Publicat de De cand am citit cartea Dariei Dontova (despre care am povestit aici), am devenit extrem de interesata de bucataria rusa, cu care nu numai ca nu sunt obisnuita, dar nici n-am considerat-o vreodata demna de atentie. Asta pana cand m-am trezit ca salivez din greu citind diferite pasaje din cartea rusoaicei. Am inceput sa-mi pun semne cam peste tot pe unde se vorbea de vreo anumita reteta care imi placea, cum ar fi pasajul acesta:
„Anecika se învârti pe lângă cuptor şi scoase o tigaie mare, în care străluceau copanele rumene ale unei găini fripte. Friptura arăta grozav, dar mirosul care se răspândea în bucătărie dădea de înţeles că şi gustul puiului e grozav. Nu mă putui abţine: — Vă rog să mă iertaţi, cum aţi preparat felul acesta de mâncare? Anecika zâmbi: — E un mic secret de familie, dar vi‐l spun cu plăcere. Luaţi un pachet de sare obişnuită, numai nu mare, ci Extra, turnaţi‐o într‐o tigaie adâncă. Spălaţi puiul şi puneţi‐l cu spatele pe sare, aprindeţi cuptorul şi băgaţi totul acolo. Asta e tot! — Asta e tot? — Da,confirmă Ania. Cam peste o oră – timpul e în funcţie de dimensiunile păsării – se poate servi. Vedeţi? Mă apropiai să mă uit în cratiţă. Pasărea friptă de minune stătea pe nişte granule mici. Chiar sub pui, acestea se îngălbeniseră, dar pe margini rămăseseră albe. Şi chiar aşa, era sare de bucătărie.” (Manechiura pentru mort, Daria Dontova, editura Allfa, 2012)Chiar asta e tot? Doar atat? Nu-mi venea sa cred ca poti obtine o masa doar in 3 miscari si 5 minute de preparare. Intreb rusul din batatura si raspunde ridicand din umeri ca nu stie, da’ parca a auzit de pui pe sare…
Aveam inca un puisor mic in frigider asa ca m-am scotocit dupa sare si mai aveam 500g intr-o cutie, imi ajunge, zic eu, pentru ca aveam un pui pitic, adica coquelet, care e ceva mai mare decat o prepelita.
Pui pe sare
- 500g de sare fina
- cca 500g de coquelet
- condimente pentru pui fara sare
Pun sarea in tava, spal puiul, il desfac din atele cu care era legat, il tai in jumatate, il frec pielea cu un amestec de piper, usturoi, coriandru si boia (atentie, am citit ca amestecul de condimente nu trebuie sa contina sare). Il pun pe sare si il transfer in cuptorul incins la 200°C pentru o ora si 10 minute. Cuptorul nu trebuie deschis in timpul coacerii deloc. Noi l-am servit cu un mujdei facut rapid si n-am mai simtit nevoia de garnitura, doar ca ni s-a parut cam mic asa ca urmatorul pui, cel incercat azi, a fost un pic mai mare 😉
Bineinteles, cantitatile si timpul de coacere variaza in functie de dimensiunea puiului. Sarea trebuie sa fie in exces, adica dupa ce s-a copt puiul ar trebui sa mai fie un pic de sare alba in tava. Eu am cam fost la limita, dar puiul a iesit exceptional. Nu mi-am inchipui ca o reteta atat de simpla poate fi atat de buna, dar puiul meu la cuptor a iesit de parca l-am facut pe gril, cu pielea crocanta, uscata aproape, dar carnea inca umeda si gustoasa. Excelenta retata si am facut-o deja de doua ori. Urmeaza sa testez si reteta de tarta cu merisoare.
PS: Singurul regret pe care il am este ca nu-mi mai aduc aminte suficienta rusa cat sa-i multumesc doamnei Dontova pentru inspiratie.
PS2: Am innebunit toata familia si prietenii, care s-au apucat sa testeze reteta, iar cei care au facut-o deja ne-au telefonat ca sa ne spuna ce incantati sunt 😉
grozav! tocmai ce mi-ai amintit ca am o restanta de pe (lunga…) lista de proiecte, livers with some fava beans and a nice Chianti… asta apropo de ce ne influenteaza 😀
Nu suna deloc rau! Eu visez la niste chiftele cu marar, tot dupa o reteta ruseasca…
Interesant 🙂 Dar nu iese prea sarat?
