Cum sa devii sloi de gheata in Bruxelles

Cu 12 ore inainte de a pleca spre Bruxelles, primim un sms, apoi un e-mail de la Easyjet care ne ruga sa venim mai devreme la aeroport pentru ca se anticipeaza un timp de asteptare de 45 de minute pentru a trece prin controlul bagajului de mana. Noi, avand in vedere ca urma sa plecam doar pentru 2 zile, nu ne-am luat bagaj de cala, asa ca ne-am imprimat biletele acasa si ne-am hotarat ca daca ajungem la 5 in aeroport, gandindu-ne ca pana la 6 si 10 ajungem la poarta.

tren aeroport BruxellesDe dimineata, am remarcat cu surprindere ca cei de la Easyjet aveau dreptate, o coada de vreo 500m se formase in fata controlului de bagaje, incat incepusem sa ma intreb, cu oarecare ingrijorare, daca vom reusi sa trecem intr-o ora. Spre norocul nostru s-au deschis mai multe puncte de control si in 20 de minute eram pe partea cealalta, cat sa avem timp de un croissant inainte de a ne urca in avion si a ajunge in Bruxelles cu 25 de minute mai devreme decat ora prevazuta, anunt facut cu mare mandrie de catre pilot, imediat dupa aterizare.

Pe lista noastra de obiective se afla o vizita la Atomium, unde ziceau ca ar fi foarte agomerat si mult timp pierdut in asteptare, asa ca ne-am hotarat sa facem primul drum acolo, apoi Grand Place si o plimbare pana la Parlamentul European. Apoi, vazut la fata locului ce ne mai atrage, cum ar fi testare de gaufre si o cercetare de piata in cautarea celei mai bune praline belgiene.

Atomium, Bruxelles, 2013

Atomium

Atomium, Bruxelles, 2013La Atomium am ajuns cu metroul, chiar cu 20 de minute inainte de deschidere, asa ca am facut zeci de poze pana mi-a inghetat mana pe aparatul foto, prin manusa, dar am cumparat primii biletele si ne-am urcat in liftul care ne-a dus in prima bula, sus de tot, pentru o vedere panoramica asupra Bruxelles-ului. Din pacate, ceata nu se ridicase si privelistea era laptoasa, asa ca n-au mai contat geamurile murdare. Am admirat „mica Europa” de sus, stiind ca in perioada asta este inchisa si nu avem cum s-o vizitam, desi mi-ar fi placut, apoi am inceput coborarea, analizand bula cu bula. La exterior pare incredibila, mai ales in razele soarelui de dimineata, insa in interior m-am trezit teleportata in timp, la inceputul anilor 50-60 sau poate intr-un decor de film din acea perioada. Ne-am dat pe toate scarile, am urcat, am coborat, am facut poze, fiind mandra ca am putut surprinde jocurile luminoase din coridoare. Merita venit cat mai devreme pentru ca noi am putut admira camerele in voie, fara sa stea cineva in fata aparatului foto si ne-am putut stramba in geamuri, fotografia in unghiuri ciudate, analiza si comenta in voie.

Am revenit seara tarziu, dupa lasarea intunericului ca sa-l putem fotografia cu luminile aprinse, dar, din pacate, una dintre bule nu era luminata. Insa, chiar si asa, tot ansamblul arata fantastic atat in poze cat si in realitate. Chiar daca aproape mi-au degerat degetele facand pozele in noapte, a meritat revenirea.

In concluzie, la exterior arata incredibil si primeste nota maxima, insa interiorul este oarecum dezamagitor, cu efecte speciale ca in primul Star-Trek. Ma asteptam la ceva hi-tech si dau peste atmosfera din tineretea bunicii mele (daca ar fi trait in vest). Apropo, nu inteleg de ce Atomium, ca este molecula in toata regula.

Atomium, Bruxelles, 2013 Atomium, Bruxelles, 2013 Atomium, Bruxelles, 2013 Atomium, Bruxelles, 2013 Atomium, Bruxelles, 2013 Atomium, Bruxelles, 2013 Atomium, Bruxelles, 2013 Atomium, Bruxelles, 2013 Atomium, Bruxelles, 2013 Atomium, Bruxelles, 2013 DSC02040 Atomium, Bruxelles, 2013 Atomium, Bruxelles, 2013

Mini-Europa
Mini-Europa
Mini schela (special pentru Margot!)
Mini schela (special pentru Margot!)

