Cand filmul bate viata. Sau invers.

– atentie! cantitatea de roz din urmatorul articol s-ar putea sa va dauneze grav orgoliului d-voastra masculin –

Sunt indragostita de Harrison Ford. Este o dragoste pura, cat se poate de curata si total virtuala. Adica nu-mi doresc sa se materializeze in niciun fel. Eu doar vreau sa vad toate filmele lui, desi unele nu-mi plac, dar mai ales sa revad la nesfarsit Indiana Jones. Si Star Wars. Inca nu m-am decis care personaj imi place mai mult. Am zile in care zic ca Indiana este eroul meu, alteori suspin dupa farmecul necioplit al lui Han. L-am visat de nenumarate ori, dar n-as vrea in ruptul capului sa-l cunosc pe actor. Acesta este ca un … templu, ce gazduieste fanteziile mele si n-as vrea sa-i observ gaurile din tencuiala.

Pe Vlad in schimb il iubesc din tot sufletul cat se poate de real, cu el imi place sa discut, sa dezbat, sa-mi petrec toate clipele libere (simtiti diferenta, nu?). Ei bine, de la Vlad am aflat de Ender’s Game (tradus in romana Jocul lui Ender) si-mi doresc sa citesc cartea asta cam din vara in care ne petreceam noptile sub patura, pana aproape de cantatul cocosilor, ca sa ascult povestirea cartii – are darul povestirii baiatul asta). Cred ca o am chiar in biblioteca. Pregatita. In asteptare.

Care este legatura dintre cele doua paragrafe de mai sus? ASTA:

Ce sa fac eu acum?

Sa astept sa iasa filmul si sa suspin linistita dupa Harrison Ford sau sa citesc repede cartea si sa risc sa nu-mi placa filmul? Pentru ca, it is known, cartea este intotdeauna mai buna decat filmul.

PS: am uitat sa zic Blade Runner – oooooooh! ❤

Autor: Kadia

Ceea ce descoperi tu de capul tau este mult mai interesant decât ceea ce descoperă altcineva pentru tine – este ca diferența dintre o căsătorie din dragoste și una aranjată.

41 de gânduri

  1. Eu as citi cartea, dar eu nu am capacitatea intelectuala sa urmaresc un film ca si tine, nu ma pot concentra.
    Dar ce scumpa esti, desi consider ca in principiu ne putem indragosti de orice pe lumea asta :))), chiar de orice, eu nu am fost niciodata indragostita de o persoana publica, actor, politician, scriitor…admir unele persoane publice si imi plac , de exemplu Arnon Grunberg dar nu sunt indragostita, esti sigura ca nu este de fapt vorba despre o admiratie de genul : este atragator fizic si iti place cum joaca in filme? Despre gaurile din tencuiala, mi se pare iar interesant, eu am tendinta TOCMAI sa ma indragistesc de persoane cu scapari mari, handicapuri, deci chiar gaurile din tencuiala m-ar face sa ma indragostesc, omenescul…

    Dar le faci pe amandoua si citeste cartea acum ca vezi tu si filmul. Pe rand :D.

    1. Nu, nu! Ce voiam sa spun este ca nu-l iubesc pe el ca persoana, deloc, nu stiu cum e, cine e sau ce-i place. Nu ma intereseaza deloc, imi plac gesturile lui in asociatie cu cateva personaje. Adevarul este ca nici mie nu mi se prea intampla sa ma indragostesc de actori sau persoane publice, chiar daca e dragut, adica sa pe gustul meu, sunt destul de realista si sa-mi vad de ale mele. In schimb, m-am indragostit de zeci de personaje, langa care am suferit din greu, am plans cu cartea in mana, am suspinat de dor, am recitit pagini intregi. Bun, majoritatea personajelor cam semanau cu Vlad la mutra, adica asa mi le imaginam eu, chiar daca autorul le descria ca brunti mici si grasi, ce stie el?! Ha! Daca imi placea personalitatea atunci nu puteau fi decat blonzi, inalti, cu zambet bun :))))) Am pastrat latura asta de romantica din biblioteca, dar n-are nicio legatura cu realitatea. Mi-e greu sa descriu pentru ca majoritatea lumii se gandeste imediat la cum sa faca rost de respectivul, in persoana.

      1. Aaaa, am inteles, nu ca si DACA erai indragostita nu mi s-ar parea mie ceva dubios sau ciudat, eu chiar cred ca fiecare om traieste diferit in lumea lui interioara si este posibil sa ne indragostim de orice pe lumea asta, si de o idee chiar.
        Dar am inteles, de fapt nu esti indragosita de el, iti place persoana : cum arata, ca actor, barbat, adica admiri tu acest barbat, are multe calitati aparente care iti convin, iti plac, se poate, da cum sa nu.Si sotului meul ii place de el, mie nu, nu-mi displace dar nici nu imi place adica imi este indiferent.
        Cand eram adolescenta eram obsedata de personajele atat feminin cat si masculin din Patul lui Procust, nu intelegeam deloc ce se intampla de fapt acolo, atat am citit cartea aia pana am invatat-o aproximativ pe de rost (cred ca asta a fost motivul pentru care de la repetentie aproapiata in 4 ani am ajuns sa iau cea mai mare nota la bac la romana pe judet hahaha, pur din cauza obsesiei mele pentru acea carte care a si picat atunci subiect la bac ca in afara de cartea aia pe care o cunosteam pe de rost-si acum mai stiu pagini intregi din minte, nu mai deschisesem alt material in 4 ani) , deci stiu ce inseamna obsesia pentru anumite personaje din carti da. Acum nu mai sunt obsedata pentru ca intre timp…am inteles.

