Nick McDonell – Doisprezece

La inceput, Doisprezece nu mi-a zis nimic, parea sa fie doar o alta carte scrisa la repezeala, de catre un adolescent impins prematur intr-o cariera timpurie. Adolescent care profitand de situatia sa privilegiata a scris o carte inspirandu-se din vietile celor din jur: copii de bani gata, plictisiti de viata, cu probleme mari, in suferinta, dar frumosi, destepti si locuind in cartiere selecte din Manhatan. Ritmul alert, personaje abia schitate, lipsa detaliilor, repetitii, limbajul infantil si sec nu par sa promita nimic bun pana la final. Si totusi, ceva pe care nu pot sa-l definesc prea clar m-a facut sa continui pana la ultimele pagini ale cartii, care chiar merita citite.

Manhattan, NY
Manhattan, NY

Doisprezece este un amestec de cocaină și ecstasy devenit drogul favorit al uneia dintre eroinele urmarite mai indeaproape. De fapt, structura cartii pare sa fie una la moda, cu un personaj pe capitol, din punctul caruia vezi actiunea, adunand un numar impresionant de personaje pana la finalul cartii. Uneori acest mod de prezentare este bine inchegat, logic si usor de inteles cum face George RR Martin in A game of thrones, alteori este derutant ca in cazul lui Charlie Huston in Insomnia (pe care o citesc acum), sau obositor ca aici, in Doisprezece. Niciunul dintre personaje nu este dezvoltat suficient incat sa ma simt implicata in orice fel (nici simpatie, nici ura), autorul vrand mai degraba sa socheze decat sa sensibilizeze, sub deviza „pot sa fac orice atunci cand sunt adolescent pentru ca altii poarta vina faptelor mele”. Numai ca uneori prostia proprie sau a altora duce la situatii de criza, morti premature, vinovati si victime la intamplare.

Manhattan, NY
Manhattan, NY

Dar în acel al treilea an, cu o zi înaintea concertului, când orele erau mai mult o formalitate, Matt băuse şi se zbenguise întruna. Ninsese destul de mult şi, împreună cu alţi câţiva colegi, hotărâseră c-ar fi o idee bună să facă un foc de tabără într-un loc ferit din pădure, foarte aproape de dormitorul lor. Aşa că, în noaptea aceea, la câteva ore după ce se strecuraseră afară şi se afumaseră bine, au aprins focul de tabără, a cărui pălălaie a luminat, dintr-odată, întreaga poiană, oglindindu-se pe chipurile înroşite ale băieţilor, care, la vederea lui, au început să chiuie de bucurie, să cânte deşănţat versurile de la „Aleluia Amin” şi să danseze în jurul focului, ţopăind de colo-colo în acel straniu crepuscul al iernii răsăritene, fără să ia în seamă vântul care se înteţise şi care a învârtejit câteva scântei în aer, lăsându-le să cadă pe jachetele a doi dintre băieţi, care s-au aprins imediat.
Unul dintre ei era Matt McCulloch. Mâneca îi luase foc şi a văzut că şi altui băiat i se întâmplase acelaşi lucru, însă, în vreme ce el şi-a vârât iute mâna în zăpadă, celălalt a fugit înspăimântat în pădure. Lui îi fusese întotdeauna frică de pădure.
Cum era beat, pe moment, celălalt băiat nu şi-a dat seama că luase foc şi, în tot acel cor de „amin amin aleluia amin”, s-a cam rătăcit, fără ca cineva în afara lui Matt, să-i remarce cu-adevărat dispariţia, iar când băieţii au ajuns la partea cea mai amuzantă şi zgomotoasă cu „rege al regilor, pentru vecie şi dumnezeu al dumnezeilor”, haina puştiului s-a topit şi i-a pătruns în piele, lăsându-1 fără cunoştinţă. Acolo, în pădure, la nici douăzeci de metri de Matt şi de ceilalţi, flăcările i-au mistuit toate hainele şi mare parte din piele, lăsându-i cadavrul gol, brăzdat de zdrenţe fumegânde, în zăpada proaspătă, curată şi rece a codrilor din Noua Anglie.

"Copiii mei vor fi exact ca mine"
„Copiii mei vor fi exact ca mine” pe un stalp din New York

Acest articol face parte din campania vALLuntar 2 iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA, pentru care 15 comentarii echivalează cu un nou copăcel plantat.