Grand Place

Aici am dat peste o nunta, pe care probabil n-as fi observat-o daca nu ar fi fost urletele, chiotele si strigatele, care pareau mai degraba o cearta, dar care ne-au facut sa ne apropiem de primarie ca sa vedem cuplul-vedeta. Ansamblul de cladiri medievale, crenelate, aurite, aproape maiestoase, contrastau violent cu florile artificiale lipite pe masini, mulatrele care tipau de mama-focului chestii in limba lor si bietul sot care nu stia cum sa se bage mai repede sub fusta miresei ca sa nu se mai uite toata piata la el.

Bruxelles, 2013 Bruxelles, 2013 Bruxelles, 2013 Bruxelles, 2013 Bruxelles, 2013

Dupa ce ne-am plimbat dus-intors pe stradutele centrale, pline de magazinase, am mancat ceva cald, alaturi de o bere buna, intr-o taverna belgiana, cu vedere in Grand Place, despre care voi povesti ceva mai incolo, cu detalii, pentru ca restaurantele belgiene chiar mi-au placut.

18 km in Bruxelles

Dupa-amiaza am cautat Palatul Regal, care nu mi s-a parut ceva extraordinar si Parlamentul European, unde am fotografiat steagurile si scrisul in limba romana. Mi-a placut galeria de panouri cu diverse momente din istoria statelor componente, inclusiv o imagine cu revolutia romana.

De la Palatul Regal, am trecut prin fata Muzeului Regal de Arta Frumoasa (adica Musees Royaux des Beaux Arts) si a Conservatorului, pana la Palatul Justitiei (Palais de Justice), de unde am admirat partile mai joase ale orasului si ne-am coborat cu un lift de sticla pana in Marolles, ale carui stradute, desi nu pareau foarte sigure, mi-au incantat privirile din loc in loc. Ne-am intors in Grand Place si am luat-o in directia opusa, ajungand pana la Bursa, unde am admirat statuile cu diverse parti lipsa si comertul intens. M-am minunat de numarul mare de trecatori si de muzee. Fiecare strada parea sa aiba cel putin un muzeu.

Bruxelles, 2013 Bruxelles, 2013 Bruxelles, 2013 Bruxelles, 2013 Bruxelles, 2013 Bruxelles, 2013 Bruxelles, 2013 Bruxelles, 2013

liftul spre cartierul Marolles
liftul spre cartierul Marolles

Note personale

Bruxelles mi s-a parut un oras excesiv de murdar, n-am mai vazut atatea mucuri de tigari pe strazi de cand eram eu mica si inflorise economia de piata salbatica. In schimb, magazinele par sa fie deschise mult dupa caderea noptii, chiar si sambata tarziu. Mi-am putut cumpara praline belgiene la 11 noaptea, e adevarat, in centrul orasului, intr-un magazin din Galerii (Galeries Royales Saint-Hubert).

Bruxelles, 2013 Bruxelles, 2013

Orasul asta are doua simboluri: Atomium si Manneken Pis, adica o statuie cu un baietel facand pipi. N-as zice nimic, adica as ridica din umeri, considerand ca fiecare are dreptul sa se mandreasca cu ce poate, dar dupa doua zile in care am vazut reproducerea pisaciosului peste tot, in ciocolata, postere, afise, statuete, samd a ajuns sa-mi stea in gat. Ce minte poti sa ai sa cumperi pisaciosi din astia din ciocolata ca sa le mananci cocoselul? Nu mai zic de senzatia degustatoare creata de pisaciosul aflat la intrarea in restaurante, facand pipi in cupe, in halba, in farfurie si in ce le mai trece patronilor prin cap (si trec multe pentru ca par sa aiba loc liber destul). Nu-s pudica de felul meu, dar mie mi s-a parut scabros.

a doua zi ne-am trezit intr-un oras acoperit de zapada
a doua zi ne-am trezit intr-un oras acoperit de zapada

Ce nu am luat in considerare in mica noastra excursie a fost temperatura ambianta, care desi anunta languros o minima de doar -2°C si maxima pe la 1°C, m-am vazut nevoita sa ma intorc in camera pe la jumatatea zilei ca peste dresurile groase si pe sub pantaloni sa ma var o pereche de pantaloni, iar in picioare sa-mi port cele 2 perechi de sosete cu care venisem in bagaj. Plus bluza, sweater si 2 pulovere. A, da. In interioare, in pofida flacarilor jucause din seminee nu mi-am dat decat o singura data unul dintre pulovere jos. Cu precizarea ca eram deja pe aeroport, la intoarcere.

Autor: Kadia

Ceea ce descoperi tu de capul tau este mult mai interesant decât ceea ce descoperă altcineva pentru tine – este ca diferența dintre o căsătorie din dragoste și una aranjată.

