Din Washington in New York via Amtrak

Adica cu trenul, ceea ce ar putea fi considerat cu oarecare grad de aventura. In 2011 tot cu trenul am mers, dar diferentele sunt semnificative. Intre timp, Amtrak a introdus biletul electronic pe care il imprimi acasa si nu mai trebuie sa stai la bornele din gara pentru a-l recupera, asa cum am facut acum 2 ani. Problema a fost ca … n-am primit e-mailul. Nimic foarte ingrijorator pentru ca ne-am cumparat biletele cu vreo luna si jumatate inainte de calatorie, ceea ce le-a facut sa fie la jumatate de pret fata de 2011 (2 bilete in couch au costat 98 usd), dar am trimis un mesaj pe site mentionand ca e-mailul promis n-a sosit. Raspunsul a venit in vreo 2 ore insotit de bilet si chitanta. Rapid, politicos si de aplaudat.

WAS-NY map AmTrack-Mail

Washington Union Station este gara principala, care se lauda cu un trafic de 32 de milioane de oameni pe an, dar care anul acesta mi-a produs o dezamagire neputand regasi una dintre cele mai mari librarii de gara pe care am vizitat-o vreodata. Dupa cateva ture in jurul schelelor muncitoresti ce-mi blocau accesul in zona unde ma asteptam sa regasesc libraria, mi-a ramas doar speranta ca dupa renovare, aceasta isi va regasi locul in gara.

2011
Washington Union Station in 2011
automatele de bilete din gara (2011)
automatele de bilete din gara (2011)
Washington United 2013
Washington Union Station in 2013
Washington 2013
Washington Union Station (2013)

Washington 2013 Washington 2013 Washington 2013

Amtrak recomanda sa fim cu cel putin 30 de minute inainte de plecarea trenului in gara, unde ne-a asteptat de fecare data o coada destul de mare in fata portilor ce permite accesul spre peron si care se deschid cu doar cateva minute inainte de plecarea trenului. Dar gara are wifi gratuit si am putut scrie cateva fraze pe FB inainte de urcarea in tren.

Washington 2013 Amtrak

Amtrak 2013 Amtrak 2013

Cea mai mare schimbare observata a fost trenul. In 2011 am simtit „America” in vagon, adica avand acelasi tip de bilet (de vreo 2 ori mai scump insa, desi l-am cumparat tot online), dar cu insotitor de vagon, adica un negru intre doua varste care patrula de la un capat la altul in vagon, vorbind tare, spunand glumite, anuntand statia, raspunzand intrebarilor, discutand cu diversi calatori si ajutand cu bagajele. Anul acesta am avut parte de un tren nou-nout, cu aerul conditionat dat la maxim, fara personaj de poveste, insa cu prize pentru calculator, ceea ce a creat o chiraiala incantata si ne-am incarcat pe rand telefoanele si calculatoarele, in speranta ca vom avea acel wi-fi gratuit pe tren anuntat cu mare incantare prin vagoane. N-a fost sa fie, era atat de fluctuant incat iti trebuia o rabdare infinita, iar eu l-am abandonat rapid si m-am dedicat lecturii: intai revista de calatorie din tren, apoi cartea lui Robert Harris.

Amtrak 2013

(2011)
Gara din Philadelphia (2011)

Nu-mi aduc aminte detalii despre peisajele de acum 2 ani, poate si pentru ca atentia mi-a fost atrasa de discutiile si glumele tipului, dar anul acesta mi s-a parut ca vad o America plina de rugina si neingrijita, mult mai putin infloritoare, asa cum mi-am inchipuit c-ar fi in Casa molimei. Senzatia a disparut cu totul atunci cand am ajuns in New York City. Toata calatoria a durat 3 ore si jumatate.

Prima imagine din New York cand in sfarsit am reusit sa iesim din gara
Prima imagine din New York cand in sfarsit am reusit sa iesim din gara

 New York Penn Station este una dintre cele mai mari si mai aglomerate gari ce mi-a fost dat sa vad. Se lauda cu un trafic de 300.000 de oameni pe zi fiind cea mai aglomerata gara din toata America de Nord, nu doar din SUA. Chiar e, in plus poti sa mergi minute in sir prin ea si sa iesi la distante de cateva strazi bune de locul unde ti-ai dori daca nu alegi iesirea potrivita. Eh, am patit-o, noroc ca mergem repede iar harta NY este foarte usor de retinut si folosit.

Autor: Kadia

Ceea ce descoperi tu de capul tau este mult mai interesant decât ceea ce descoperă altcineva pentru tine – este ca diferența dintre o căsătorie din dragoste și una aranjată.

11 gânduri

  1. Oh ce-mi place! Desi povestea ta nu e tocmai vesela…se pare ca ati intampinat tot felul de obstacole, dar mie-mi place tare mult sa merg cu trenul!

    1. Nu e nici trista, toate problemele s-au rezolvat rapid si fara neplaceri. Imi pare rau ca nu mi-a trecut prin minte sa-l inregistrez pe tipul ala din tren, desi nu prea iti venea sa te pui cu el 😀

  2. Vai cat de fain arata gara din Washington! Desi tre` sa recunosc ca nu se compara cu cea din Amsterdam… cand am ajuns in fata ei cu totii ne-am minunat si ne-am intrebat „al cui o fi castelul asta?” intr-atat de fain arata!
    Nah, nu cred ca are cum sa fie vreodata pe tren un wi-fi bun pentru ca trenul mergand cu viteza se conecteaza in permanenta la diversi sateliti (asta in cazul in care ei exista). Dar sa presupunem c-ar exista, fluctuatiile de conectare face ca viteza de internet sa fie instabila si sa se conecteze-deconecteze in permanenta. Oh well.. :d sper ca nu te-am plictisit cu explicatiile. old habbits die hard :)) primul loc de munca-i de vina!

  3. Imi faci o mare pofta de calatorit cu trenul…si arata bine totul. Uneori imi place sa astept prin gari sau aeroport pt ca imi da sentimentul de calatorie adevarata:D dar depinde de stare:) totusi foarte frumoasa calatorie mi se pare ca ati avut:)

  4. Eu nu retin gara din Amsterdam deloc, insa mi-a placut cea din Valencia. Si tin minte ca cea mai dezamagitoare (pentru mine, la vremea in care am vazut-o prima oara) a fost cea din Venetia. Povesti cu gari 🙂

  5. Se pare că e o „mică” deosebire între confortul pe care-l oferă trenurile noastre şi cele din America. Dacă mi-a plăcut întotdeauna să călătoresc cu acest minunat mijloc de transport, cred că în acele de dincolo m-aş simţi ca-n Paradis!

  6. Foarte frumoas ai povestit! Multumesc! Am vizitat Union Station din Washington DC in ianuarie 1996! Si doar pentru a o vizita, ca nu aveam de mers niciunde! M-a impresionat foarte mult prin marime si frumusete! Acum e si mai frumoasa!

  7. Interiorul garii Union Station din Washington se arata a fi elegant si primitor, cald si curat. Nu ma pot impiedica sa nu fac o comparatie cu interiorul Garii de Nord, cea mai mare gara a Capitalei Romaniei si a tarii…

  8. Gara asta se poarta de parca ar fi aeroport. Auzi, cu o jumatate de ora inainte! 🙂 Deci nu mai exista posibilitatea de a alerga dupa tren, de a flutura batiste in urma lui! 🙂
    America a inceput sa semene cu cea descrisa in Casa molimei? Gata, maica, vine sfarsitul! 🙂

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s