Văduvele – încă sunt o categorie socială defavorizată?

Visul lui Joy este una dintre cărţile mele preferate, descoperită într-unul din colţurile Străzii Ficţiunii. Dacă în Fetele din Shanghai am aflat despre lumea decadentă a extremului Orient şi fuga celor 2 surori peste ocean pentru o viaţă nu neapărat mai bună, în volumul acesta povestirea se întoarce în China, acum o ţară comunistă în care promisiunile şi idealurile bune, emanciparea femeilor şi crearea colectivelor de muncă sfârşesc la groapa de gunoi pentru că umanitatea este mai degrabă vanitoasă şi mai puţin raţională.
Nu l-aş numi roman istoric, dar din mulţumirile autorei am tras concluzia că multe dintre întâmplările povestite au un sâmbure destul de mare de adevăr şi sunt inspirate din vieţilor unor oameni reali care au trăit acele grozăvii, s-au luptat cu mentalităţi rigide, cu prostia oamenilor, cu idealism naiv şi greşit înţeles, cu cruzime fără limite şi disperare iraţională.
Îmi este greu să descriu cartea şi nici nu vreau s-o fac, merită citită chiar dacă nu sunteţi interesaţi de cultura asiatică. Însă aş vrea să încep o discuţie pe o temă care mi-a atras atenţia şi despre care nu am mai auzit prea multe în societatea de azi.

visul lui Joy„văduvele sunt cele mai ghinioniste creaturi de pe fața pământului, pentru că fie au comis o crimă de neiertat într-o altă viață, fie lipsa de devotament față de soții lor le-a adus acestora moartea. Oricum ar fi, sunt condamnate să-și trăiască restul vieții fără iubirea altui bărbat, căci nicio familie respectabilă n-ar primi în sânul ei o văduvă. Și chiar dacă familia ar primi-o, văduva ar avea destulă minte cât să refuze, pentru că toată lumea știe că o femeie decentă n-ar trebui niciodată să fie cu un alt bărbat. Nu-i rămâne decât să-și accepte existența nenorocită care o așteaptă.

Văduvele se cade să se roage, să postească și să recite sutre. Se cade să-și dedice viața faptelor bune în lăcașul lor de cult. Văduvele se cade să rămână caste întreaga viață. Ar trebui să renunțe la bunurile materiale și să se dedice altora ca ea, celor oropsiți din punct de vedere social. Mi s-a spus adesea că suferința văduvei îi înfrânge vanitatea și nevoia de atașament, măcinându-le. Văduvele se cade să se limiteze la culori închise și poate la câteva bijuterii din jad de bună calitate.”

Cumva sunt de acord cu prima afirmaţie. Din punctul meu de vedere, bărbaţii nu sunt interesaţi de binele propriu şi de foarte multe ori nu-şi dau seama ce-i supără (nu mă refer la metrosexuali). De aceea au nevoie de o femeie. Aşa cum o femeie ia toate lucrurile în serios şi are nevoie de un bărbat să o relaxeze şi să-i mai uşureze din greutatea lumii adunată din proprie iniţiativă pe umerii ei fragili. In opinia mea, un bărbat iubit este un bărbat îngrijit, mai sigur pe el, cu şanse mai mari de reuşită în carieră, mai ales dacă este înzestrat şi cu inteligenţă. Un bărbat singur este cu siguranţă mai predispus să se auto-distrugă (sau să locuiască cu mama lui până la 40 de ani). Dar, în poziţia cea mai nefericită mi se pare cel ce se întoarce de la slujbă (indiferent dacă e victorios sau obosit) la o familie pe picior de război, cu reproşuri şi liste de îndatoriri lipsite de sens real. Nu dau vina în totalitate pe femeia din cuplu, desigur, vina este comună, dar cercul trebuie spart de cineva şi în general, bărbaţii sunt mai orgolioşi. Adevărul e că nu-s convinsă că mi-ar plăcea un bărbat care să cedeze înaintea mea. Nu mă refer la compromisuri, acelea sunt stabilite de comun acord.

