Provocarea dulce a fost propusa de Elena de la Bucataria Elenei
Saptamana trecuta mi se pusese pata ca vreau sa incerc un mic-dejun tipic american, cu pancakes si cafea (care printre altele nu-mi place deloc, in varianta lor lunga si apoasa – acum inteleg de ce pot bea litrii intregi de cafea prin filme, la ei bautura asta este un fel de zeama colorata si aromata). Vreau sa zic ca am cautat timp de vreo 2 ore luand fiecare cafenea de pe Broadway din SoHo, pana cand lipsa de cafea ne-a impins la un alt mic dejun clasic: granola cu iaurt, mult mai sanatos si care mi-a redeschis pofta de iaurt la mic dejun. Dar am ramas cu nostalgia clatitelor si pe lista „de facut” s-au plasat pe un loc fruntas, dar din razbunare am considerat ca fac, dar clatite de-ale noastre! Asadar, provocarea Elenei a venit tocmai la timp si week-endul asta ne-am delectat cu clatite.
Clatite cu ciocolata alba si fructe
- 1 cup lapte 3.5% grasime
- o felie mai groasa de unt (cam 15g)
- 50g de ciocolata alba
- 2 oua
- 1/4 cup zahar brun
- 1 cup faina alba
- fructe pentru umplutura (capsune si zmeura).
Compozitia se prepara in doua etape:
1) intai se pune laptele la incalzit cu untul, timp in care eu am dat ciocolata pe razatoare (intai pe cea mica, apoi plictisindu-ma rapid am trecut la dintii mai mari). Cand am terminat al adaugat-o in craticioara cu lapte si unt si am amestecat pana s-a topit (atentie – fara sa clocoteasca!). Cand n-am mai dat peste fulgi de ciocolata, am mutat ulcica intr-o tava cu apa rece, la racit.
2) ouale se bat bine cu zaharul, iar faina se adauga in ploaie, amestecand continuu. Mie mi-a iesit o pasta destul de densa pe care am diluat-o apoi cu laptele ciocolatos de mai sus.
Compozitia finala are o consistenta cremoasa, ca o smantana, pe care a lasat-o cam 20 de minute sa-si revina din atata bataie. La inceput am avut impresia ca vor iesi cam groase dar in tigaia incinsa mi-au iesit subtirele si pufoase, nu foarte dulci, dar gustoase. Este una dintre cele mai bune retete de clatite testata de mine.
De obicei noi preferam clatitele asa simple sau cu un strat foarte subtire de dulceata, dar de data asta am vrut sa testam sugestia Elenei si sa le umplem cu fructe, ceea ce s-a dovedit a fi foarte gustos, mai ales zmeura care s-a transformat intr-un piure de fructe delicios (zmeura mea era cam coapta, dar dulce-acrisoara ceea ce a mers grozav de bine cu clatita de ciocolata).
Nota: acest articol face parte din seria de provocărilor culinare româneşti, in care Ama ne provoacă la următorul joc (mai multe detalii aici): în fiecare lună se alege o reţetă dulce şi una sărată pe care fetele din grupul de facebook (în care poate intra oricine vrea să-şi arate îndemânarea în bucătărie) o vor prepara şi personaliza după bunul plac.
ca norocul că tocmai am mâncat nişte căpşuni buuuune de tot, că altfel îmi făceai o poftă…
Ba sa stii ca eu va invidiez pe voi, capsunele romanesti sunt mici dar cu gust, eu asa de mult m-am obisnuit cu monstruozitatile din supermarket incat atunci cand dau peste una dulce, aromata, buna imi vine sa pun mana pe telefon si sa-mi anunt toti prietenii ca am gasit CAPSUNA!
Am avut niste colegi americani si isi faceau singuri cafeaua dimineata, nu le placea espresso sau ce mai consumam noi, dar nu era asa de slaba cum zici tu. Desigur, n-am fost in State, nu te contrazic. Doar ma mir. 🙂
Revenind la subiectul central: mie mi se pare tare costisitor, in materie de timp, sa fac clatite obisnuite. Dar cat de bine arata ale tale, si ce frumos ai povestit de ele … sunt lesinata de pofta!
