Metoda stiintifica

Am zis c-o las mai moale cu articolele despre stiinta sau ce mai citesc eu pentru slujba (sau pornind de la ce ar trebui sa fac pentru slujba, pentru ca aproape intotdeauna ajung in balarii), dar nu m-am putut abtine in fata acestui desen. Poate or fi hormonii aia nesatistacuti de femeie fara copii, dar cumva inclin sa le dau dreptate, cam asa se desfasoara lucrurile intr-un laborator, dar tematica e un pic diferita, iar atitudinea nu este neaparat mai savanta. Poate importanta propriei persoane sa fie mult crescuta, mai ales daca observatia se dovedeste a fi interesanta.

cercetarea stiintifica in copilarie

Pentru cei care nu intelegeti usor engleza, textul zice asa (cu destul de multa aproximatie si mai ales contributie personala):

1. Observa ceva. Orice.

2. Dezvolta o ipoteza.

3. Efectueaza experimentul pentru a-ti testa ipoteza.

4. Analizeaza datele obtinute.

5. Relateaza datele obtinute.

6. Convinge-ti colegii sa-ti reproduca rezultatele.

Si as adauga un PS: observa cu atentie reactiile colegilor si mai ales fii pe faza sa-ti patentezi ideea.

Autor: Kadia

Ceea ce descoperi tu de capul tau este mult mai interesant decât ceea ce descoperă altcineva pentru tine – este ca diferența dintre o căsătorie din dragoste și una aranjată.

27 de gânduri

  1. De aici și expresia ” la mintea copiiilor”. N-am crezut niciodată că e o remarcă răutăcioasă, căci, dacă am avea mintea copiiilor(sau am „da în ea”) am fi (cu) mult mai isteți și mai câștigați.

    1. Din anumite puncte de vedere, da! Sunt de acord, doar ca un pic de maturitate, disciplina si organizare nu strica, dar sa nu fie numai asta. Creativitatea si curiozitatea copiilor este bine-venita – cu informatiile si puterea de anticipare a unui adult.

    1. Sa stii ca da! Este o frica constanta de a nu fi „scooped” adica sa publice altii ideea + rezultate similare cu proiectul tau. Se intampla. Pana la urma pana si ideile sunt limitate, iar o idee poate fi impartita de mai multe creiere. Ala care se misca mai repede primeste onoruri, restul vor fi doar „restul care”.

    1. Ma refeream la faptul ca am apreciat desenul drept „cute” desi in general nu reactionez la „cute kids stuff” asa ca am considerat ca reactia mea nu poate fi altfel decat hormonala.

    1. Doar parintii care simt nevoia sa fie in control, continuu, altfel asa este normal, invatam descoperind si imitandu-i pe altii, alegand ceea ce ni se potriveste.

  2. Eu personal salut initiativa promovarii metodei stiintifice prin absolut orice mijloace, chiar si cu bebelusi sau, mai rau, cu pisici, (ca eu am ailurophobie,fobie de pisici),pt ca ,zau, sincer cred ca lumea asa mai larga nu prea stie ce e cu metoda asta stiintifica, si efectiv, din pacate, destul de multi o suspecteaza de cine stie ce matrapazlacuri, dar NU e asa, e doar o metoda, a carei aplicare riguroasa depinde efectiv de CUNOASTEREA ei in primul si in primul rand, in afara de aplicarea ei etica, desigur !

  3. Spre deosebire de adulti, copilasul nu traieste cu indoiala asupra rezultatelor si nici cu frica de furt intelectual!

      1. Aia cu invite others… blah-blah? Pai depinde despre ce vorbim, dar daca vorbim serios nu, eu n-am vazut nici macar un experiment care merge perfect in mainile unuia sa iasa perfect din prima in mainile altuia. Mi se pare stresant. Ca s-ar putea ca lumea sa nu stie cine-i prostul ,nu de alta 😀

  4. Daca ar fi atat de simplu cum pare pe hartie, ar fi lumea plina de savanti. Poate totusi ar trebui sa incercam… De ce nu ne dai o tema oarecare, sa vedem cum ne descurcam… Uite, ca o idee pentru un viitor concurs. Alegi tema „Observati o boaba de strugure. Vedeti cum reactioneaza in contact cu doua lingurite de otet…”. Stabilesti o data fixa pentru publicarea rezultatelor, toate in acelasi moment si vezi care dintre noi si-a ratat cariera. 🙂

    1. Ce idee grozava! Trebuie s-o notez pentru urmatoarul concurs! Asteptam doar sa se intoarca lumea din vacanta, dar acum am o tema super de dezvoltat! Ei, multumesc, chiar imi place!

