Publicat de „Two pieces of info for you. One: Our host has an excellent wine cellar and my mother is European. Meaning she doesn’t begrudge me the occasional glass. Or four.” – Melissa Jensen (The Fine Art of Truth or Dare)
A fost nevoie sa ma mut la poalele Frantei pentru a prinde gustul vinului, dar calea urmata a fost una clasica. Cel mai timpuriu gust viniu a fost mustul, cel romanesc, de la tara, inainte ca bunatatea de suc aromat sa devina prea alcoolizat. Ucenicia mi-am petrecut-o cu cele rosii, incepand cu cele dulci si rafinand gustul nobil. Vinurile albe, proaspete, le consider speciale, bune pentru un fondue sau o cina cu mult peste. Doar cele roz nu-mi spuneau nimic, ba mai mult ajunsesem la concluzia ca sunt ca vinurile albe, doar mai slabe. Se pare ca primele vinuri aparute ar fi fost roz. In ziua de azi se obtin mai ales ca produs „secundar” din vinurile rosii, desi in unele parti din lume cica ar fi facute prin amestecarea unui vin rosu cu unul alb. Nu si in Franta, unde amestecarea oricarui tip de vin cu un altul este interzisa prin lege. Cu exceptia regiunii Champagne.
In ceea ce ma priveste, nu foarte mult timp in urma am realizat ca de vreo doi ani incoace cumparam mai ales vinuri rosé, ba chiar avem si un clasament al lor, retestat de fiecare data cand dam peste un rosé care promite.
1. Chateau Puech-Haut Rose Cuvee Prestige
Este un vin frantuzesc, din sudul Frantei, avand o culoare specifica, un roz palid pe care nu l-am vazut la niciun alt vin.
2. Les Frères Dutruy Domaine De La Treille Rosé de Pinot Noir
Este un vin elvetian, din Vaud, pe care il gasim doar la Manor, cred ca este primul vin rosé care mi-a placut cu adevarat.
3. Domaine La Louvière Le Marquis
Este o descoperire recenta intr-un bar de vin din Geneva, vinul provine tot din Franta, regiunea Malepère, la poalele Pirineilor.
Am descoperit si un rose romanesc care mi-a placut doar ca am uitat cum se numeste, daca reusesc sa gasesc poza il adaug si pe el aici.
Cand aleg un vin, nu il aleg dupa culoare ci dupa gust, mai exact imi plac cele demiseci si demidulci 🙂
Le servesc ca atare, putin, fara apa mineral sau vreo alta combinatie.
Un roz asa piersiciu nu am mai vazut vreodata. 🙂
un articol pe care l-am citit cu cea mai mare placere!
Îmi plac cele rose şi albe, dar nu le evit nici pe cele roşii. Le prefer pe primele pentru că îmi dau senzaţia de delicateţe, cel puţin prin culoare. Dacă am posibilitatea, aleg vinurile dulci sau demidulci, ştiu că nu sunt populare în Franţa, însă pe mine mă încântă 🙂
Corcova? 🙂 Mie ala imi place cel mai mult dintre cele roze si e excelent vara.
Mie in general imi plac vinurile dulci! foarte dulci 🙂
Culoarea conteaza mai putin
Si eu prefer tot vinurile rosé. Pana sa ajung pe aici prin Franta nici mie nu-mi spuneau nimic, pentru ca in Romania nu sunt (sau cel putin nu erau) asa populare. De obicei le prefer pe cele din Provence, dar sunt cateva pe care le cumpar frecvent si din regiunea Loarei, Anjou. Insa preferatul meu ramane un rosé, culmea, din Cile, pe care nu il gasesc la magazin, il servesc de obicei la un restaurant sud-american din oras pe care il frecventam.
Pouilly Fume am baut cu mare placere in Franta la recomandarea unei prietene si Jurancon. Neaparat de testat ultimul.
Nu am gustat prea multe sortimente de vin pana acum, asa ca nu sunt in masura sa aduc vreo completare. Tot ce pot spune este ca beau vin in functie de dispozitie, nu de culoare sau de mancare. Oricum, ca sa imi placa trebuie sa fie demidulce si neamestecat cu apa. 🙂