  2. Suntem 2 indragostite de el.Mie imi plac mult Evadatul si Six days seven nights.Am multe filme de-ale lui,mai ales cand e pilot,soldat,avocat,om cu boli mentale.Il ador!

    1. Nu-mi plac cartile de la Nemira,au preturi exorbitante,pret exagerat pentru transport prin posta si sunt editate aiurea:coperti subtiri care se indoaie repede,scris de 10.Oricum,ia si cartea.sigur va fi mai buna!

      1. N-am comandat niciodata de la ei, dar sunt celebrii pentru greselile de tipar. Scrisul mic inca nu ma deranjeaza si nici copertele subtiri, dar imi place enorm de mult colectia lor de scriitori SF, cat sa trec peste greseli si stangacii.

        1. si greseli si traduceri proaste.altceva: am comandat cu un voucher:ghici ce am primit?niste carti indoite si zgariate de parca ar fi frecat peretii cu ele.Putin respect macar!omul ala nu si-a permis sa cumpere de la ei si s-a dat peste cap pentru un voucher….romania de cacao!

    2. Imi plac mai mult rolurile lui din filmele cat de cat SF, dar probabil pentru ca genul asta chiar vorbeste pe limba mea 😀 Nu stiu cum e ca persoana, am refuzat intotdeauna sa citesc despre el, mie imi plac anumite personaje. Si mutra lui. Adica mimica, gesturile, cred ca-mi seamana cu cineva cunoscut dar nu reusesc sa spun cu cine.

  3. Am citit cartea la inceputul anului dupa o perioada f lunga in care a stat in wishlist si imi pare f rau ca n-am citit-o mai devreme. Ideea mi s-a parut fabuloasa si ma mira faptul ca nu s-a facut mai devreme un film dupa aceasta carte. O recomand cu toata increderea, i-as da un 4.5 din 5, si dupa cum poti vedea pe goodreads dau cu zgarcenie punctaje peste 3.

    Deci eu ti-as sugera sa citesti cartea inainte, astfel incat sa stii firul epic iar apoi cand o sa vezi filmul sa te bucuri la maxim de prestatia actorului tau preferat 😉

      1. Am uitat sa zic o chestie interesanta. Nu mai stiu daca am citit pe net sau in prefata cartii scrisa de OSC, dar am retinut ca aceasta carte a fost inclusa ca lectura obligatorie in scolile militare din state, datorita strategiilor folosite in jocul descris in carte. Deci cu atat mai mult s-ar putea sa-ti placa daca iti plac jocurile de strategie

  4. Ideea cu templul o inteleg si eu. Intr-un fel simt ca daca m-as apropia prea mult de un om, sau daca l-as cunoaste in viata reala si nu prin intermediul personajelor (ca in exemplul dat de tine), si-ar pierde farmecul / locul de pe piedestal. Sambata am ocazia sa merg sa-l vad live pe Mircea Badea, care ma fascineaza in anumite privinte, si inca nu m-am decis daca sa fac pasul asta, ma tem ca nu e asa cum mi l-am imaginat.

    Eu am citit Ender’s Game cam pe la terminarea liceului, cred. Recomandata de un individ caruia i-a placut atat de mult, incat peste tot se semna cu Ender (ca sa-mi explice de ce, mi-a dat cartea). Nu mai stiu mare lucru din ea, dar tin minte ca mi-a lasat un sentiment placut la final, si m-am bucurat de lectura.

    Si, ca sa nu ma mai lungesc… eu zic sa citesti intai. Ford va fi la fel de fermecator in ochii tai, zic io. Ma rog, mie nu-mi prea place individul, dar … de gustibus!

    1. Depinde. Adica, ce conteaza pentru tine, in cazul meu, eu nu vreau sa-l cunosc pe Harrison Ford, ca persoana, pentru ca m-as simti jenata, in cel mai bun caz, pentru toate gandurile, visele si aberatiile mele, fata de care bietul om, este mai bine sa ramana ignorant, in plus as vrea sa-l patrez pe Indi sau Han tanar si nemuritor in imaginatia mea, fara sa-l asociez cu batranelul de acum, chiar daca ar fi destept sau interesant.
      In schimb, imi pare tare bine ca m-am dus si am cerut un autograf de la Gabriela Adameșteanu pentru ca mi-a schimbat total parerea, care nu era rea, doar indiferenta, insa acum imi este foarte simpatica ca persoana. Am descoperit partea reala, umana a scriitoarei si mi-a placut foarte mult personalitatea ei.