      1. Ha ! Ha ! asta seamana cu experimentul stiintific pe care l-am conceput si facut eu in clasa a 7-a ! Am studiat efectul a diverse ape minerale naturale, de ex Evian, Vittel, Acqua Panna,apa de larobinet, etc,asupra vestejirii unor trandafiri de aceeasi varsta plasati in acea apa, al carei continut chimic mineral il stiam as adetaliat, si am aflat despre rolul protector statistic semnificatv, (desi desigur NU ff riguros sau valid in acel experiment total improvizat plus cu matematica proasta plus cu ignorarea unor variabile posibil importante, etc), al Siliciului din apa Evian, in care acesti trandafiri, zau, au rezistat cel mai mult !!! Zau,mi-am dat seama chir in timp ce faceam acel experiment ce ridicolae toata treaba,plus cum poate fi interpretat cu bias comercial, etc, de cati nervi si cate conflicte poate genera asa ceva, plus de cat de incompetent am fost ca nu luasem in calcul posibile variabile chir importante, si atunci, cu ocazia acelui experiment, am taiat si cariera de viitor cercetator profesionist de pe lista mea vocationala !!

        Eu mai toata copilaria mea,orice joc de pe la 6 ani in sus, de care sa pot tine minte ca ma angajam asa mai serios, ca o indatorire de serviciu,pt ca asa zicea bunicul, ca copii trebuie sa se joace si ast aeste datoria lor, (ca daca ar fi fost dupa mine, zau,nici nu m-as fi jucat asa de intens sau de des, ci as fi stat asa pur si simplu degeaba fara sa-mi fac vreo problema,dar efectiv ma jucam asa chiar ff serios si planificat pt ca asa zisese bunicul ca trebuie sa faca copiii majoritatea timpului atunci cand nu dorm sau nu mananca !), l-am folosit asa in mod util si pt a elimina diverse cariere…de ex,am eliminat din prima ff repede vreo cariera pedagogica,pt ca zau ma plictiseam sa predau asa la niste animale pe care mai trebuia sa le si asez tot eu astfel incat sa se poata holba la mine,plus carora trebuia sa le schimb pozitia ca sa fiu mai util pedagogic, plus carora trebuia sa le dau note, sa ma chinui eu sa fac un plan de lectii, sa alcatuiesc extemporale, etc, era numai chin, am eliminat rapid si cariera de inginer constructor de diverse poduri sau masinarii, pt ca am cnstruit eu un pod mobil si urcator as aca un el de scara mobila ca sa escaladez o mobila si mi-am rupt nasul reusind sa urnesc din totala greseala acea mobila masiva intreaga catre mine, pe urma si pe cea de scriitor profesionist, atunci cand amscris eu singura nuvela din viata mea, dupa ce am vazut filmulPe Aripile Vantului la 12 ani,si efectiv am scris ceva gen fan-fiction plus cu o continuare si un Happy ending triumfal,si mi-am dat seama inca dupa ce scrisesem primele2 capitole cat de ridicol este acest exercitiu, plus cat de neindemanatec sunt, plus chiar am vrut sa abandonez, dar m-am simtit asa efectiv obligat sa dau rasol si sa termin si capitolele 3-8, cu capitolele 1-4 fiind alea cunoscute in roman si film, cap 5 si 6 in care Scarlett O Hara face vreo 6 copii, si isi dezvolta si un imperiu corporatist comercial de vanzari de cosmetice, asa ca in romanele si serialele alea ale lui Danielle Steele, plus capitolele 7 si 8 in care Scarlett O’Hara devine bunica si are minim 10 nepoti si este o bunica exceptional de competenta asa ca bunica mea, de exemplu,plus decedeaza la varsta de 112 ani dupa ce povestise povestea vietii ei unui nepot, care statea asa langa patul ei in care dansa era muribunda in ultimele ei luni de viata, eu fiind acel nepot atat de indragit de dansa incat sa se chinuie ea chiar si muribunda sa-mi zica mie povesti !), doar pt ca aveam impresia ca asta e o datorie de scriitor profesionist, sa termine ce a inceput, nu sa stea degeaba,dar zau daca am mai facut vreodata asa ceva ! Zau, chiar stateam si scriam, si efectiv imi dadeam seama ce ridicol sunt,si ca nu voi avea niciodata sansa sa fiu un bun scriitor,asa cum este in mod autentic d-na Steele, de exemplu,tocmai pt ca efectiv NU ma puteam lua in serios, si nu eram in stare sa am respectul necesar si disciplina necesara pt munca mea si personajele pe care le aveam in grija, nu imi pasa sa depun efort de stil si dadeam rasol chiar fata de cititori,adica eram total un incompetent asa ca scriitor.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s