Pagini de jurnal (1)

Am primit o invitatie de la Zinaida de a incepe un jurnal de femeie pe blog. Mi-a placut ideea, mai ales ca blogul meu exact asta isi doreste sa fie, un jurnal al activitatilor, dorintelor si planurilor mele. Pana acum am inceput foarte multe jurnale, intotdeauna intr-un caiet sau o agenda foarte frumoasa, genul de carticica pe care sa vrei s-o pastrezi in biblioteca peste ani, insa cam dupa 2-3 pagini intotdeauna mi se parea ca „stric” frumusetea caietului cu scrisul meu urat si banalitati de fata naiva. Astfel, ajungeam negresit sa pastrez caietele frumoase si … nescrise. De aceea ma uimeste de fiecare data cand imi aduc aminte ca blogul meu are deja 3 ani si inca scriu aici aproape zilnic. Dar imi place pentru ca este dinamic si pot sa-mi organizez filele de poveste din cand in cand, iar de fiecare data cand ma nemultumeste ceva (chiar daca nu are legatura cu blogul) schimb aspectul sau organizez cateva categorii sau etichete. Nimic nu calmeaza mai bine decat separatul boabelor de orez sau organizatul articolelor in categorii. In plus, am strans in jurul blogului o mana de oameni care-mi sunt foarte dragi si cu care simt ca pot discuta orice.

O pagina de jurnal saptamanala ar putea fi exact ceea ce caut zilele acestea, o modalitate de a realiza care sunt lucrurile bune sau mai putin bune din punctul meu de vedere si o noua modalitate de a face planuri, de aceea poate n-am sa respect intocmai categoriile scrise de Zinaida sau Melly, ci le voi adapta personalitatii, intereselor si vietii mele. Voi incerca sa-l scriu fie vineri, fie duminica, ca un fel de concluzie saptamanala si cu planuri pentru noua saptamana.

Astăzi (Data, ora)… plec spre Avignon, un oras pe care voiam sa-l vizitez de extrem de mult timp. Deci, astazi sunt nerabdatoare.

Afară este… cald. Mult prea cald si ma gandeam sa ma racoresc scriind un articol din seria aventurilor in Romania de vara asta. Poate mai tarziu, mai pe seara cand n-o sa mai fie atat de cald.    

În gradina… viselor mele cresc crizanteme si margaritare, adica mai astept cu paragraful asta pana cand o sa am gradina mea. De fapt, am una, o gradina interioara, dar este comuna si nu pot hotari ce se intampla pe acolo, desi momentan am un proiect. Am gasit o pisica, probabil pierduta sau cu stapanii prin blocurile vecine, care insa este foarte fricoasa si nu pot s-o prind ca sa o duc la vet, unde, daca are chip electronic, as afla si ce-i cu ea. Daca n-are o aduc acasa la Meowrice care vorbeste cu ea de la geam si ma tot roaga sa-i dau voie afara. De fapt, asa am gasit-o, iesisem cu motanul la o plimbare in casa scarii si mi-a fugit pana in tufis, sub geamul lui, unde s-a intalnit cu pisica neagra, care a taiat peluza prin fata mea ca sa vina la intalnire cu tigratul. Amor intre pisici. Sper s-o prind la un moment dat, inainte sa vina iarna.

În casa… este o dezordine cumplita pentru ca Sonia mea draga, fata in casa, este plecata in vacanta pana la sfarsitul lunii si imi este foarte dor de ea.

În bucatarie… am reinceput sa intru cam de cand s-au terminat sarbatorile Genevei si am testat o reteta de cartofi dulci cu ceapa si branza. Excelenta! Iar acum ma gandesc la cateva retete cu rosii, mai ales ca am gasit o colectie interesanta aici. Am pofta de rosii galbene.

Sunt îmbrăcată cu… asta chiar nu vad de ce ar interesa pe cineva, poate pe Vlad, dar el ma vede oricum. Pot sa zic totusi ca mi-am cumparat ceva de imbracat si anume pijamale, foarte placute, cadrilate.

