care se schimba/aranjeaza/machiaza in public. Din punctul meu de vedere, sulimeneala este un lucru intim, aproape la fel de intim ca sexul.

  10. In strainatate nu am vazut magazine atat de zgomotoase si aglomerate ca la noi.

    Ai o nominalizare la One Lovely Blog Award la mine pe blog (stiu ca l-ai mai primit, dar nu de la mine ) :))

    • Multumesc frumos! am vazut destul de multe magazine aglomerate si zgomotoase, mai ales sambata in Geneva n-ai loc sa ajungi la raft si totusi lumea este mult mai relaxata. Am dat intotdeauna vina pe nivelul de trai, dar incep sa cred ca depinde si de educatie.

  11. La fix ai scris! Chiar vreau sa trec pe la AFI (pt cinema, cu copiii) zilele urmatoare (nu am mai fost pana acum).
    „Trenuletul” acela … crezi ca se preteaza la 3, respectiv 5 ani? nu prea pot sa-mi dau seama!

    Bila … sa vi in vizita la Valcea, sa vezi un mall intreg (ma rog, o jumatate) in forma de bila! Nu-i albastra, dar e gainatzie, ma rog, kaki, deschis 🙂 (http://www.riverplaza.ro/) Este pe malul raului Olanesti, de aceea il cheama cu „river” :))
    Ne-am mai obisnuit cu el dar a fost tare dubios in primii ani. Cred ca va da faliment in ceva ani, maxim. Tot un Flanco parca are si el, ca pion de sustinere 🙂 sau poate e Altex! nu conteaza, tot gol. In schimb nu am fost cautata niciodata in geanta, nici body-guards n-am vazut, cred ca au incredere in portile alea cu detectoare, care costa o gramada de bani 🙂 Sau poate n-or fi oamenii asa furaciosi in Valcea :))

    Eu am vazut mall-uri, si nu numai, in Dubai, e cu totul alt concept, minunat si cred ca greu de egalat. Daca vrei sa citesti, am scris pe amfostacolo.ro 3 „episoade” despre vacanta in Dubai (http://amfostacolo.ro/user-lista-impresii.php?uid=19725&din-destinatia=tarile-golfului-persic&tid=20).

    • Cred ca da, dar insotiti. E un montagnes russe in toata regula, dar este de interior. Este foarte placut mallul si merita o vizita, dar stresul vanzatorilor este incredibil de mare, ii simti cum se incordeaza numai cand te apropii de magazinul lor. Ma intreb sincer daca se fura atat de mult din magazine sau sunt doar extra-zelosi ca sa-si dovedeasca utilitatea in fata sefilor nefiind capabili sa realizeze ca parerea clientului este cea care conteaza.

    • Poti sa ignori total magazinele, desi e imposibil sa trece prin fata lor fara un pic de windowshopping pana cand te trezesti in mijlocul unui fara sa stii cum ai ajuns acolo, poti sa te duci la cinema sau la patinoar, in interiorul mallului sau sa-ti lasi copilasi pe lac, ca ratustele dar in barcute 🙂

  12. Gata ! Ai zis vorba ! EDUCAȚIE ! Da, Kadia, despre asta este vorba, sau, mai bine zis, despre lipsa ei. Și le lipsește nu numai amărâților acelora de agenți, ci și șefilor lor, altfel ar fi știut să le impună niște reguli. La firmele serioase, cum este cea care ne protejează casele, aici, unde stau eu, agenții sunt deosebit de politicoși, nu ridică nici ochii din pământ când îți vorbesc, nu intră nici măcar în curte când vin să rezolve diverse chestiuni administrative. Ca să nu mai spun că sunt spilcuiți ca ăia de prin filmele americane, nu ca slinoșii din magazine.
    Duminică plăcută vă doresc !

    • De multe ori am impresia ca a fi educat mai nou echivaleaza cu o foarte mare rusine 😦 Nu stiu daca este o problema de management sau a sistemului de invatamant, ca sa nu mai vorbesc de cei 7 ani de acasa.