The Widow (1887) Horace de Callais

The Widow (1887) Horace de Callais

În privinţa paragrafului citat, m-a impresionat modul în care erau tratate aceste femei, care nu puteau fi considerate întotdeauna vinovate de moartea soţului, mai ales dacă acesta murea de boală sau într-un accident. Am impresia că pe vremuri, văduvele erau o categorie socială destul de importantă, considerată defavorizată şi pusă cam în aceeaşi oală cu copii orfani. Acum, în vest, noţiunea de „văduvă” mi se pare perimată, deşi am remarcat-o pe formularele de stare civilă atunci când am aplicat pentru permisul de rezidenţă. Având însă în vedere rata divorţurilor şi relativa uşurinţă pentru o femeie să-şi găsească de lucru şi să se întreţină singură în societatea modernă, un ajutor deosebit se acordă mai degrabă mamelor singure (necăsătorite sau divorţate) care au început să depăşească semnificativ numărul văduvelor. Nu am prea multă experienţă cu poziţia socială a văduvelor din societăţi mai puţin moderne, de exemplu în cultura arabă sau indi, unde familia este mai reprezentată de clan şi nu neapărat prin tinerii căsătoriţi, dar m-ar interesa să aflu cum le tratează societatea. Probabil va trebui să găsesc o carte, sper eu, destul de interesantă şi bine scrisă în care să se discute acest aspect.

Şi o ultimă observaţie, caste, sărace, închise emoţional, dar totuşi nimeni nu îndrăznea să le nege dreptul de a avea câteva bijuterii 😀

Despre Visul lui Joy au mai scris: Diana-Tara mea inventata, Oana Kovacs, SimSim şi doar atât. Despre Fetele din Shanghai găsiţi foarte multe recenzii on-line.

28 de gânduri despre “Văduvele – încă sunt o categorie socială defavorizată?

  1. E vorba de cultura chineza. Am citit toate cartile Lisei See traduse in romana (4 la numar) si cam in toate lucrurile-s puse din aceiasi perspectiva. Oricum, atata timp cat au fii, sunt sefe, daca nu au… atunci chiar vai de ele :(.
    Unele chestii despre cultura asiatica m-au socat, dar prin cartile lui See am aflat multe lucruri nestiute. Daca ti-au placut astea doua, iti recomand si Floare-de-Zapada si evantaiul secret si Dragostea Florii-de-Bujor, care la fel, abunda in referiri la cultura chineza, care de altfel ofera o baza cartilor.
    Mai mult, toate-s scrise la persoana I si autoarea se transpune in personaje foarte foarte bine (la fel ca-n cele mentionate de tine), dand extrem de multe detalii despre rolul femeii in societatea chineza.
    Eu sincer is curioasa cum sta treaba acum, in prezent.

    • Sa stii ca si eu m-am intrebat acelasi lucru! Multumesc mult de recomandari, chiar imi place stilul ei si n-am realizat pana acum cat de interesata sunt de alte culturi, mai ales cele pe care nu le cunosc deloc.

  2. Cred ca depinde de societate. Scarlett O’Hara a ramas vaduva de doua ori, si s-a recasatorit a treia oara. Eu personal cred ca vaduva este o femeie care trebuie protejata, mai ales daca a ramas si cu copii mici in grija.
    Si pt barbatul care o va lua casatoria cu o vaduva e un fel de asigurare de viata, intrucat, statistic vorbind, e imposibil sa ramai vaduva de 2 ori in viata, exceptand cazurile de razboi 🙂

    • :))))))))))) Imi place cum gandesti! Cred ca social o vaduva cu copii este sustinuta pentru ca intra in categoria de „mama singura”, dar nu stiu ce statut are o vaduva fara copii. Uneori au o pensie de urmas, dar cred ca depinde de slujba sotului, apoi vestul a inventat asigurarea pe viata. Oricum mi se pare dificil, nu ma refer doar la suferinta emotionala, ci si la faptul ca te bazai pe 2 salarii, deci ai facut un credit sa iti iei casa, masina si alte minuni moderne, pe care brusc nu le mai plati sau folosi. O scadere a calitatii vietii cu siguranta este resimtita, mai ales ca nu sunt chiar usoare nici formalitatile si nici cheltuielile de inmormantare. Suna cam morbid curiozitatea asta a mea 😦
      Oricum, cele mai nefericite mi se par vaduvele indi din zonele in care se practica Sati, adica vaduva se arunca pe rugul funerar al sotului, sa fie arsa de vie, obicei practicat pana pe la inceputul lui 1900.

    • Nu m-am gandit niciodata care este pozitia bisericii, dar cumva mi se parea de la sine inteles ca vaduvele sunt „stalp” de nadejde, mai ales dupa toate pomenile si slujbele necesare. Oricum, Biserica Ortodoxa a ramas cu mult in urma si nu face deloc fata vremurilor moderne.

