Prin fereastra unui taxi

Washington 2013Anul trecut am petrecut 4 zile in Washington DC despre care am vorbit pe larg pe blog, de aceea anul acesta am hotarat ca cele 4 zile libere pe care le aveam de petrecut pe taram nord-american sa revizitam New-Yorkul, pe strazile caruia am mai umblat in primavara lui 2010. Dar, pentru moment ne aflam in Reston, Virginia, la cativa km buni de centrul Washigtonului si aveam la dispozitie cateva metode de a ajunge la destinatie: fie asteptam dupa un autobuz care trecea din an in paste pe langa hotel pana la capatul unei linii de metro, de unde am fi schimbat pentru a ajunge in Union Station, adica la gara, pentru a lua trenul spre New York, fie am fi luat un taxi pana la metro si apoi ne-am fi descurcat in hatisul liniilor de metrou sau am fi impartit un taxi intre mai multi, ceea ce am si facut. Drumul a durat ceva mai mult decat o ora si ne-a costat 66 de dolari. Probabil ar fi durat ceva mai putin si ne-ar fi costat cu vreo cativa dolari mai putin daca Vlad nu si-ar fi scos aparatul foto ca sa fotografieze Washington Monument cand am fi trecut pe langa el, iar soferul a simtit nevoia sa faca pe ghidul prin centrul orasului. Dar a fost placut pentru ca am revazut locurile unde ne-am petrecut week-endul cu un an in urma.

Pozele facute de Vlad din masina au iesit incredibil de frumoase asa ca merita aratate, de aceea am si inceput sa scriu despre drumul acesta.

Washington 2013 Washington 2013 Washington 2013 Washington 2013 Washington 2013 Washington 2013 Washington 2013 Washington 2013 Washington 2013 Washington 2013 Washington 2013

Trebuie sa specific ca eu nu-s deloc adepta vizitelor din masina, cu atat mai putin cu taxiul – mi se pare ca se pierde enorm de mult din satisfactia descoperirii locului. Pentru mine, un drum cu masina e functional, ajungi din punctul A in punctul B. Uneori ai sansa si vezi ceva frumos pe drum, dar nu ma simt cu adevarat in vizita, n-am aceeasi placere a descoperirii, de aceea atunci cand vizitez un oras merg kilometri intregi pe jos si am intotdeauna picioarele umflate si obosite la sfarsitul zilei, cand accept cu oarecare bucurie deplasarea cu un mijloc de transport. Si ca o concluzie, am comis-o din nou in New York cand am facut o parte din drum cu taxiul, dar a fost pentru o cauza dreapta voiam sa ajungem intr-un anumit loc in timpul programului.

Tocmai am remarcat ca anul trecut am povestit mai mult despre muzee decat despre obiectivele turistice din Washington asa ca inainte de a trece la New York voi face o scurta prezentare in urmatorul articol cu ce mi-a placut mie in orasul asta. Ca o concluzie: Washington Monument era in renovare asa ca n-am vazut mai nimic din el de data asta, dar US Capitol in sfarsit nu mai avea schela.

11 comentarii

  1. Faina ideea. Am atatea poze facute din mijloace de transport orin orase…dar cred ca nu am asa de reusite ca a le lui Vlad (ups, iar l-am laudat !!) Dar din W. am poze (din cele clasice ca nu aveam digital pe vremea aia :D) facute dintr-un microbuz-ratza, da, o razta care facea turul orasului intai pe rau si apoi iesea din apa si facea turul orasului. Nu mai tin minte cum ii spunea dar a fost funny…ma bucur ca mi-am adus aminte de asta datorita articolului tau…cred ca ma apuc sa caut si pozele 😀

    • da, da, da! Vreau sa vad ratza daca ai poze! Nu-mi aduc aminte sa fi vazut vreuna prin oras, dar erau o gramada de ciudatenii pe strazi 😀

    • Alice, daca mai exista asa ceva nu-l ratam! Faceam orice sa ma ia! Ma agatam de el, imi dadeam hainele de pe mine, cantam imnul american in fundul gol si recitam declaratia de independenta, ma umileam si imploram si cu ratza tot mergeam! Dar nu mai e… E deprimant 😦

      • :)))) =)) Vlad…
        Ok, deci, my bad, m-a luase valul dupa ce am citit articolul Kadiei si amintirile, care sunt de acum vro 10 ani, asa ca scuzele mele, nu erau ratze erau barci care pe uscat le apareau rotile si se chemau DC Ducks si aveam niste fluiere in forma de bot de rata care macaneau:)) Si mai exista ! Caut poze,..caut!

  2. haha, daca ati cerut viza din alta tara nu ati avut fete de teroristi, mie nu mi-au dat viza sa vizitez bostonul anul trecut, lasa ca au dat anul asta cetatenie cecenilor care au pus bomba in acelasi boston.

    ps: am o mare problema cu figurantii de la ambasada noastra, as intra in politica numai pentru a introduce viza de state si a-i cauta in chiloti pe toti cetatenii americani care vin aici, sa vada si ei cum e. daca le-as da viza, fireste 😀

    • Te cred! Am avut mari emotii cand am cerut visa, mai ales ca se poarta de parca ai fi extraterestru, nu doar de alta cetatenie, ajungi sa le zici „bine le-a facut”. Eu a trebuit sa ma duc la Berna ca sa o cer de acolo si mi-au trebuit nu stiu cate acte, dar mergeam la o conferinta, aveam toate actele de la facultate plus copie dupa contractul de munca si un extras bancar cu „averea personala” dar am primit viza pe 10 ani. O sa-mi expire pasaportul inaintea vizei.

      • pai pe zece ani se da din oficiu, la mine nici macar nu s-a uitat la acte, chemari, ce cereau ei acolo, nimic, era saracu ala de la ghiseu obosit dupa cateva ore de munca, invata-i-as eu ce inseamna munca 😀

        amo prietena care a luat din luxembourg (munceste acolo) fara probleme, aici, in romania, au respins-o, acolo i-au dat viza fluierand.

  3. Am fost și eu în NY, pe aeroport, între două avioane. 🙂 Hehehe.
    Trebuie să-l vedem în viața asta, așa, la pas, cum ne place și nouă să colindăm orașele, numai timp să avem. Și bani, că veni vorba. Frumos i-au ieșit pozele, unii pot să scoată imagini din mișcare, alții ( ca mine) nici dacă stau și fixează obiectivul cu minutele nu reușesc ceva de Doamne ajută. Mnoh, nu putem fi cu toate, cu asta mă consolez mereu. 🙂 Aștept continuarea periplului pe tărâm american.

    • Asta e si frustrarea mea, mai ales ca aparatul lui nu e cine stie ce, al meu e mai bun si parca tot pozele lui ies mai bine. New Yorkul chiar merita vazut, macar o data in viata, dar nu cred ca mi-ar placea sa locuiesc acolo prea mult timp – este obositor. In schimb, imi place enorm ca am inceput sa recunosc locurile sau adresele prin filme, gen Sex & the city sau CSI NY, etc 😀

      • Cunosc senzația! 🙂 Am fost la Chicago, m-am minunat în fața căii ferate suspendate, apoi am văzut-o în Seinfeld, dacă nu mă înșel! Și-am țopăit de una singură, bucuroasă toată, c-am fost acolo! 🙂

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s