Ce muzica ascult acum… hm, cred ca n-am mai ascultat de mult ceva. Insa, saptamana asta am ridicat biletele pentru concertului lui Indochine, in decembrie, la Arena.

Ce carte citesc zilele astea… vreo 5 carti. Am inceput A Feast for Crows de George R.R. Martin, dar merge lent pentru ca vreau sa am timp mai mult cand o citesc si sa nu fiu intrerupta pentru ca imi place si ma enervez, tocmai am terminat The Bonesetter’s Daughter de Amy Tan ca audiobook – imi plac cartile audio in momentele in care sunt singura si n-am nevoie sa ma concentrez pe ceva anume, in Romania am inceput sa recitesc Helliconia de Brian Aldiss, o carte care mi-a placut enorm de mult cu vreo 15 ani in urma, dar acum mi se pare un pic cam lenta si incarcata. Imi place insa povestea ei. Si am primit de la Loredana ultima aparitie din colectia Strada Fictiunii, Întâlnire cu viaţa de Cecelia Ahern, despre care voi scrie in curand pe blog.

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… inca nu stiu. Vedem saptamana viitoare.

Am învățat… ca oamenii tind sa judece din propria lor perspectiva, iar o discutie nu e neaparat in contradictoriu daca partile care discuta sunt de sex opus.

Sunt recunoscătoare… pentru timpul liber din vara asta si buna dispozitie din perioada asta.

Mă gândesc… ca jurnalul asta este prea lung. Cred ca voi dezvola doar o parte din idei saptamanal pentru ca altfel ajuns sa scriu o mie de cuvinte si-mi pierd rabdarea cu el.

Aștept (sper)… sa primim comentarii favorabile la ultima lucrare trimisa spre publicatie.

Un citat/proverb favorit… „If cats looked like frogs we’d realize what nasty, cruel little bastards they are. Style. That’s what people remember. – Terry Pratchett, Lords and Ladies (Discworld, #14)

O fotografie preferată

DSC05075

Autor: Kadia

Ceea ce descoperi tu de capul tau este mult mai interesant decât ceea ce descoperă altcineva pentru tine – este ca diferența dintre o căsătorie din dragoste și una aranjată.

40 de gânduri

  1. Ce misto, o clipa am gandit ca pacat ca l-ati botezat „jurnal de femeie” ca ma tenta si pe mine. Dar apoi am realizat… ce e de femeie in el? Zau asa, adica toate categoriile pot fi si barbatesti. Ce e feminin? Sau unde-i femininul care sa-l distinga de un potential „jurnal de bruta”? 😀

    1. Pai eu nu stiu prea multe brute capabile de scris 😀 Iar el se numea The simple woman’s daybook (desi tipa care l-a tradus i-a zis jurnal de femeie simpla, ceea ce in romana inseamna complet altceva – dar deh, toti stim engleza nu? )

          1. Nu sunteți sănătoși! 😆 Da’ nu de-asta am venit să comentez. De fapt, nu comentez. Voiam să întreb ceva, totuși… Cum naiba se comentează la un jurnal? 🙂 La un jurnal de femeie cum ești tu, la asta mă refer. 😛

  2. I-am spus acum si Zinei ca imi place la nebunie ideea de a tine un jurnal de femeie pe blog si ca o voi prelua incepand de saptamana viitoare, pentru ca finalul de acum este deja aglomerat cu povesti parfumate si duzini de cuvinte.
    Ca si tine, probabil nu voi respecta intocmai cerintele, pentru ca unele nu au relevanta si ocupa spatiu inutil.
    Incearca sa ademenesti pisicuta cu ceva de mancare sau chiar cu o jucarie… 😉