  3. Tocmai citisem si eu randurile despre care pomenesti. Desi sunt familiara cu alte culturi asiatice,cea chineza imi este necunoscuta,tot ce stiu e de prin carti,imi plac mai ales cele scrise de Pear S.Buck,face o incursiune excelenta in cultura chineza.
    Cat despre vaduve, de obicei nu prea sunt eu pe aceeasi lungime de unda cu restul lumii, nu au ales ele sa ramana vaduve,le vad ca pe niste mame eroine si cred ca e foarte gresita pozitia bisericii. Ai dreptate,e mult ramasa in urma.. Azi maine vor citi slujbele de pe tablete,dar conceptiile nu si le vor schimba:)

    • :)))))) din pacate evolutia tehnologica nu produce si o evolutie a conceptelor, dar eu inca sper. Sunt de fapt extrem de curioasa cum va evolua religia, mai ales dupa ce am vazut o reclama la un documentar englezesc care trata exact problematica umanitatii in lipsa religiei. Cred ca in Anglia au ramas foarte putini adepti daca au curajul sa declare asa ceva pe un post national de televiziune. Imi imaginez reactia alor nostri, nu ma refer la populatie neaparat, dar jurnalistii ar avea material pentru cateva luni bune.

  4. Depinde mult şi de împrejurările în care rămâi văduvă şi, mai ales, de statutul pe care îl ai. Şi depinde mult şi de impactul pe care îl are pentru femeia respectivă, moartea soţului. Sunt o grămadă de chestii de care depinde o situaţie de acest gen…

      • Cadrul legal? Are statut de moştenitor, împreună cu urmaşii pe care-i aveau împreună sau pe care îi avea el dintr-o altă căsătorie. În afară de eventualele drepturi ce-i revin de pe urma statutului special pe care îl avea soţul (cum erau cu veteranii de război, dar începe încet, încet să nu mai fie cazul), nu se bucură de alte beneficii din punct de vedere legal. Pe de altă parte, poziţia societăţii chiar e subiectivă. Pur şi simplu, depinde de prea multe probleme.

  5. Acum 26 de ani, mama mea a ramas vaduva, cu doi copii. Voi incerca sa povestesc diseara, pe blog, o parte din cele traite de ea dupa moartea tatalui meu. Vei trage singura concluzii… 😉

  6. Pingback: Văduva neagră | Iubesc Viaţa

  7. foarte interesanta problema, doar prin comparatie apreciem la valoarea exacta viata libera pe care o putem alege, daca printr-o conjunctura nefericita ramanem singure. cat despre evolutia bisericii, n-as vrea sa intru in polemici aiurea, insa in masura in care se poate vorbi despre o evolutie, ea se produce. raman totusi unele reguli.

    • Nu regulile le reprosez eu, ci rigiditatea. Din punctul meu de vedere, biserica ar trebui sa fie un sprijin pentru cei saraci, orfani, vaduve, neputinciosi, samd. Biserica actuala are taxe peste taxe incat aproape nu poti inmortmanta crestineste mortul din casa daca nu se strang nu stiu cate taxe, in plus chiar nu vad unde vine acel sprijin cand o fata violata vine la biserica si este trimisa cu suturi in fund sa se caiasca pentru ca a pacatuit. Nu zic ca nu exista si preoti inimosi, care chiar sunt de ajutor pentru comunitate, dar sunt mult mai putini decat ar trebui. Cutia milei exista tocmai ca sa nu fie nevoie de taxe, la fel cu batranele satului s-au ocupat de cand lumea de curatenia in biserica si ingrijirea cimitirelor. Acum au angajati cu salarii si preoti cu ipad…

      • exista multi oameni care fac bine, dar care nu se vad, pt ca nu ies la interval. din pacate se remarca cei cu masini luxoase si ipad. de rigiditate vorbeam si eu, insa n-as vrea sa dezvolt subiectul aici, pare nepotrivit si nici nu vreau sa conving pe nimeni…

  8. am cerut si eu cartile pentru vALLuntar dar nu avea Fetele din Shanghai si am zis ca nu are nici un rost sa citesc Visul lui Joy, asa ca am acerut alte carti .

  9. Pingback: Tu ‪#‎cecitestiazi‬ ? | In jurul Kadiei

  10. Pingback: Cărţile lui 2013 | In jurul Kadiei

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s