Autor: Kadia

Ceea ce descoperi tu de capul tau este mult mai interesant decât ceea ce descoperă altcineva pentru tine – este ca diferența dintre o căsătorie din dragoste și una aranjată.

53 de gânduri

    1. Multumesc frumos! Eu imi aduc aminte de ea din vAlluntarul de anul trecut, insa nu pare sa fi avut prea mult succes. Cred ca nici eu n-as fi scris despre ea daca n-ar fi fost campania. Dar, sfarsitul este neasteptat.

  1. Si vin si eu si intreb, e vreun autor cu adevarat bun printre astia din campanie? Sau astea sunt doar cartile care nu se vand sau cu intrare incerta? (gen Dontsova) Hai sa te intreb si pe tine, carti unisex sau de barbati sunt? Si prin asta nu ma refer la din alea cu injuraturi sau bombardele. Dar ceva sa nu dea in Hallmark prea gretos…

    1. Defineste bun.
      Ce citesti tu pe bloguri sunt in general recenzii facute de fete, ale unor carti alese pe gustul lor, iar faptul ca tie nu-ti plac sau nu te atrag nu inseamna ca asta defineste o editura. Stii foarte bine cam ce gen de carti au pentru ca ti-am tot povestit despre ele, daca pot fi citite de un XY n-am idee pentru ca n-am Y-ul ala si nu-s convinsa ca mi-ar placea sa citesc carti „de barbati”. In plus, daca chiar vrei sa stii ce carti au te uiti pe lista lor de carti.

      1. Care sa merite citit si de care sa-ti amintesti si dupa doua saptamani (fara referiri de genul „porcaria aia”). Adica nu gunoiase ca cel de sus.
        Adica tu vrei sa-mi zici ca crezi sincer ca cartile pe care o editura isi pune antetul nu definesc editura? Hai mai :D. In plus, nu e vorba de ce-mi place mie, e vorba de calitate aici. Iar calitatea, cum bine stii, are niste standarde. Ca scrisul, o fi el arta, dar exista niste criterii relativ clare dupa care o carte/roman/scriitor/poet pot fi consdierati buni sau prosti.
        Pai tocmai fiindca am ascultat ce gen de carti au si am citit si recenziile altora, aveam intrebarea daca asa sunt toate cartile lor sau doar cele date pe gratis dupa ce si-au facut tirajul sau doresc sa si-l faca promovand un autor nou.
        Pai fereasca sfantul atunci, citestele de femeie, nu ma refeream la ce ai citit tu ci daca, in general, au si alt stil. Desi cred ca stii ce am intrebat. Dar mai zic o data. Sau ca sa pun altfel problema, ma refeream daca au carti ale caror ecranizari n-ar ajunge la Hallmark ci la HBO.
        Daca eram motivat ma uitam de la inceput. Nu-s, asa ca speram sa obtin un raspuns de la cineva care a facut-o.
        P.S: poti sa-l cenzurezi daca nu-ti pica bine.

      2. Ma bag aiurea in seama, dar recomand „Brave new world” de Aldous Huxley, 1931 🙂
        A inceput-o sotul, sapt trecuta, si pt ca statea prost cu timpul liber, a cautat filmul, pe care l-am vazut in we, varianta 1998. Mie mi s-a parut destul de bun. El, de curiozitate, a continuat incetisor si cu cartea, despre care spune ca este foarte-foarte buna, si ca filmul este extrem-extrem de light si romantat (ca sa nu spun divagat) fata de profunzimea cartii 🙂 E SF
        Acum cautam varianta ecranizata din 1980, poate e mai pe linia cartii 🙂

    1. Da, asa este, dar faptul ca sunt adolescenti nu-i scuteste de responsabilitatea actelor proprii. In trecut marea problema era alcoolul, intr-o alta perioada a fost considerat fumatul, acum drogurile sunt „problema”. Ma intreb ce se va mai descoperi?

  2. Nu stiu daca exista intr-adevar „carti proaste”, dar cu siguranta exista carti care nu ne prind. Probabil ai mers pe aceeasi idee, din moment ce te-ai incapatanat „sa lupti” cu ea pana la sfarsit. Pe mine ma fascineaza intr-un raport mare si structura si tehnicile de scriere, dincolo de poveste, ceea ce probabil ma face un pic mai intelegatoare cu anumite titluri repugnate.