42 de gânduri

  1. Ah, cu mare nerabdare asteptam articolul asta!!

    Am sa te oripilez, dar eu fix pentru Mannekin Pis vreau sa vad Bruxelles-ul :))) Am avut lectie despre el la franceza in liceu si profesoara noastra povestea atat de frumos, incat de atunci mi-am dorit sa-l vad si sa-mi pun o dorinta cand ajung la el. Mie mi se pare simpatica legenda baietelului si cum a salvat el orazul de la incendiu. Cred ca, totusi, are ceva legatura cu berea 😀 Vlad poate sa confirme, dar am o vaga banuiala ca are o mare legatura cu berea 😀
    (pentru care, de altfel, mi-am exprimat profunda apreciere de fiecare data cand am avut ocazia).

    1. Ba eu nici macar nu m-am chinuit sa gasesc statuia, desi se joaca din greu cu ea si o imbraca tot timpul in altceva. M-am saturat sa-l vad peste tot, chiar mi se pare un gust indoielnic ca sa-l faci simbolul orasului.

  2. Pare frumos Bruxell-ul. Vroiam sa ii fac o vizita verisorului meu, care locuieste acolo, peste 2 saptamani (din Londra pana acolo am inteles ca sunt 2 ore de tren), dar daca zici ca e asa frig, o las pentru cand se mai incalzeste ca eu sunt foarte friguroasa. Mi-au placut foarte mult pozele din interiorul Atomiului. Cum zicea cineva mai sus si eu abia astept sa vad statuia baietelului. Frumos articol, o sa il rasfoiesc inainte de a pleca sa fiu sigura ca ajung in principalele obiective turistice.

    1. Nu sunt listate chiar toate punctele de interes, de exemplu, noi n-am vizitat parcurile, dar intr-o zi poate fi vazut fara probleme, doar sa fie si un pic mai cald, ca sa fie mai placuta plimbarea. Eu as fi vrut sa facem un drum pana la Leuven ca sa vada Vlad locul de unde provine Stella Artois, iar Bruges mi-ar fi placut sa-l vad, dar cred ca merita o cel putin o zi intreaga.

      1. Asa am si ruin plan Bruxelles si Bruges. Dar astept sa se mai incalzeasca. Sper sa fie deschisa si Mica Europa cand voi merge. Imi plac miniaturile, am fost la Swiss Miniatur in Elvetia si mi-a placut mult.

  3. Si noi am vizitat Bruxelles-ul tot intr-o iarna. Desi am avut parte de soare, orasul in sine mi s-a parut destul de plictisitor. Si mai ales murdar, asa cum bine observai si tu. Imi amintesc de parculetul de langa Parlamentul European, plin de gunoaie la orele diminetii, sau de pungile si hartiile care zburau prin tot orasul, la prima adiere de vant. Atomium a fost tot o semi-dezamagire, in schimb Muzeul Instrumentelor Muzicale (MIM) stiu ca ne-a placut. In cea de a treia zi, am luat trenul spre Bruges si…bine am facut! 🙂

    1. Am vrut sa intram si noi in MIM pentru ca mi-a placut cladirea si mai ales aflasem ca au o cafenea la ultimul etaj cu o priveliste frumoasa asupra orasului, dar pana la urma ne-am hotarat sa mergem doar la Muzeul Benzilor desenate, care chiar mi-a placut si cel de ciocolata care mi s-a parut dezamagitor.

  4. Deci caldura din sufletul tau, pt intoarcerea acasa, te-a facut defapt sa-ti dai unul din pulovere jos 🙂
    Micul pisacios e amuzant, mai ales daca te uiti la statuia originala (ca m-a batut curiozitatea, si am dat si eu pe net), si observi ca are si un furtunete/cablu bagat in fund :)))
    Cu Atomium-ul/molecula … eu cred ca esti carcotasa. Ati vazut voi prea multe, sunteti prea plimbati, pe mine m-ar fi dat pe spate complet, din toate unghiurile 🙂
    Faine poze! E bine sa-ti mai inchete mana din cand in cand, ca ies pozele clare 😀
    Cum sunt pralinele belgiene? 😀

    1. Oooooooooooooooof, pralinele! Am mancat pana am dat in criza diabetica, dar bune au fost. Ne-am intors cu praline, ciocolata, biscuiti si bere :))
      Uite ca furtunul din fund nu l-am vazut, dar bleah tot mi se pare. In schimb, Atomiumul este frumos, chiar este, mai ales din exterior. Si mi-a placut jocul de lumini, dar cred ca daca ar fi fost si aglomerat nu mi-ar fi placut deloc :))

    1. Exact o zi i-as fi dat si eu, ba chiar duminica am schimbat zborul si am plecat la 5 in loc de 9 seara, partial pentru ca ne era frica sa nu ramanem acolo din cauza ninsorii care a facut foarte multe avioane sa intarzie, de fapt si noi am ajuns cu 40 de minute intarziere, dar si pentru ca din cauza frigului n-am fi facut nimic altceva decat sa stam de vorba intr-o taverna, la o bere, langa foc.