    1. Mai se pare ca este o pisica misterioasa si transpiram cu totii (e club deja) amarnic si cu spor sa gasim metode de a o atrage. Ce stim:
      (1) Pisica exista, a fost vazuta de mai multe persoane
      (2) Haleala pusa de Kadia sub geam dispare cu pofta.
      (3) Meowrice e mort dupa ea, ii canta triluri.
      (4) Nu se arata umanilor decat accidental
      (5) E neagra cu piept alb pare-se (tipa exista sub forma de umbra…codita…tzusti boschet)
      Am hotarat, fiind pisica „efemera”, sa se numeasca Aristophile. Acum insa, sesiunea de strategii e deschisa (daca ai idei te rog propune), cum face Kadia sa o faca macar sa se arate la cerere? (si trebuie sa stii ca Kadia are un camp pro-pisica, trece ea printr-un loc se strang pisicile la ea precum scaietii! E uimitor ca asta-i rezista).

      1. :)))) Incercati smecheria cu portofelul, cum faceam noi cand eram copiisi pacaleam babutele care treceau pe trotuar. Legi jucaria cu o sfoara lunga, stai ascuns si misti sfoara, sa ii atragi atentia. Nici o pisica nu poate rezista, nu? :)))
        Cred ca voi stiti mai multe decat mine despre pisici… 🙂

        1. O idee numai buna de testat, deocamdata urmaresc reactia lui Miaurica, daca iese „pe terasa” atunci e clatr pisica prin boscheti, dar n-am mai reusit s-o vad.

  3. Ce idee interesantă! O să urmăresc cu drag jurnalul tău. Și nu numai. Voi citi cu plăcere acest gen de articol oriunde îl voi întâlni pe blogurile pe care le vizitez.

  4. Ehei ! Sa fie intr-un ceas bun ! Stiam eu ca jurnalul tau va fi grozav. Dupa cum l-ai inceput, asa va fi. Si nu-ti face probleme cu categoriile si cu zilele, nici eu nu le-am respectat – nici nu se poate, nu suntem toate la fel, nu avem aceleasi preocupari, aceleasi preferint, acelasi stil de viata si program de munca si odihna.
    Citatul ala e ca un dus rece. Oricum, poate fi o lectie. Propun sa traduci citatele si in limba romana, nu toata lumea intelege foarte bine engleza.
    Spor la scris si weekend placut !

    1. Da, ai dreptate, ar trebui sa traduc citatul, data viitoare il pun in romana. Asta de acum ar suna tradus la repezeala cam asa: „Daca pisicile ar arata ca broastele, am realiza ce nemernice crude si vicioase sunt. Stilul. Asta isi aduc aminte oamenii.”

    1. Multumesc frumos, dar categoriile nu-mi apartin, doar cuvintele si ideile sunt ale mele. Probabil va mai suferi modificari in timp, in functie de perioada.

  5. Chiar e faina ideea cu jurnalul. Si eu m-am chinuit sa ma tin de ele o vreme, ba inca mai cumpar jurnale si agende cand imi ies in cale, mai ales cand le vad asa inflorate sau cu modele orientale. Dar, ca de obicei, nu reusesc sa ma tin nicicum de ele, desi imi doresc sa fiu mai organizata si sa le dedic putin din timpul meu.
    Abia astept sa mai citesc pagini din jurnalul tau! 🙂

    1. Of, exact asta este si problema mea, as vrea sa fiu mai organizata si mai ales mult mai disciplinata. Imi intrase mie in cap ca disciplina ma ajuta sa fac mai mult din ceea ce mi-am propus si nu voi mai ajunge sa aman, doar ca am ramas doar la stadiul de filozofie si planificare.

  6. Tomatele galbene n-au nici un gust! Cele mici, in forma de para, pe care le am eu in gradina. Noi le fol strict de decor, ca-i plac bunicii :)\
    La cat mai multi ani blogului, indiferent ce teme va contine!

