Scriitura – boala grea

Am vreo 3-4 ani de cand imi ocup timpul liber cu blogurile, intai am fost cititor, cand mi-am zis mama, ce chestie misto e asta! si mi-am facut si eu, fara sa am o directie bine stabilita, un scop sau vreo dorinta ascunsa de a capata faima si public. Am invatat multe, unele inutile gen ce-i aia SEO, dar mai ales am observat cat de jos pot ajunge oamenii cand vor ceva cu putin efort. Pana acum cel mai mult m-a impresionat cat de putin educat sau integru este un om ce se ascunde in spatele anonimatului online. Brute peste tot, dar parca pe internet sunt mai multi care latra tare. Alt aspect amuzant ar fi pretentia de scriitor, doar pentru ca, vezi doamne, unii stiu sa identifice greselile altora de exprimare sau mai rau de ortografie, au investit minimal intr-un coltisor de www care le poarta sau nu numele, ba poate au terminat si-o facultate, la privat, ca alea de stat sunt corupte, bineinteles. Da, ma amuza, pentru ca a investi timp si ceva bani intr-un blog nu echivaleaza cu o meserie pentru care ai nevoie de ani de studiu, fie ca ziarist sau ca scriitor. In opinia mea un om cu blog este … liber-cugetator. Un om cu blog poate avea succes si faima, sau sute de cititori imbecili, dar asta nu-l face profesionist, doar un amator cu veleitati.

Un blog este un spatiu virtual, public, personal, care serveste scopurilor autorului.

In ceea ce ma priveste, mi-am facut un jurnal public pentru ca am pasiuni cu care ma mandresc si vreau sa cunosc oameni care imi impartasesc interesele, cu care pot avea schimburi de impresii, de la care pot invata ceva sau le pot oferi ceva.

Am cunoscut deja persoane extrem de interesante, cu unele chiar am ajuns sa ma conversez „in privat”, ne-am intalnit off-line si mi-au devenit prieteni dragi. Asta inseamna blogul meu.

Asa ca, te rog frumos, cititorule, daca este prima data cand ajungi pe blogul meu si nu gasesti nimic pe gustul tau, te invit sa-ti pastrezi parerea si sa pleci mai departe. Am suficienti cititori si prieteni care stiu sa ma aprecieze.

Autor: Kadia

Ceea ce descoperi tu de capul tau este mult mai interesant decât ceea ce descoperă altcineva pentru tine – este ca diferența dintre o căsătorie din dragoste și una aranjată.

19 gânduri

  1. cineva te-a supărat. eu aş spune că nu merită să acorzi atenţie. cine te citeşte de multă vreme ştie de ce o face şi chiar apreciează ceea ce faci.
    sincer, eu zic să nu iei seama.

    1. Nu iau, am vrut doar sa punctez cateva lucruri. Recunosc am fost iritata, dar am reactionat mai visceral decat ar fi trebuit. Voiam de mult sa scriu ceva in genul asta. Internetul este foarte mare, cred ca este loc pentru toata omenirea, cu toate astea, apar o gramada de indivizi care se cred „militieni” si-si dau cu parerea, judeca si pun verdicte, desi nu-i intreaba nimeni de sanatate. Intotdeauna m-am intrebat cine i-a facut pe ei specialisti?

      1. 🙂 responsabilii de serviciu cu părerile şi judecăţile se elimină singuri mai devreme sau mai târziu. eu cred că nu merită să le acordăm nici cea mai mică importanţă.

        şi îţi las în dar nişte cuvinte citite pe undeva, regret că nu le ştiu autorul.
        oamenii buni sunt ca aurul în nisip: strălucesc oricum!- să ai parte de multă astfel de strălucire.

  2. Ca bine zici draga mea…asa spun si eu de fiecare data…si mai si adaug faptul ca fiind un spatiu personal, scriu atunci cand am timp si chef…ma deranjeaza si blogurile de la care imi vin o gramada de mailuri fara sa imi spuna nimic concret. Cred ca merg pe idea ca trebuie sa scrie ceva, altfel lumea nu ii mai citeste. Si ar mai fi si cei care scriu fara cap si duc cititorii in eroare cu informatii privind lucruri despre care habar nu au nimic :).

    1. Oh, nici macar n-am vrut sa intru in tematica blogurilor, fiecare face ce doreste si cred ca daca nu-mi place mai bine citesc altceva decat sa-i amarasc si aluia si mie ziua cu critici si reprosuri. Dar, da si eu judec si ma crucesc cand vad ce fac altii. Deh, oameni suntem 😉

  3. Fiecare intelege prin blogingul asta ce vrea! Si atat timp cat el va exista, vor exista si comentariile rautacioase. Pentru ca da, se pare ca unii oameni n-au intels ideea ca atunci cand nu-ti place ce gasesti pe un site/blog, inchizi pagina si cauti altceva pe gustul tau, ci simt nevoia sa-si verse rautatea online.