  5. Atomium imi place, chiar imi place. Dar exagerarile lor, legate de acel baietel mi se par scarboase. Probabil de vina este educatia noastra, altfel nu imi explic cum de unii se entuziasmeaza vazand o statuie cu un copil care face pipi. :))

    1. Si mie mi-a placut Atomium mai ales din exterior, ba chiar am remarcat ca bulele care se viziteaza sunt cele sustinute de coloane suplimentare. Cele care stau „in aer” sunt inchise.

  6. se pare ca undeva in zona pisaciosului e si perechea lui, cu povestea aferenta. era foarte aproape de grand place, langa niste magazine cu ciocolata manufacturata, piperata ca pret, dar absolut delicioasa!
    multumesc pt pozele si impresiile din interiorul atomium-ului. era inchis cand am vrut sa-l vad eu, dar am admirat ce bine-i sta luminat!
    impresia de mizeria mi-a lasat-o si mie, insa sunt si multe lucruri frumoase care merita vazute…dar pe-o vreme mai prietenoasa 🙂

    1. Am vrut sa ajung pe langa el doar pentru ca aflasem de pe internet c-ar fi un loc cu gaufre foarte bune in apropierea lui, dar nu l-am gasit si pana la urma am tras la un fast-food cu gaufre. Of, cat mi-a placut partea asta a calatoriei!

  7. Frumos!
    Mi-ar placea sa merg, dar cand e cald cald :)) si eventual cand este si covorul de flori in Grand Place (odata la doi ani parca am citit undeva si organizeaza). Si Mini-Europa e interesanta cred. Exact dupa acceasi idee, exista si aici la mine in regiune un parculet mini-châteaux de la Loire :)), dar tot asa este inchis iarna.

    1. Am vazut doar poze din Grand Place cand pun covorul de flori si pare interesant, ma gandesc ca vara arata cu totul altfel orasul, dar cu siguranta nu este dintre orasele mele favorite.

    1. Mi-ar placea sa vad Mini-Europa, dar nu-s convinsa ca Bruxelles-ul va fi prea curand o destinatie revizitata, mai ales ca am un pic alte planuri anul acesta. Dar, imi place tare mult excursia de week-end si am de gand s-o repet cat ma tin puterile.

  8. Astefel de imagini imi ofera o inspiratie asa de mare , imi sta gandul la Geneva cand vad asa ceva, ai idee cum mai evolueaza proiectul distrugerea lumii?

    Care va fi urmatoarea destinatie?

    1. Exact! Si eu incep sa cred la fel, majoritatea oraselor nu merita vizitate iarna. Poate ajung si eu in insule daca adopt parerea asta si incetez sa-mi demonstrez ca e reala. Nici Viena in ianuarie nu mi-a placut.

      1. Depinde, eu am prins într-o iarnă, câteva zile de vis în Paris (între Crăciun şi revelion). Ningea ca-n poveşti, cu fulgi mari… era minunat. Foarte frig, dar minunat!

        1. Cand ninge este intr-adevar frumos, dar daca se opreste si se face mocirla, nu mai pare asa frumos 😦 Si eu am patit-o tot in Paris, doar ca acolo am gasit intotdeauna ce face.

  9. Nu cred că aş fi rezistat să mă plimb prea mult prin oraş. Poate doar eu sunt certată cu frigul, dar mi-ar plăcea totuşi să vizitez locuri din primăvară până toamna. Dar, indiferent de anotimp, dacă vremea e faină, uit de mine pe afară… 😀

    1. Bruxelles-ul este un loc destul de potrivit pentru calatorii iarna pentru ca pe afara nu sunt multe locuri frumoase, in schimb este plin de muzee. Noi am vizitat doua, poate nu cele mai reusite, dar daca m-as mai duce as mai gasi ce sa vad.

  10. Nu mă omor după detaliile aurite, dar pe clădirile din pozele tale arată acceptabil. Îmi place mixul din articolul ăsta, cu atomi SF, clădiri medievale, galerii măreţe şi clădiri din sticlă 🙂
    Apropo de clădirile din sticlă… pentru gusturile mele, e tare greu să proiectezi una care să nu arate deprimantă, rece şi de prost gust.

    1. Exact aceeasi parere o am si eu despre cladirile din sticla, singurele care imi plac sunt cele care au o foma extrem de ciudata (gen geoda din Paris) sau creaza efecte interesante prin oglindiri si reflexii.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s