    1. Asta mi s-a parut problema cartii, ii lipseste orice fel de structura sau arta, are doar o idee care nici macar nu este originala, dar modul in care reuseste sa o duca la capat mi s-a parut interesant.

  3. Nu m-a atras descrierea cărții pe site-ul all. Nu-i un subiect care să mă intereseze momentan, dar te admir că ai citit până la capăt chiar dacă ai simțit că ceva nu-i chiar pe gustul tău. Din punctul ăsta de vedere semănăm.

    1. Cam aceeasi reticenta am si eu fata de Oi infuriate, am cartea dar nu-s convinsa ca mi-ar placea s-o citesc. Ma cam deprima cartile despre decadenta si problemele societatii. Vad suficiente probleme in jurul meu si am suficient stres in propria-mi viata cat sa nu-mi doresc sa citesc despre asta.

  4. uh, ce socant, trist, fara speranta! imi place sa cred ca viata nu e doar atat, pacat ca un adolescent, tanar sau ce-o fi vede doar atat din ea 😦

  5. Mie mi se rupe inima de acesti copii, are aleg, inconstienti, sa se drogeze, distrugandu-si viata si aducandu-si parintii la disperare. Dar nu putem ascunde aceasta realitate. Ei sunt printre noi, chiar daca ii vedem sau nu.
    In ciuda faptului ca nu pare prea bine scrisa, mi-ar placea sa o citesc. Poti trece peste micile sau mai marile „nereguli” daca macar povestea este interesanta.

    1. Nu cred ca alegerea este inconstienta si intr-o oarecare masura este vina parintilor nu foarte atenti la educatia, alegerile, dezvoltarea copilului, dar la 15 ani devii din ce in ce mai constient de propriile forte si valoarea deciziei proprii. Nici eu nu-i spuneam maica-mii tot ce faceam, mai ales cand aveam probleme, dar educatia primita m-a ajutat sa iau deciziile bune astfel incat sa ies din problema, nu sa creez una si mai mare.

    1. Pana acum imi place, mai ales ca boala descrisa este reala, iar explicatiile de biologie, desi nu le vad rostul intr-o carte de beletristica, m-au uns pe suflet 😉

  6. Nu mai ramasese zapada si pentru celalalt tip? (gluma)
    Vai ce imagine…

    Dar noi sa plantam copacei pentru o padure in si de care sa se bucure oamenii… si sa nu se intample scene ca in cartea aceasta:P

    1. Ba da, dar problema este ca nimanui nu i-a pasat sau si mai grav cei care au vazut nu s-au interesat de soarta celui care a gresit.
      Multumesc pentru cel de-al 15-lea comentariu :*

  7. Si eu as fi curioasa de subiectele si stilul din celelalte doua carti 🙂
    Altfel … poti soca prin subiecte mai interesante de atat 🙂 E bine ca cineva de varsta lui vrea sa atraga atentia asupra problemelor adolescentilor contemporani, insa … nici nu stiu ce mijloace de educare ar trebui adoptate, ma sochez constant de ceea ce observ printre tineri, ca si inaintasii nostrii presupun 🙂

    PS: M-a amuzat f tare, ieri, cand am ajuns intamplator, pt prima data, pe site-ul lui RR Martin, ca are un timer intr-un colt, care numara, zilele, orele, min si sec pana pe 31.03.2013 🙂

    1. Da, da, pe 31.03.2013 apare noul sezon din Games of Thrones! Abia astept, desi al doilea sezon s-a cam indepartat de carte, asa ca sunt mai mult decat curioasa sa vad ce urmeaza.

  8. Daca ai stii cat de mult iubesc America si toate orasele sale…
    Nu imi poti face si mie o surpriza ceva mai mare si sa oferi cateva materiale video live cu frumosul New York?
    Multumesc anticipat pentru raspuns!

    1. Buna, Daniel. Din pacate nu am cum sa-ti ofer „live” nimic pentru ca nu locuiesc acolo, dar voi vizita orasul in mai, cand sper ca voi avea timp de un jurnal de calatorie live.

  9. Adolescenti cu probleme! Pare comun subiectul dar cred ca autorii reusesc sa gaseasca de fiecare data alta perspectiva. Devine un subiect inepuizabil. Si eu m-am inscris in campanie, te invit sa vezi ce carte am ales.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s