    Nu-i lua in seama! Oricum ei nu se vor opri. Nu poti multumi chiar pe toata lumea. Eu le trimit comentariile la spam si am terminat cu ei, nici nu ma obosesc sa le raspund.

    1. Exact asta incerc si eu sa transmit: exista un loc pentru fiecare, daca nu-ti place o floare din gradina, treci mai departe, nu trebuie s-o calci in picioare pentru ca cineva poate a muncit din greu sa planteze si sa creasca acea floare, chiar daca n-a reusit s-o transforme in gradina englezeasca. Poate cuiva ii place tocmai acel fir, de ce trebuie sa tai lume in patratele tale. Poate lumea-i mai frumoasa cercuri.
      Nah, c-am divagat rau, dar sper ca intelegi ce vreau sa zic.

  4. Haha 🙂 Am observat și eu tendinta din blogosfera, mai ales „de travel” (de zici că asta e creme de la creme, NOT!) pe unde ne împart unii, fără să-i întrebe nimeni de sănătate, în scriitori și bloggerași, foarte funny… na, discuții lungi pe tema asta au curs și cu alte ocazii, doar știm 😉

    Vreau doar să pun aici citatul ăla sublim din Cehov, pe care l-ai spus la Pagini de Jurnal (2), că Doamne bine mai sună!
    „E foarte ușor să devii scriitor. Nu există ratat care să nu găsească pe cineva de nivelul lui și nu există idioțenie scrisă care să nu-și afle cititorul potrivit.“ :))

    Noi să fim sănătoși :*

    1. Hahaha! Si eu am observat exact acelasi lucru si m-am intrebat la fel, de cand o arta e mai importanta ca alta? Adica sincer gastronomia este inferioasa fotografiei? Sau stilul de nomad (echivalat mai mult sau mai putin in mintea unora cu tiganimea) este mai interesant decat viata de zi cu zi a unei persoane obisnuite, cu pisic, purcel, copil si ce-o mai face un om acasa?
      Inteleg nevoia de a compara si de alege ceea ce ti se potriveste, dar de ce sa clasifici si sa emiti judecati de valoare care poate lasa o impresie nu foarte placuta tocmai despre propria persoana.
      Vorbesc la modul general, dar am cateva exemple foarte clare in minte, cu niste fete care mi-au placut cum scriu si ce fac cu viata lor, dar mi-au lasat un gust extrem de amar cand le-am urmarit o discutie libera pe fb cu parerile lor.

  5. Am invatat un lucru important: in casa mea intra doar cine vreau eu, cand vreau eu. Nu mai primesc oameni care mi-ar putea strica lucrurile, care mi le-ar putea murdari sau care ar vrea sa imi deranjeze musafirii. Locul lor este la spam. Nu mi-am facut blog pentru ca nu aveam cu cine sau de ce sa ma cert, nici pentru ca mi-as fi dorit sa fiu nervoasa si nu aveam alta cale.

  6. kadia, treci peste ca o doamna ce esti! unii oameni folosesc net-ul pt a-si descarca frustrarile. fiecare face ce stie mai bine, tu scrie sa ne bucuri sufletele, ei… lasa-i cu steaua lor (asa lucioasa si pleu cum e!).

  7. Stii vorba aia: „Cainii latra, caravana trece”. Tu fa in continuare ce iti place si lasa-i pe altii sa latre in liniste 🙂 Ce bine se potriveste citatul pus de Bia! O sa mi-l pun si eu undeva la vedere, sa mi-l reamintesc din cand in cand.

  8. Un blog este ca si cum ti-ai pune sufletul pe tava si, da, daca unii cititori nu il folosesc decat pt a arata cat de destepti sunt ei si cat de prosti sunt ceilalti, te doare sufletul. Dar blogul inseamna si pasiune si, unde e pasiune, rautatile astea palesc.
    Ti observat cate comentarii scabroase sunt la articolele de pe site-urile de stiri?

    1. Nu citesc niciodata comentariile alea, mi se par ca o toaleta publica, unde intru numai in caz de urgenta si stau de doua ori pe ganduri daca chiar am nevoie.

  9. Contează un lucru: faci cu pasiune şi cu drag ceea ce faci aici, aşa că nu cred că au vreo importanţă vorbele unora. Unii nu sunt probabil capabili să construiască un lucru frumos, dar ar face tot posibilul să dărâme când văd că alţii reuşesc. În urmă cu ceva timp, urmăream blogul culinar al unei fete din SUA. La fel, într-un articol, povestea câte mesaje răutăcioase primea, când a început să aibă succes cu blogul. Prin urmare, oameni invidioşi există peste tot, dar cine îi bagă în seamă şi de ce.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s