Café Métis

Vinerea trecută ne-am continuat seria Unde ieşim în Geneva? şi am ales tot un loc drag mie, în care am mâncat în repetate rânduri: Café Métis.

Cafe Metis, Geneva

Şi încep din nou cu o paranteză: în primul meu an în Geneva aveam impresia că aceste locuri sunt cam neatrăgătoare, un pic întunecoase, cam vechi şi nu foarte curate, dar întotdeauna pline ochi de lume. Cam în doi ani de zile, le testasem pe toate din cartier, înţelesesem că aspectul exterior n-are nimic de a face cu valoarea unui loc sau calitatea produselor servite. E adevărat, ca în orice alt oraş, iarna tot pare mai gri, mai întunecos şi mai puţin atrăgător. Vara, poţi sta la „terase”, mai exact mese puse în plin trotuar, încât pe anumite străzi trecătorii trec printre mese. Majoritatea au o ofertă specială pentru prânz, care în general este mai ieftină decât acelaşi fel servit seara, atunci când îl alegi din meniu.

Am descoperit Café Métis într-o primăvară timpurie din ultimul an de doctorat, atunci când şefa ne-a scos pe toţi ai labului să sărbătorim o lucrare ce tocmai fusese acceptată spre publicare. Restaurantul este destul de mic, cu câteva mese în faţa unui bar din lemn şi o mică porţiune de „balcon” interior, unde am urcat pentru prima dată vinerea trecută. Designul locului este destul de simplu, îmbinând galbenul lemnului cu pereţi „stâncoşi”. Bucătăria este mai degrabă orientală, dar fără să servească kebab, iar mai nou au servire continuă de-a lungul zilei oferind diverse tipuri de hamburger.

Cafe Metis

De obicei, eu prefer una dintre salăţile din meniul lor, însă de data asta am preferat „assiette métis” adică un platou cu câte un pic din specialităţile orientale, mai exact am primit două chiftele de falafel, un rulou de foietaj cu feta, guacamole, hummus, salată de vinete (dar nu ca a noastră, ci mai acrişoară),  o tocătură de roşii şi ardei, preferata lui Vlad, pentru care ar veni zilnic să mănânce aici. El, de obicei, comandă o salată simplă şi frigărui cu cartofi prăjiţi. Însă, ceea ce mă atrage pe mine în mod deosebit la Café Métis sunt lipiile de pâine, întotdeauna calde şi extrem de bune.

Cafe Metis

Salata simpla
Salata simpla
Frigarui cu cartofi prajiti
Frigarui cu cartofi prajiti
Assiette Metis
Assiette Metis
lipii calde
lipii calde

PS: aşa cum ştiţi calitatea pozelor din restaurante nu sunt excepţionale, dar dau vina pe camera telefonului, pe care oricum l-am uitat acasă. Noroc că l-a avut Vlad pe al lui 😀

Autor: Kadia

Ceea ce descoperi tu de capul tau este mult mai interesant decât ceea ce descoperă altcineva pentru tine – este ca diferența dintre o căsătorie din dragoste și una aranjată.

11 gânduri

  1. Sigur guacamole? Ca guacamole nu se mananca in orient, e sud american, toate celelalte fiint turcesti/arabesti, ma rog, meze, cum vrei sa le spui, poate nu era guacamole sau au facut ei un fusion.

    ps: coincidenta, eu azi tot despre o cafenea orientala din cartier voiam sa scriu, poate maine, nu am poze deloc dar se fumeaza narghilea cu mere la toate mesele, tare mult imi place cum miroase.

    aici in multe localuri mici tinute de musulmani nu se serveste alcool, in cele mai mari si mai cunoscute, sigur, in cele mici in care sunt majoritari ai lor, nu.

    1. Ei, nu e chiar pura bucataria asta a lor, aici guacamole si gaspacho au mare cerere asa ca au ajuns in meniul multora. La fel cum am uitat sa zic, au si un orez cu legume tot acolo pe farfurie, care seamana destul de mult cu orez cantonez. De fapt, habar nu am daca cei din Asia Mica consuma orez.
      Lipsa de alcool este moarte curata pentru un restaurant, mai ales seara, cand tinerii ies la o bere si comanda si ceva de mancare. Fetele iau de obicei vin sau ceai, dar cred sincer ca majoritatea profitului lor se face vinerea-sambata seara si mare parte din cauza alcoolului.
      Acum chiar sunt curioasa despre ce cafenea vrei sa povestesti, mi se pare ca Bucurestiul s-a dezvoltat foarte mult in ultimii ani si cu greu mai recunosc locurile in rarele ocazii cand ajung prin tara.

  2. imi place tare mult cum arata pe farfurie in amestecul de culori si, presupun, arome. nu stiu daca neaparat mi-ar placea ca gust, dar tare le-as testa putin.
    uitasem de rubrica aceasta a ta, ce supriza placuta! 🙂

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s