Insomnia de Charlie Huston

Pe masura ce citeam Insomnia lui Charlie Huston ma gandeam la cum voi prezenta cartea, cu bune, cu rele si asa mai departe. O parere sincera de cititor amator. Pana am ajuns la paragraful de mai jos, dupa care mi-am schimbat parerea despre autor, carte si mai ales despre cum vreau sa prezint cartea asta:

Dezordinea constituise un set de indicii pe care el învăţase să le citească, indicii despre felul în care îşi petrecuse soţia lui ziua aceea. Mâncase ceva dulce? Dacă da, cel mai probabil însemna că era nemulţumită de ce lucrase. În chiuvetă era o singură farfurie murdară? Probabil fusese încântată de progresele făcute şi uitase să mănânce. Pe canapea erau nişte şosete transpirate şi un sutien de sport ? Fusese neliniştită, simţise nevoia să iasă la alergat. Erau nişte CD-uri scoase din carcase, deasupra combinei? Îşi ascultase vechile melodii favorite, căutase inspiraţie. Albumul cu fotografii fusese tras de pe raftul de jos al bibliotecii ? Însemna că Rose era nostalgică, se uitase la fotografiile de la nunta lor comic de restrânsă şi din luna de miere de la Yosemite. 

Asa e. Trebuie doar sa fii atenta la partenerul tau si vei incepe sa asociezi anumite comportamente cu anumite stari. Dar genul asta de atentie cere multa dragoste si rabdare, fara acea ingrozitoare cicaleala atat de caracteristica femeilor in general. Mi se pare atat de ciudat sa citesc ca un tip ar putea fi atent la genul asta de lucruri. Si cu toate acestea, Vlad imi ghiceste de multe ori starile, inainte sa apuc sa ma plang sau sa zic orice altceva. Nu m-am gandit niciodata ca dezordinea, care uneori ma irita, mai ales cand sunt obosita, de fapt ma ajuta sa-mi inteleg mai bine partenerul. Comunicarea exista in toate gesturile noastre, ne trebuie doar un partener dispus sa receptioneze si sa interpreteze mesajul. Probabil acesta este secretul acelor casatorii indelungate, in care partenerii se inteleg din priviri si nu au nevoie de prea multe cuvinte pentru a obtine atentia si sprijinul celuilalt.

Insomnia Charlie Hudson

Mi-a placut Insomnia, desi este o carte trista, cu un scenariu alarmist, despre un posibil viitor, in care umanitatea devine victima a propriei tehnologii. Boala care decimeaza populatia lumii lui Charlie Huston este similara unei boli existente deja, dar care devine infectioasa, autorul fiind probabil inspirat de numeroasele previziuni legate de iminenta unei molime datorita densitatii incredibile de mari din populatia umana. Una dintre ocupatiile bolnavilor fara somn era legata de un joc on-line destul de asemanator cu WoW, iar modul in care arta „moderna” se invarte in jurul acestei lumi virtuale mi s-a parut realist si oarecum de asteptat.

Povestea are doua planuri, doua personaje principale ale caror acte se succeda si care, cel putin la inceputul cartii mi-au dat dureri de cap. Fiind povestit la persoana intai, mi-a fost destul de greu sa-mi dau seama in povestea cui ma aflu, cateva pasaje bune, pana cand ajungeam la acel amanunt care ma plasa in fata unui politist aflat sub acoperire pentru a investiga traficul ilegal cu singurul medicament care ar fi putut aduce un pic de alinare bolnavilor sau in fata unui ucigas platit, aflat deja la o varsta inaintata, avand ca misiune recuperarea unui hard-disk aflat, din intamplare, in posesia politistului. N-am anticipat deloc sfarsitul si daca prima parte a cartii a mers destul de greu si poticnit, mi-a facut o reala placere sa citesc a doua jumatate a ei.

Acest articol face parte din campania vALLuntar 2 iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA, pentru care 15 comentarii echivalează cu un nou copăcel plantat.

51 de gânduri despre “Insomnia de Charlie Huston

  1. Ce mult mi-a plăcut citatul si concluzia ta: „Comunicarea exista in toate gesturile noastre, ne trebuie doar un partener dispus sa receptioneze si sa interpreteze mesajul”.
    Uite o altă carte faina de care am aflat cu această ocazie…

    • 😉 Si eu am facut rost de o lista intreaga de carti de citit, iar ieri am primit inca una. Sper sa am timp s-o citesc pana la sfarsitul lunii, desi am planificat atatea luna asta. Sper sa apuc sa fac macar jumatate din ele.

  2. Nu stiu cum se face, insa, eu am nimerit ambele carti pentru campanie, triste. M-am poticnit si la cea de-a doua si m-am apucat de citit chick-lit ca sa-mi ridice moralul. Nu cred ca mi-as dori sa citesc cartea asta si, in general, nu-mi plac scenariile apocaliptice, deşi am citit Fahrenheit 451 cu sufletul la gura.