  13. Eu in general refuz sa le arat ce am in geanta,mai ales daca au si dispozitive din alea de bipaie si supraveghere video.Dar eu am patit la concertul lui Leonard Cohen.Un bodygard de la intrare .Vazusem ca femeile isi deschideau geanta in fata lui.Cand ajung in dreptul lui arata cu degetul spre geanta si ma intreaba : ce aveti acolo? Eu ma uit uimita la geanta incriminata si ii raspund :poseta.Si trec mai departe.N-a zis nimic,m-a lasat sa trec dar baiatul meu cu care m-am dus la concert s-a stricat de ras

  14. Ahh multe experiente negative am avut cu asa numitii agenti de paza, mai ales in magazinele cu parfumuri unde vin mereu atat de aproape de tine incat mai au un pic si te iau in brate si cum eu nu sunt fanul apropierilor din partea strainior crede-ma ca nu mi-a picat bine . Imi venea sa merg cu mainile pe sus sa vada ca nu fur nimic numai sa nu stea langa sufletul meu. Deci ai venit la mall-ul din apropierea mea 😀 Poate data viitoare dam nas in nas la cumparaturi:D

  15. Imi pare tare rau ca ai avut asemenea experienta. Din pacate, am vazut ca in multe magazine din Romania, eu in alte parti n-am intalnit asemenea situatii, exista atitudinea asta „extraordinara”, se uita la clienti ca la niste hoti. Adica, fiecare client este un posibil hot. Pana la urma, am putea si noi sa le dam cate o lectie… 🙂 sa nu-i bagam in seama cand ne cer sa se uite in bagaj, de fapt nici nu au dreptul 🙂

    • Asa cum ziceam ceva mai sus, n-ar trebui sa-i mire ca nu au clienti cu un asemenea comportament. Iar daca cei de la marketing au probleme cu succesul campaniilor, poate in loc sa-si bata neuronii cu teoria si fancy words ar fi mai bine sa-si viziteze propriul magazin sa vada ce pateste un client obisnuit.

  16. Haha,,,stai linistita ca intamplarea ta e joaca de copii comparativ cu ce am patit eu in vizita la Romanica. Ajuns in patria mama, m-am infiintat la Iulius Mall din Iasi mai mult cu intentia de a vedea ce mai e nou decat sa cumpar ceva. Din intamplare am intrat intr-un supermarket (nu stiu cat de super era dar se numea Gimma parca) si mi-am luat parca un pachet de guma. Faza culmea e ca la iesire a inceput sa bipaie senzorul ala,,dar nu aveam nici un „acaret sofisticat” pe mine, eram in tricou, incalcaminte sport, jeans si cardul in buzunar:). Problema parea sa fie la unul din „adidasi” care nu stiu din ce motiv starnea alarma. Ei bine, a trebuit sa merg intr-o camera de depozit, m-am descaltat iar 2 angajati (unul cu una) s-au apucat sa analizeze papucul si erau mai mai sa-l dezmembreze (ii scosesera si talpicul si si-l indoiau de mama focului)…asta pana mi-am pierdut rabdarea si le-am spus sa nu fie incuiati la minte ca incaltamintea sport nu se vinde la supermarket sau aprozar. Abia atunci au realizat ca deja ajunsesera pe marginea unei prapastii care se numea…ridicol. Oricum, au fost tot timpul draguti, dar nici in ziua de azi nu am inteles ce-a fost in mintea lor.

    • Este incredibil cat de putin gandesc bietii de ei! Eu ma intreb oare magazinele astea nu-s asigurate? Chiar e nevoie sa-ti terorizezi clientii de frica furtului?

  17. Din cate am inteles, legea nu mai permite firmelor sa angajeze gardieni decat daca au liceul terminat, deci macar in teorie au un minim de scoala. Dar cei 7 ani de acasa le lipsesc.
    I-am vazut certandu-se la Profi, langa noi, cu o doamna pe care tineau neaparat sa o controleze in geanta. Daca au vazut ca sunt refuzati, au incercat sa controleze carutul copilului, sa ii umble prin scutece, in timp ce o acuzau ca are ceva de ascuns din moment ce nu le permite.
    Mie nu mi s-a intamplat. Probabil nu as reactiona prea frumos daca mi-ar cere sa le arat geanta in care nu imi umbla nici barbatul.

    • Cred ca au dreptul sa te retina si sa cheme politia daca au argumente, dar nesimtirea costa mai putin decat educarea gardienilor. Eu sincer as forta patronii sa faca vizite regulate prin magazine ca sa vada ce pateste un om normal. Daca tin la afacerea lor, cred ca ar fi chiar mai rentabil decat cine stie ce strategie costisitoare de marketing.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s