  5. Grea dilema! Eu as alege totusi cartea, chiar daca filmul m-ar dezamagi mai tarziu. Mai bine sa ma dezamageasca un tip pe care nu imi doresc sa il cunosc, desi il plac, decat sa am impresia ca ma dezamageste omul de langa mine.
    Am citit doar Copiii mintii si de atunci tot sper sa pun mana si pe celelalte volume. Mi-a placut mult, mult…

    1. Heee, trebuie ssa fie niste dubluri in romana in biblioteca. Daca le gaseste vrei sa ti le aduca Kadia? Stiu ca cel putin 2-3 carti sunt in dublu exemplar.

  6. ” nu puteau fi decat blonzi, inalti, cu zambet bun”

    pai ce facem doamna? sotzul e luat, nu ti-l dau, cand l-ai cunoscut? :))))

    Apropos de asa asa sunt eu „indragostita” de Dolph Lundgren (rusul din Rocky) care nici macar nu a avut vreun rol bun in viata lui.

    In rest, clar, cartea, eu am citit The Wishperer de multe ori, ma rog, genul meu de carte, natura, cai, salbaticie. Si ghici cine a cumparat drepturile de autor: Redford. Si o fi el blond, dar din toate personajele descrise in carte, unul baremi nu a ales sa fie, sa faca, sa se comporte ca cele imaginate de mine (fireste ca el era in rolul principal, mult prea batran pentru respectivul). Culmea e ca nici macar calul nu era ce trebuie.

    Deci cartea 😀

    1. :))))) Deocamdata ma multumesc cu Vladul meu, inca e blond, inalt si zambeste des 😀
      Eu incerc sa vad filmul ca fiind complet altceva decat cartea, pentru ca altfel nu pot privi fara sa bomban, mai ales ca de multe ori schimbarile nu sunt necesare, sau cel putin eu le consider inutile, cine stie pentru statisticile lor de piata or fi importante. Dar asa am patit cu Diavolul poarta Prada, am primit cartea de la Vlad, am citit-o pe nerasuflate si desi imi place Meryl Streep enorm de mult tot am bombanit filmul de la un capat la altul. Intre timp am ajuns la pace, cele doua nu se exclud, sunt doar altceva si ma pot bucura de prestatia lui Meryl Streep in liniste, fara sa ma gandesc la carte. La fel patesc si cu Game of Thrones, ma enerveaza ca s-a indepartat de carte, dar e deja altceva. Imi plac anumiti actori, care joaca bine si imi sunt simpatici, dar intre carte si film s-a produs un divort. Cred c-o sa ajung schizofrenica pana la urma.

  7. Ti-as recomanda sa astepti filmul. Si asta in conditiile in care am citit cartea acum mult timp (cartile, de fapt, pentru ca prima are o gramada de urmari).
    Nu pot sa vad cum ar mai putea sa-ti placa filmul daca citesti cartea inainte si e pacat (mai ales ca Harisson Ford a avut mina buna la alegerea personajelor).

    Eu nu am vazut decit un film care sa-mi placa desi am citi cartea inainte (The Hobbit), dar se vede ca a fost facut de un individ absolut innebunit dupa carte/autor. Chiar si asa am considerat imaginea absolut oribila (si asta nu doar din cauza ca detest filmele 3D, ci in comparatie cu altele!)

    Deci, ai un vot pentru film inaintea cartii…

    1. Si eu tot 3D am vazut The Hobbit, mai mult din greseala si vreau neaparat sa-l mai vad o data pentru ca am avut impresia ca este prost jucat, ceea ce mi se pare foarte ciudat si banuiesc ca este din cauza 3D-ului. Dar cartea este minunata. Si Stapanul Inelelor la fel, imi place filmul, dar cartea este mult mai frumoasa.
      Ma distreaza cand vad inversul: carti aparute dupa un film, sau si mai rau dupa un joc. Alea sunt chiar slabute, desi seria de carti Star Wars m-a prins bine la un moment dat, mai ales cele ale lui Timothy Zahn.

    1. Am citit-o sambata trecuta, mi-a placut si acum astept cu (ne)rabdare sa apara filmul. Chiar sunt curioasa cum o sa fie. Am vazut cateva imagini, sunt convinsa c-o sa-mi placa chiar daca nu va fi ca-n carte, asa cum se zvoneste deja.

      1. trebuie si regizorul ala sa aiba o parere acolo,nu? am vazut „great gatsby” si traiesc cu impresia ca se putea face mai mult cu filmul asta. nu-mi aminteam deloc cartea si pana aproape inainte de final n-am priceput de unde atat renume…acum m-am lamurit, dat vreau sa-l vad si pe cel din „74 si eventual sa reiau cartea…

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s