Cecelia Ahern – Intalnire cu viata

Ma chinui sa scriu despre cartea asta de vreo doua saptamani, am citit-o in doua zile, dupa ce mi-a trimis-o Loredana, care m-a anuntat ca si ea pleaca sa-si Intalneasca Viata.

intalnire cu viata - cecelia ahern

Este a treia carte a Ceceliei Ahern pe care o citesc si impresia mea este aceeasi, parca lipseste ceva. Am trecut prin cele aproape 400 de pagini tot asteptand sa se intample ceva, gandindu-ma ca as vrea s-o zgudui bine pe eroina, nu neaparat din cauza motivelor expuse in carte. Eu de mult as fi rupt relatiile respective, inclusiv cu familia, care dupa vreo 2 ani la mii de km distanta isi schimba destul de serios parerile despre ceea ce este important in viata de familie. Dar asa sunt eu, mai radicala, sau poate mai stricta cu sfera mea de intimitate si ceea ce consider eu ca sunt deciziile mele si treaba nimanui altcuiva. Poate din cauza asta nu am asa de multi prieteni, dar cei pe care ii am sunt de calitate. Ca sa nu mai vorbesc criptic, iata despre ce este vorba: o fatuta, Lucy Silchester, este parasita de iubit, pierde slujba, prietenii ei au o parere proasta despre ea pentru ca le spune ca ea l-a parasit asa din nimic, parintilor se spune ca-si ura slujba si a demisionat, a trebuit sa se mute din casa mare si frumoasa pe care o impartea cu iubitul intr-o garsoniera foarte stramta si lucreaza traducand manuale pentru diverse obiecte electrocasnice, printre altele intr-o limba pe care n-o cunoaste, facand (ab)uz de prietenia cu o vorbitoare nativa a limbii respective. Asta e decorul in care se desfasoara toata actiunea cartii, am dat eu unele amanunte care reies mai tarziu in carte, dar nu mi se pare c-ar strica placerea cititului. In conditiile astea, primeste o scrisoare de la Academia Vietii si este nevoita sa accepte o intalnire cu Viata ei, care viata capata infasitare umana si sufera cand ea continua sa-si faca rau singura – adica sa-si afecteze viata (doh!).

Ce nu mi-a placut:

– Personajele mi s-au parut cam simple, mai toata cartea Viata incearca sa-i arate fetei ca merita atentia si dragostea celor din jur, dar mai ales a ei, iar greselile facute nu sunt capitale si pot fi indreptate.

– Ideea cu Viata proprie care merge, vorbeste, interactioneaza cu lumea din jur si strica apele, nu-i rea, dar modul in care a dezvoltat-o scriitoarea nu mi se pare prea reusit. Tipul este cam anost si inert, fara sa fie prea dezvoltat ca personaj. As zice chiar gaunos. Ar fi fost interesant inca un plan de actiune cu lucrurile vazute din perspectiva lui. Zic si eu ce mi-ar fi placut sa citesc, nu ma dau connoisseur.

 – In general personajele Ceceliei Ahern sunt cam deprimate, oarecum din nimic, adica viata ei de fapt nu-i asa de dificila, iar tipa cica s-ar fi izolat in conditiile in care inca se intalneste regulat cu prietenii, participa la toate activitatile de grup, dar nu ramane pana la final (eteee! nah), familia ei n-o fi cea mai grozava, dar ii e aproape, cu toate astea personajul este deprimat si nemultumit.

