Adrian Voicu – Nepovestitele trăiri ale templierilor români

Ne apropiem de sfarsitul campaniei vALLuntar si pentru ca mi-au ramas destul de multe carti citite, dar nediscutate, m-am hotarat sa ingras porcul in Ajun si sa ma strangem cateva comentarii pentru un copacel sau doi pana sambata, pe 23 martie, cand se trage linie.

Si pentru ca tocmai am scapat de o prezentare si o intalnire de lucru, imi permit sa va povestesc la o cafea despre o alta carte. Iar pentru ca azi ma simt in toane bune am ales o carte despre care mi-este greu sa vorbesc, pentru ca imi place autorul ei, in ograda caruia aruc destul de des cate-o privire prin fereastra FB-ului, iar eu mi-s cat se poate femeie, asa ca daca imi place omu’, mi-e greu sa-i critic munca. Vorbesc despre Adrian Voicu si Nepovestitele trăiri ale templierilor români, carte pe care am „citit-o” cam jumatate de an. Tema mi s-a parut haioasa, descrisa cu umor, dar exagerat spre scabros de multe ori. Dupa ce m-am obisnuit cu stilul si am reusit sa trec de primele 40 de pagini am ajuns la concluzia ca se poate citi. Hazul e un pic cam prea evident, gen „vacanta mare”, dar de la un punct incolo citesti printre randuri, ocolind emanaziile gazoase si ciorapii mirositori. Prima parte a cartii mi s-a parut cam dezlanata, iar numele personajelor, desi haioase, fac cartea foarte greu de citit, mai ales fiind atat de numeroase, iar actiunea cartii sare cam des pe alt plan. La un moment dat eram cu creionul in mana, notand personajele din capitolele trecute, alcatuind un fel de anexa rudimentara. Eu retin greu numele personajelor, daca imi dai 5 personaje noi in fiecare capitol, apoi peste 3 capitole (si 3-4 saptamani in care am citit alte carti) nu mai stiu cine era Gyula Kacsyula si ce facea. Am ramas cu foarte multe intrebari si nelamuriri dupa ce am terminat cartea, dar cu o totala lipsa de chef sa mai iau inca o data paginile la conspectat pentru a le pune intr-o ordine logica pentru mintea mea.

collage

Am mai remarcat lipsa unui personaj feminin, cel putin unul mai dezvoltat, care sa fie descris ceva mai mult decat un decor, o cucerire, moneda de schimb sau doar cu o replica desteapta dar efemera. Or fi fost ei templierii calugari, dar nu toate personajele cartii s-au jurat intru castitate eterna. Asta ca sa-mi zic si oful de feminista educata intr-o societate moderna.

Nici nu termină bine de vorbit, că pe aceeaşi uşă apăru o femeie durdulie cu un făcăleţ uriaş în mână şi începu să-i măsoare la cocoaşă pe cei doi băieţi.

— Ha-ha! Ce vă spuneam? râse Bakşiş arătând către femeie. Asta-i nevastă-mea, Muhaia! o prezentă el cu un aer şugubăţ, ferindu-se de o lovitură care-i trecu la o unghie de vârful nasului. He !? Ce mândreţe de muiere ! O îndrăgesc mai mult ca pe lumina ochilor, mai ales că-i mută… Ha-ha !

Râzând cu mare poftă, Bakşiş îşi luă nevasta pe după mijloc. 

— …Da’ nu e şi surdă – mare păcat ! continuă el pupând-o cu foc pe obraji. Femeia se făcu spre el cu făcăleţul, iar el conti- nuă amuzat : Am cules-o dintr-un port grecesc, spăla duşumele la un negustor de peşte cu ochii p-o parte. Fără ea, Kaldarâm şi Şâkâdâm m-ar lăsa făr’ de zile într-o săptămână, zise el aşe- zându-se la loc. Ia, femeie, fii bună şi adă pentru cavalerii mei nişte döner kebap, cafea şi şerbet, că narghileaua văd că-i aici. 

In concluzie, volumul doi mai asteapta pentru o perioada in care nu voi mai avea nimic de citit sau voi avea foarte mult timp liber sa-i dedic, dar niste döner kebap, cafea şi şerbet zau ca mi-ar fi pe plac.

Acest articol face parte din campania vALLuntar 2 iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA, pentru care 15 comentarii echivalează cu un nou copăcel plantat.

47 de gânduri despre “Adrian Voicu – Nepovestitele trăiri ale templierilor români

  1. Cred ca si eu as fi citit-o tot cam jumatate de an, genul acesta de umor nu reuseste nicicum sa ma prinda dar nici nu las cartile neterminate, chiar daca ma asteapta multe luni pe noptiera. 🙂

    • Cam asa a fost cu cartea asta, luni intregi a asteptat saraca, era citita doar daca nu aveam nimic in jur si nici nu ma nevoiam sa ma duc sa-mi caut alta carte, dar cam dupa ce am trecut de jumatate parca a mers mai repede.

    • :)))))))) Si eu ma gandesc serios sa trecem pe la omu’ nostru diseara pentru niste kebab cu cartofi prajiti si o lipie, cred ca n-am mai mancat de luni bune asa ceva!

  2. Ti-am vazut intrebarea pe fb si uite ca deja am si aflat un nume, Baksis. Din ce vad eu aici,mai multe nici nu trebuie sa stiu :)) Sa stii ca am o carte pe care o citesc pe bucati,cum le termin pe cele bune si astept sa incep alta,mai citesc vreo cateva pagini din cea care nu e pe placul meu. Daca ma intrebi subit despre ce e vorba in ea,chiar ca nu mai stiu :))
    Si eu sunt la ingrasat in Ajun,o carte m-a impresionat asa de mult ca n-am mai apucat sa scriu 😀

    • Nu a fost vorba de ales propriu-zis, cum ziceam a durat vreo jumatate de an s-o citesc. Initial mi-a placut descrierea ei, iar in valluntarul de anul trecut a fost foarte laudata.

  3. Nu cred ca as fi reusit sa o termin, asa cum nu mi-as fi batut capul nici cu cea plina de expresii moldovenesti de nagasit in dictionar. :)) Si numele alea imposibile… Turcesti sunt?

  4. Era cartea asta pe lista mea dar acum… parcă nu-s așa de sigură 🙂 Nu mă văd stând cu pixul și cu foaia lângă mine în timp ce citesc, mi se pare deranjant. Poate nu-s eu obișnuită cu atâtea personaje, cine știe?

    • Nu-s decat 7 pana acum si mai am vreo 3 despre care n-am povestit, dar nu stiu daca mai apuc pana sambata. Saptamana asta este incredibil de plina pentru mine.
      Si eu iti multumesc pentru comentariu!

  5. Si eu am o mare problema in a retine numele personajelor;)) si din cate vad in fragment sunt destul de ‘diferite’;)

  6. Nu am citit carti vesele decat
    „Peripeţiile bravului soldat Svejk”
    M-a distrat dar dupa ce am terminat-o nu am ramas cu nimic util in minte asa
    ca nu mai repet aventura ! 😀

  7. Pingback: Ultima zi | Iubesc Viaţa

  8. acelasi lucru am remarcat si eu in cartea citita de mine, budistii nu vorbeau despre femei, a mentionat de mama sa, dar nu am simtit nici o caldura, iubire, nici nu stiu cum sa ma explic, fata de cea care i-a dat viata.

  9. Pingback: Bilant vALLuntar | In jurul Kadiei

  10. Pingback: Cele bune să se-adune | Adrian Voicu

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s