Cred ca v-a trebui sa imi cumpar neaparat cartea :))
Deloc! Sarea ramane in tava, doar „trage” apa din pui. De fapt de aceea pui puiul cu coastele in sare, ca partea cu carne sa fie deasupra.
Am facut si eu dar numai pulpe pe sare. Folosesc sare din aceea mare, pentru muraturi. Se fac foarte bine.
In carte specifica sare fina, dar cred ca pulpele stau in sare chiar cu partea comestibila, asa ca sarea mare este mai usor de indepartat. Mi se pare excellent, as incerca si cu pulpe!
foarte bun puiul, in felul asta gatesc si peste in special dorada, somonul. iese bestial.
Daaaa, am aflat si eu de varianta cu peste, dar am inteles ca trebuie facut pe gratar, la aer, nu prea iese in cuptor. Dar as incerca si cu peste 😉
La noi in familie gatim pui pe sare de cand eram copil…si-au trecut ceva ani de atunci…:) ….dar nu stiam ca e un preparat al bucatariei rusesti….e foarte gustos, fraged, usor de gatit, iar pielea crocanta este un deliciu …. in plus, poate fi gatit de oricine fara sa necesite skill-uri culinare deosebite…..
Exact asta imi place si mie, rapid si extrem de bun, fara sa necesite cine stie ce calitati speciale de bucatareasa. Ca sa fiu sincera nu stiu daca reteta este ruseasca, dar am intalnit-o intr-o carte scrisa de o rusoaica, care nu pare sa fi parasit tara ei vreodata.
Daca ar exista sare… nesarata as incerca-o si eu 😀 😀 ca tare imi mai place cum arata ! 😀 😀
Sarea este acolo strict pentru a „usca” puiul, care nu iese deloc sarat. Mujdeiul in schimb, cam are sare…
oooooo! super-crocant si gustos arata puiul din tava ta! hmmmm ce pofta imi este! din pacate, urmatoarele doua saptamani mi-am propus o dieta si asemenea bunatati sunt total interzise 😦 N-am sa uit insa reteta si am sa o folosesc cu prima ocazie posibila. Multumesc 🙂
Of, dieta asta ma pandeste si pe mine de dupa colt, si ar trebui sa-mi iau inima in dinti ca s-o invit la o salata si ceai, dar parca nu-mi vine inca. Sper sa se faca un pic mai cald ca sa-mi vina pofta de verde.
arata fantastic…si cand ma gandesc ca in seara asta am mancat doar o salata :))
ma tenteaza sa incerc reteta daca tu spui ca nu iese deloc sarat,am o problema cu sarea si trebuie sa fiu atenta…
Sarea ramane in tava, trebuie doar sa ai grija sa nu-l mozolesti, asa cum am facut eu, dar altfel n-ar trebui sa fie vreo problema. Am uitat sa spun ca atunci cand am pus apa peste sare ca s-o spal am ramas uimita sa vad cata grasime de pui a strans gramada aia de sare!
Ninu, nu iese sarat. Kadia, merge perfect la cuptor pestele pe sare (sau chiar ingropat in sare, la fel cum merge si puiul pe sare, iaca habar nu aveam ca e reteta ruseasca, de fapt e posibil sa e fi gandit mai multe popoare la metoda, e destul de raspandita).
Cel mai bun peste pe sare pe care l-am facut vreodata a fost o bucata zdravana dintr-o pastruga, aveam si poze dar s-au pierdut in negura internetului. Am mancat si pui si peste pe/in sare la localuri din Istambul, in Italia, nu mai retin, oricum fix asa se face si pestele si e super bun.
Mi-ai dat o idee, sa prezint o carte cu retete rusesti, numai sa dau de ea.
ps: e si o porcarie buna si nesanatoasa, fleica de porc pe sare, tot asa, simpla.
ps2: mai e o varianta de „cuptor” din sare cu care se imbraca pasarea, se amesteca diverse cu sarea si formeaza o crusta (merge si numai nitica apa, ou, ierburi, singura chestie e ca se pune multa sare, la fel, nu trage puiul decat cat ii trebuie, daca are nevoie de ea). cel mai ca lumea am vazut facut din amestec de sare cu … nisip, e destul de spectaculos la o masa cu mai multi invitati si mancarea se pastreaza fierbinte pe tot timpul trancanelii, dar nu am cum explicita cu imagini.
si gata, mi-ai dat idee cu cartea aia, uitasem complet de ea, multam.