Eu ma refeream la cafeaua pe care o putem cumpara de pe strada, in cafenele sau restaurante si ce ne-au dat cei de la hotel. Cea de acasa e complet altfel decat cea comerciala si banuiesc ca sunt atatea variante cate locuinte 😀
Ciocolata alba + capsuni, e una dintre combinatiile mele preferata. Dupa cum arata cred ca au fost super gustoase 🙂
Au fost incredibile, mi-au iesit 7 clatite maricele din compozitia asta si n-am mai ramas decat cu una care a fost devorata inainte sa se termine ziua.
Mie imi e frica sa fac claite, nu stiu de ce pentru ca imi plac foarte mult. Arata foarte bine si acum mi s-a facut foame:))
Imi aduc aminte ce emotii am avut cand am facut prima data, am comparat zci de retete, dar tot mi-au iesit prea gumoase, elastice, deloc pufoase, intre timp am revizuit reteta si imi ies din ce in ce mai bune. Dar pana nu incerci n-ai cum sa iti dai seama unde gresesti 🙂
Ciocolata + capsuni, este una din combinatia mea preferata :). La cum arata, pun pariu ca au fost demential de bune 😀
* una din combinatiile mele preferate …nu mai stiu sa scriu…
nu-i nimic, asa se intampla in graba 😉
Chiar sunt bune 🙂 eu nu sunt un mare fan al ciocolatei albe, dar Vlad nu se atinge de cea neagra, asa ca am facut un compromis ca sa nu le mananc numai eu. Pot sa zic ca am fost foarte incantata de alegere, mi-a placut foarte mult ce a iesit!
Arata delicios! 🙂
Este! Foarte bun, chiar merita incercate 🙂
Faina ideea cu cioco alba, Kadia! Love it! O sa le fac si eu asa data viitoare 😉
A fost mai mult de nevoie ca sa nu raman eu cu toate clatitele 🙂 Dar mi-a placut ce a iesit.
Interesanta reteta!
Cred ca o voi incerca si eu intr-o zi, mai ales ca sunt amatoare de clatite si de ciocolata alba. Si umplute cu fructe cred ca sunt delicioase.
N-am incercat pana acum clatite cu fructe.
La inceput mi s-a parut dificil de mancat, cea cu capsunele, cam cadeau din clatita, dar le-am si pus pe margine ca sa dea bine in poza. Cea cu zmeura a fost divina.
Eu zic ,,, ca merg la fel de bine si cu ciocolata neagra 😀
Si le-ai facut la poze … una mai frumoasa ca alta, sa ne omori pe noi :))
Daca le infasurai clasic, cilindric, cred ca scapai de probl cu pierdutul compozitiei, dar e adevarat, nu-ti mai ieseau poze asa frumoase 🙂
Tocmai am decongelat ultima casoleta de catina, cred ca destinatia ei va fi sa innobileze niste clatite 🙂
Merita incercate astea cu ciocolata, chiar daca sunt ceva mai complicat de facut decat cele clasice, ies asa pufoase si mai ales merg foarte bine in combinatie cu niste fructe acrisoare, cum e catina 😀
Cred că gustul e de pe altă lume 😀 adică așa-mi închipui, că n-am încercat până acum. Cum sunt anti-talent la clătite, probabil o să-mi rog fratele să încerce el rețeta asta.
:)))))))))) Cred ca frati-miu n-ar fi in stare sa-si gaseasca nici macar o cana in bucatarie, asa ca am toata admiratia pentru al tau. Ce mai stie sa faca?
Azi a gătit friptură de porc cu sos de ananas :)) da, ar trebui să iau lecții de la el, știu. Pot găti cât să supraviețuiesc, dar el face o artă din asta.
vai cum arata! si asa ziceam ca fac clatite si nu mai reuseam. gata, fac de astea. saptamana viitoare 😀