    1. Ba da! Ba da! Au! Dar cele pe care le stiu eu sunt mari cat ambii pumni stransi, sunt mai carnoase si as zice mai dulci. O singura problema am cu ele: se strica mai usor 😦

    1. Oh, esti o scumpa si-o draguta! Si eu ma gandesc la tine de fiecare data cand dau iama in borcanele cu miere, acum am o colectie serioasa pentru ca vrea Vlad sa le incerce pe toate. Sunt foarte incantata pentru ca am gasit in sfarsit de floarea soarelui, care mi-a venit la pachet si cu o lingurita de miere, din aceea cu cercuri concentrice. Sunt foarte decorative linguritele astea.

  7. Misto de tot, culmea e ca eu am inceput in 2008 pentru ca ma saturasem sa scriu si sa pun retete pe forumuri si acum chiar prin prisma mancarii e de fapt jurnal, imi aduc exact aminte ce s-a intamlat in ziua in care am facut nu stiu ce, aiurea, nu?

    Altfel, nu sunteti intregi, nici tu nici Vladen, dar mai ales el, o da din chestii finute in Scrodinger. E, de aia e jurnal de femeie si el nu intelege.

    1. Las’ ca Vlad s-a apucat sa-si scrie propriul jurnal, doar ca n-a prea avut chef de el si a iesit mai putin distractiv decat promitea, dar cine stie poate reia subiectul si cand o avea chef de scris 😀

  8. A trecut soacra mea pe la mine ieri si a vazut ca am scris in carnetelul primit de la iLUX. M-a certat ca murdaresc frumusete de carnetel cu prostioarele mele. I s-a parut ciudat ca nu imi pasa, ca tocmai asta este farmecul, ca ceea ce scriu mi se pare mai important decat un carnetel pastrat neatins si ca am impresia ca scriu mai bine cand lucrul pe care scriu este dragut. 🙂

  9. Of, nu mi-a placut videoclipul asta al lui Indochine ca prea pune accent pe BDSM si hazing la un nivel real exagerat de isteric si per total, cred eu, prost educativ. Plus warningul de la inceputul videoclipului nu mi s-a parut adecvat de serios, era asa mai mult intr-o doara ca vezi ca e posibil sa fie raniti copii…dar zau, acest videoclip trebuia restrictionat NC-17, dupa parerea mea, si warningul oferit mult mai stringent si clar, nu asa mai mult intr-o doara.Ma rog, adevarul e ca exista pericol de hazing si mobbing in scoli si sub varsta de 17 ani, insa acest lucru nu trebuie prezentat asa la nivelul asta artistic, ci prezentat educativ explicat clar la orele de dirigentie, la clasele sub 17 ani, si poate pe la 17 ani in sus sa arati si videoclipul asta asa ca material suplimentar educativ auxiliar, pt ca altfel exista risc de glorificare si de neintelegeri. Ma rog, stiu ca aici pe blogul tau citesc mai curand persoane deja de mult trecute de adolescenta, dar oricum, era vorba asa de Internet, ca am fost suprins de laxitatea warningului la acel videoclip, si asta e vina lui Indochine si Youtube, nu vina ta.

    Ah, uite am verificat si am citit ca au existat critici chiar si la nivel de Internet atunci cand a fost distribuit acest video, ca nu ar fi trebuit distribuit fara warning mai clar. Stiam eu ca nu vorbeam chiar total aiurea mai sus.

    1. Cred ca exact asta intentiona videoclipul, sa atraga atentia si sa se discute despre el, pana la urma, in ziua de azi, orice fel de forma de atentie este binevenita, chiar daca reactiile nu sunt chair cele dorite. Oricum copii din ziua de azi sunt cam cocolositi, iar toate formele astea de protectie nu fac altceva decat sa le dea un motiv sa se simta oprimati si o scuza pentru cazul in care nu devin adulti cu succes. Nu-s ei prosti sau nemotivati, dar au fost traumatizati de filmele violente pe care le-au vazut in adolescenta. Flaps.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s