    • Eu sunt la a treia carte cu scenarii alarmiste sau conspiratii mondiale. Parca mi-e dor de Games of Thrones, dar am zis ca luna asta ma dedic valluntarului. Am deja 6 recenzii si sper sa mai scriu inca 2 pana se termina campania.

  3. Am citit tot felul de lucruri prin recenziile acestei carti, si bune si rele, asa ca acum sunt tare curioasa. Ma atrage mai mult componenta apocaliptica.

    • Inceputul e dificil, dar dupa ce m-am obisnuit cu trecerile bruste de pe un plan pe altul si am aflat mai multe amanunte despre „noua” lume, spre final mi s-a parut ok.

  4. Nu ma prea atrag romanele „apocaliptice” dar citatul pe care l-ai dat ma face sa cred ca romanul asta e mai mult decat atat si ar putea fi interesant .

    • E o lume cam trista si dezolanta, dar nu este totul negru. Mi s-a parut interesant cum s-a dezvoltat noua lume, desi nu am inteles unele amanunte, gen violenta sau distrugerile, desi probabil atunci cand omul nu mai are nimic de pierdut devine de necontrolat 😦

  5. mi se pare interesanta cartea, are de toate, desi am senzatia ca sentimentul de la final e cam deprimant… iar eu ma stradui sa ocolesc starile astea. cred ca sunt eu prea sensibila si ma identific cu personajele suparator de mult. am citit de curand john fowles- colectionarul si m-a daramat, m-am culcat in toiul zilei sa-mi revin 🙂

  6. Eu încă mă mai chinui cu cartea asta, și nu prea știu ce să cred încă, deși mai am vreo 80 de pagini, aproximativ. E interesantă, nu pot să zic că nu e, adică ideea asta cu insomnia ca boală infecțioasă nu am mai văzut-o nicăieri din câte țin minte. Ceea ce mă enervează este schimbarea atât de deasă a persoanei care povestește, ca și schimbarea de pa persoana a III-a la I-a.

    • Exact schimbarea asta si alternarea intre cele doua personaje ii reprosez si eu. Mi s-a parut interesanta explicatia aparitiei bolii, mai realista decat ma asteptam eu.

  7. Asa sunt si eu. Citesc o carte si la un moment dat imi apare un paragraf care imi schimba total unghiul din care vad cartea….si, cred ca e important ca partenerii sa acorde timpul necesar invatarii/studierii celuilalt, nu pentru a-i gasi defecte, ci pentru a-l ajuta sa se dezvolte/progreseze. Iar pentru ca e o carte recomandata de tine, voi gasi prilejul s-o citesc 😀

    • Esti o scumpa, Oana. Critica nu este deloc rea, daca nu este agresiva ci constructiva. La fel de important mi se pare si sa stii sa-ti argumentezi parerea, dar probabil si din cauza meseriei mele.

  8. „Insomnia” e o carte pe care nu voi regreta niciodată că am dus-o la capăt chiar dacă la început nu credeam că voi reuși.
    Povestea e uluitoare, iar finalul face toți banii. Aș fi fost capabil să mă gândesc la alte 5-6 moduri de a o încheia dar ăla nu mi-ar fi trecut prin minte niciodată. Fantastică de-a dreptul!

  9. Ti-am mai zis ca imi plac recenziile tale?:) De fapt cum scrii in general?:)

    In momentul acesta de vreo 5 zile sunt cam insomniaca… s-au gandit sa ne gazeze unii.. 🙂 Asa ca, pentru ca nu pot dormi si sunt prea obosita sa citesc .. imi fac de lucru.
    Nu stiu daca as citi chiar acum cartea asta, dar as citi-o. Am vazut un film interesant (anime) cu un subiect asemanator (dar parca si mai puternic) : The wind of Amnesia”

    🙂 In rest ai dreptate. in dezordinea noastra sunt mesaje.. Dar uneori e si doar… dezordine:D

    • N-ai zis, da’ imi place :*
      Am dat rapid in google The wind of Amnesia dar n-am vazut filmuletul pana acum, mi se pare chiar mai ingrozitor sa uiti. Eu sunt disperata de cat de multe lucruri uit. De asta m-am apucat de scris, iar uneori cand imi citesc articolele vechi nu-mi vine sa cred ca eu le-am scris.