Da, da, da! Vreau sa vad si eu cartea cu retete rusesti! Cu porc parca nu-mi vine sa incerc, nu prea mananc carne de porc, mi se pare cam grasa, dar peste as incerca si maine! Interesanta varianta cu nisip, imi suna vag cunoscuta, dar tot nu-mi imaginez cum dai tot nisipul jos, imi imaginez ca de fapt sacrifici pielea si ramai doar cu carnea, dar daca fac asa ceva o sa fie revolutie in casa. Pielea este foarte apreciata.
Ce pui delicios ai facut!
Chiar este delicios! Iar mirosul este incredibil! Plus culoarea 😉 A devenit unul dintre felurile mele de mancare preferate.
Da, pielea ramane prinsa de sare daca imbraci pestele, asa e, dar iese atat de buna carnea … o sa sacrific si eu un pastrav, chiar azi (sper, ca mereu ma apuc de una si iese alta).
Incerc sa iti descriu aia cu nisip, deci se face ca un aluat din faina/malai, multa sare, nisip si se leaga cu ou sau apa. Intr-un bol se pune folie, apoi se apasa „aluatul” asta pe pereti (pare complicat, dar dureaza extrem de putin partea de show, gatitul e de mai lunga durata).
Acum se poate varia, se pune ce e de copt intr-o hartie de copt (da, repetitie), unde am vazut eu, pusese pui, legume, condimente, merge ce combinatie iti surade. Se pune pachetul strans la gura ca o punga in bol, cu partea unde se deschide in sus, se acopera cu „aluat” si se coace (scoatem folia din bol, blabla, nu mai intru in amanunte).
Se coace si cateva ore, e ca un fel de oaie haiduceasca la groapa facuta cu pui in apartament 😀
Cand se pune pe masa se sparge capatul iglu-ului asta, se trage afara folia si se mananca din mijloc, ies niste aburi care miros intr-un mare fel.
Eu as face cu vita, oaie, dar trebuie ceva invitati la masa, sa aiba cine face wow 😀 Se sparge cu ceva obiect contondent, tot la turci ii dadeau in cap cu un ciocan.
Ce descrii tu aici pare asa de apetisant. Pfff, ce pofta mi-ai facut, acum pot sa-mi imaginez „constructia” si deja pot s-o vizualizez in cuptor :))))
Eu am mancat in Italia peste gatit intr-un mod asemanator. Un deliciu! Curatat si condimentat, pestele se ingropa in sare grunjoasa si se baga in cuptor, dar nu mai tin minte exact pentru cat timp. Cert este ca isi tragea sare doar cat sa te lingi pe degete mancand. :))
Acum voi incerca si puiul.
Of, ce pofta imi faceti! Categoric trebuie sa incerc si eu pestele!
Si eu faceam inainte, dar pe sare de mare si iesea puiul crocant ;).
Da, da, da! Asa iese si cu sare fina!
nu am mancat , este interesant , sa incerc musai !!!
Eu am avut mari dubii, dar l-am facut de doua ori la rand, tare bun e! Si fara bataie de cap!
Offf…pacat ca nu mananc pui ca arata tare bine :):
Esti vegetariana? Eu mananc preferatial peste sau pasare (adica pui, curcan, gasca), dar restul carnilor nu prea ma atrag. Uneori mai consum carne de vita, dar foarte rar. Si nu are legatura cu scandalul carnii de cal din Angléia :)))))))))
Sa spunem ca eu sunt mai ciudata…mananc doar porc si peste + fructe de mare.:)
:)))))) Chiar de combinatia asta nu auzisem, dar fiecare cu gusturile lui. De fapt, mint, asa e Vlad al meu, la el porcul si mielul sunt imparati, iar fructele de mare regine.
acuma scriu recenzia pentru carte si mi-am adus aminte ca ai scris despre reteta asta:) bestiala Evlampia:D
Absolut! Abia astept sa apara urmatoarea carte. Lori mi-a zis ca se traduce in continuare 😉
am citit ca are vreo 150 de romane…really>? I want mooree
Daaaaaa! Lori zice ca vor aparea in continuare, sper ca totusi nu le ia foarte mult. Nu de alta, dar nu le gasesc nicaieri in alta parte si vreau sa stiu cum evolueaza Evlampia.
o sa il incerc negresit, de dorada in sare auzisem 🙂
L-am mai facut de vreo 3 ori de atunci, pentru mine a devenit felul preferat de a prepara puiul. E foarte simplu si rapid.