O lungă perioadă din viaţa mea am asociat ceaiurile iernii, pentru că cel mai des le făceam atunci când simţeam nevoia să mă încălzesc, iar caloriferele se încăpăţânau să rămână reci şi neprimitoare. În timp, statul în fotoliu, sub pătură, cu o cană de ceai fierbinte într-o mână şi cu o carte în alta a devenit un răsfăţ pe care am timp să-l savurez doar în vacanţe sau la sfârşit de săptămână. Ceaiurile au evoluat şi ele, de la acea zeamă lungă cu gust de bălărie, în care puneam zahăr cu nemiluita şi un pic de lămâie, atunci când reuşeam să prindem vreuna sau măcar câteva coji uscate, la ceaiuri negre simple sau aromate, cu miros plăcut şi gust deosebit de bun.
Nu zic că aş fi vrut neapărat să regăsesc acea senzaţie de ceai de iarnă din copilăria mea, dar am obţinut-o totuşi atunci când am testat un ceai de la Teekanne, preţios numit Royal Rum. Cutia promitea o senzaţie de iarnă, dar mă aşteptam cumva la un alt gust. Ceaiul ar fi trebuit să fie negru, dar nu se simte mai deloc, în schimb romul şi o nuanţă de coajă de portocală să simt foarte bine. E un ceai dulce, pe care l-aş fi vrut un pic mai neindulcit, dar n-aveam de ales. În schimb, culoarea mi s-a părut foarte frumoasă. Pentru viitor, cred însă că voi prefera un ceai negru simplu, în care să-mi adaug eu o picătură de rom, dacă chiar îmi doresc un efect mai deosebit. Senzaţii mult mai plăcute le-am obţinut prin joaca în „laboratorul de acasă” în care m-am jucat cu nişte forme de mini-cakes şi coloranţi cumpăraţi din Paris.
Mini-prăjituri colorate
- un premix de la Dr. Oetker (9 variations)
- 125g unt topit
- 3 ouă
- 70 ml de lapte
- 2 linguriţe de zahăr
- 3 linguri de cafea instant (Nescafe)
Se amestecă toate ingredientele, mai puţin granulele de cafea, într-un castron cu ajutorului unui mixer. Apoi, am separat în 6 pahare câte o lingură de aluat. Am pus lingurile de cafea în restul de compoziţie, am mixat din nou, am turnat noul amestec, care mirosea excelent, într-o tavă de prăjituri şi l-am lăsat să se coacă în cuptor pentru o obţine o prăjitură cu ness pe care am folosit-o ca bază pentru cake-pops-urile despre care am povestit ieri.
În fiecare dintre pahare am turnat câteva picături din sticluţele colorate, am amestecat bine şi am turnat compoziţiile în cele 2 mini-forme per culoare. Sunt foarte încântată de cum au ieşit cele galbene, portocalii şi verzi. Aş mai dilua cu siguranţă albastru şi poate un pic din roşu.
Acest articol participă cu cănuţe şi păhăruţe la petrecerea lui Emily, un tea-party cu delicatese minuscule care se desfăşoară în fiecare lună pe blogul Emily’s Cupcakes and treats!
Hmm…mi-ai dat ideea cu romul in ceai…bun, bun. Cred ca ar iesi mult mai bun.
de cakepops nu mai zic nimic, nu ma bag 😀
:)))))) nu-s chiar atat de greu de facut!
sunt terorizata 😀
:)))))))))))))) N-ai de ce 😉
Ce frumos te-ai jucat tu aici! Ca pentru un party la Emily, bineinteles! Foarte dragut, Kadia!
Multumesc frumos 😉
wow, ce dragute sunt asa micute, patratele ❤
minunata petrecere ❤
Pup si multumesc!
Sunt de fapt foarte incantata de reluarea petrecerilor cu ceai, am niste canute noi si niste sortimente de ceai mai deosebite pe care abia astept sa le testez 😉
Ce nebunie de culori si cred ca si gustul a fost pe masura.Ma asez si eu la masa , defapt nu, ma retrag cu ceasca de ceai la gura sobei;)
Cam asta promite ceaiul de la Teekanne, dar tot nu-i pot ierta c-a fost prea dulce.
Yummy ce bine arata prajiturelele. Eu sunt innebunita dupa ceai. Nu beau cafea absolut deloc dar o ceasca de ceai nu o refuz. De cand sunt in Londra am descoperit ceaiul englezesc cu lapte. La inceput mi s-a parut ciudata aceasta combminatie dar acum o ador.
Am incercat si eu ceaiul englezesc cu lapte si nu prea imi place. Il prefer simplu, neindulcit, eventual cu o felioara de lamaie, mai ales daca este negru. Cafea am inceput sa beau acum vreo 2 ani de zile cand imi scriam teza si aveam nevoie de mai multe ore de lucru, acum nu ma mai pot trezi dimineata daca nu am o cana de cafea in mana.
Mmmmmmmm… mmmă duc să-mi fac un ceai. Cred că de mușețel cu vanilie. Somn ușor… 🙂
Iti place vanilia in ceai? Cred ca este singura aroma pe care o iubesc in orice altceva numai in ceai nu 😦
E un ceai gata făcut, așa vine ‘la pachet’ și îmi place. Nu aș adăuga eu vanilie din sticluță. Poate rom. 🙂
Asa am incercat si eu, de la Lipton, cred ca era Vanilla Green Tea, dar nu mi-a placut deloc 😦
Rom merge, e chiar bun, doar ca trebuie foarte putin 😀
Suuuperbe ! 🙂
E frumos sa fi copil si sa ai o mamica care face
toata ziua cele mai nastrusnice dulciuri…
Ar fi copilul cu ce-a mai dulce copilarie…
:))))))))) Si obez cu diabet pana la finalul ei, dar deocamdata doar Vlad se bucura de experimentele din bucatarie.
Credeam ca am „scapat” de popshi de la postul trecut, dar iata ca ma urmaresc :)) Bine ca m-am spalat deja pe dinti si pot sa salivez in voie 🙂
Ce-s chestiile negre din ultima poza?
Ah, chestiile negre sunt … ratate. Ar fi trebuit sa fie biscuiti oreo trasi in ciocolata, dar au iesit prea moi si se dizolvau in ciocolata mea cam groasa 😀 Dar au fost buni si asa simpli 😉
PS: popsi sunt acum cap de afis pentru vreo saptamana :))))))))
[…] Oetker, numită 9-în-1 sau cam aşa ceva, în aşteptarea unei ocazii de a fi testată, aşa că am preparat rapid amestecul pentru o prăjitură cu ness (reţeta pe larg aici) şi am pus într-o tava obişnuită tapetată cu hârtie de copt şi la cuptor pentru 30 de minute. […]
Kadia , ce artilerie ai !!!! 😉 Frumos ti-a iesit totul !!!
PS.Ceainicul e superb !! ❤
Multumesc frumos! L-am primit luna trecuta de la Mos si il iubesc!