  10. Waw! Cred ca e cea mai intriganta recenzie pe care am citit-o in ultima vreme 🙂
    Legat de cum il poti cunoaste pe cel de langa tine, dupa indiciile pe care le lasa: domnul meu e tare aerian la faza asta (desi f atent si dragut in rest) si se minuneaza constant de „cat de vrajitoare” sunt eu, pt ca, pe baza unor astfel de observatii, pot interpreta sau „prevede” lucruri 🙂 Chestii de genul: stiu cine este, cand suna tel, inainte de a ajunge la el, cine a intrat cand se aude usa, ce haine are pe el, desi poate nu l-am vazut plecand dimineata, de-astea, treburi care il inmarmuresc constant 🙂 Si jur ca nu e lipsa de ocupatie! 🙂 Doar ca s-a impartit doar la mine, toata atentia pt detalii, la el 0, si e surprins constant 🙂

    • Hahahaha! Si la noi e la fel, desi, din cand in cand ma surprinde cu o observatie la care nu m-as fi asteptat. E placut sa stii ca cineva se uita cu atentie la tine, desi asta inseamna si ca trebuie sa fiu mai grijulie mai ales atunci cand nu am chef :))

  11. Pai probabil voi fetele analizati constient in ce toane suntem, noi observam din instinct de conservare, iti spun eu :). Adica nu e (din pacate) la capatul unui proces rational ci cat se poate de instinctual. Daca totusi e proces rational atunci e din ala cu sageata, adicatelea relatie directa. Stii tu. Fofo? Pieptanat -> dus -> tricou nou -> cumparat flori -> rezervare la restaurant -> bijuterie -> mancat fara coate pe masa! -> sters la bot -> max 4-5 pahare de vin -> tinut degetele incrucisate. Vorbesc la modul general.

  12. Si eu am citit cartea, mi-am dorit-o din primul moment. A mers cam greoi si lent la inceput, insa calatoria merita. Sfarsitul nu mi s-a parut deloc deprimant, insa eu vad stele si cand nu sunt.

    • Una dintre „minunile” biologiei este imunitatea, pentru orice boala exista cativa indivizi care sunt rezistenti. Asteptam genul asta de scenariu, dar m-a uimit alegerea facuta de personaje in final.

  13. interesanta carte, cand o sa am timp o sa o iau si am sa o citesc si eu 🙂
    frumoasa recenzia ta, adica iti da impulsul de a dori sa citesti cartea, si cred ca acesta este scopul unei recenzii. tu l-ai atins!

    • Nu am scris niciodata o recenzie cu scopul de a face pe cineva sa citeasca o carte, uneori am scris pentru ca nu mi-a placut cum a fost scrisa si am subliniat ce anume i-a lipsit unei anumite carti ca sa fie pe placul meu, sau uneori, desi, probabil a fost scrisa dupa toate regulile literaturii, daca n-am fost de acord cu principiile expuse sau cu modul de exprimare, nu m-am sfiit sa-mi spun parerea.
      Multumesc pentru aprecieri totusi, ma bucur (ca orice scriitor amator narcisist) cand cineva apreciaza munca mea 😉

  14. Și eu am citit-o în vALLuntar 1, mi-a plăcut mult, e o carte pe care trebuie să o citești de două ori ca să privești dincolo de cuvinte.

  15. Inclin sa cred ca barbatilor le este mult mai usor sa isi dea seama de trairile noastre. Mihai stie mereu ce am, uneori chiar inainte ca eu sa constientizez.
    Nu stiu cand imi voi cumpara si alte carti, dar Insomnia va fi cu siguranta prima, probabil saptamana viitoare.

    • Nu stu daca e neaparat o abilitate de gen, mai degraba de personalitate, cei care sunt mai analitici din fire sunt avantajati chiar si in relatiile interumane.
      Cred ca joi seara cei de la All au reducere la cartile lor 🙂

  16. Eu nu a reusit inca sa ma apuc de ea. Ma tot lupt sa termin Omul invizibil si mi-am propus sa nu mai incep altceva pana il termin. Dar astept cu nerabdare s-o citesc..mi-e dor de un sf.

    • hahahaha! Exact asa am fost si eu cu asta si Poker in infern, am zis ca nu ma apuc de Omul invizibil pana nu termin cu ele. Acum am dubii, daca ar trebui sa citesc pe asta sau Factorul groazei.

      • Mie nu-mi place deloc Omul invizibil. nu inteleg de ce sunt atat de prostanaca si ma simt vinovata daca le las neterminate. Pierd timpul cu ea, nu-mi place…si totusi trebuie s-o citesc pana la capat!

        • Eu am invatat o tehnica, pe care o aplic din ce in ce mai des in ultima perioada, si anume o las pe mai tarziu, atunci cand voi fi in alta stare de spirit, zicandu-mi ca daca voi fi mai odihnita sau in alta dispozitie s-ar putea chiar sa-mi placa. Daca uit de ea, atunci chiar nu merita sa-mi bat capul 😀 si citesc ceva ce-mi place.

  17. Nu mi-ar placea cartea, acum sunt intr-o stare in care as vrea sa vad doar filme happy, fragmentul in schimb mi-a placut. Si barbatii vad, insa nu isi bat capul decat in situatii alarmante. Daca ii intrebi, le spui o parte din acel ceva „ah da am vazut..”.

    • :)))))) Al meu este foarte implicat si nu lasa sa treca nimic pe langa el, mai degraba eu sunt cea care zice, „ah, da am vazut” dar n-am facut nimic sa previn sau sa rezolv inainte sa se intample „problema” 🙂

  18. Pingback: Bilant vALLuntar | In jurul Kadiei

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s