– Nu mi se pare mult prea schimbata situatia ei la sfarsitul cartii comparativ cu inceputul. Iar aici, chiar dau detalii, asa ca nu selectati pentru vizualizare zona alba urmatoare, daca vreti sa cititi cartea si nu puteti cand stiti cum se termina. La inceputul cartii, Lucy Silchester are o slujba, o casa, chiar daca e mica, o pisica si o viata destul de linistita, e adevarat, fara iubit, dar doar din cauza ca are impresia ca este inca indragostita de fost. Are ghinion pentru ca tipul are o emsiune turistica si se tot amageste ca ar putea fi inca o legatura intre ei, adica sta sa caute amanunte cum c-ar vorbi cu ea. Stiti genul de stare, cred c-am trecut toate prin ea. La sfarsitul cartii, nu mai are slujba, casa tot mica este, dar nu mai are motan pentru ca proprietarul nu accepta animale asa ca l-a dat maica-si, unde probabil, biata pisica se simtea oricum mai bine, este intr-o relatie cu un om bun, adica interesat de viata ei, care lucreaza in firma tatalui de curatat covoare. Se intelege mai bine cu maica-sa, dar si mai rau cu taica-su. Sau p-acolo. Deci, de ce se simte mai bine personajul? Doar pentru ca a acceptat ca nu se potrivea cu ex-ul, putand in sfarsit sa isi vada de viata ei si sa lase trecutul in pace?

Ce mi-a placut:

– este o carte usurica, care se citeste usor, cu ceva umor, mai ales daca esti mai cinic din fire. Merge perfect pentru perioadele in care vrei sa te simti roz.

– scena atacului armat la birou, cam rupe inima, dar mi s-a parut bine scrisa, mi-a fost foarte mila de bietul baiat, iar ideea autoarei de a pune un pic de „condiment” contemporan, de genul disponibilizarilor si atacul armat, mi s-a parut potrivita.

PS: Imi cer scuze daca gasiti greseli, este scris oarecum pe drum, spre Londra si n-am stat sa-l iau la purecat.

Intalnire cu Viata de Cecelia Ahern este o carte nou aparuta in colectia Strada Fictiunii a editurii Allfa.

————————————————
Ca Ambasador de brand Strada Fictiunii, cartile imi sunt oferite de Editura ALLFA, insa parerile si recomandarile imi apartin.
Acest articol face parte din campania Citeste si castiga carti pe viata din colectia Strada Fictiunii iniţiată de Editura ALLFA, parte a Grupului Editorial ALL.

21 de gânduri despre “Cecelia Ahern – Intalnire cu viata

    • Te inteleg, eu intotdeauna am scris mai mult cand nu mi-a placut o carte, poate din cauza ca simt nevoia sa-mi justific parerea.E la fel pana la capat, am citit-o pentru ca am vrut daca se schimba ceva pana la final. Dar inteleg de ce ar putea avea succes, este „roz dulce”.

      • Nu, eu din contra, nu par capabila sa scriu despre o carte care nu-mi place. Altceva decat…nu-mi place. :)))
        Si nu-ti fa griji cu sfarsitul…nu e ca si cum ar fi putut sa ma surprinda ceva la cartea asta. 🙂

    • Daca tot a fost ultima carte trimisa de Loredana, am zis sa termin cu ea, mai ales ca stiam ca se citeste foarte repede. Intre timp i-am mai cerut vreo patru carti, asa ca sa nu raman cu impresia ca ma despart de cineva :)))

  1. A, genul acesta de carte…eu nu sunt in stare sa citesc carti de astea, nu ma pot concentra deloc sa termin astfel de lectura, atat m-a rugat o data o prietena de-a mea sa citesc o carte ( nu mai stiu cum se numea dar era groasa ca un tratat , iti rupea muschiul cand o tineai in mana la citit) care ii placea ei o data….pana la urma am citit-o, ceva asemanator cu ce descrii tu aici.

    Nu imi plac cartile astea scrise de tipe cu borderline, am impresia ca boala asta se raspandeste si asa prin cultura asta propagata de diverse tipe, filme, carti pentru femei…vesnic nemultumite, vesnic in conflict cu toata lumea, un fel de printese la care le este permis orice pe lumea asta, fiecare lovit din toc este doar charmant si nu iritant, samd.

  2. Pingback: Pagini de jurnal (3) | In jurul Kadiei

  3. Ideea de la care pleaca este chiar interesanta si un scriitor bun, care se pricepe la portretizat personaje, ar fi putut probabil scoate ceva bun de aici. Cred ca actiunea era mai putin importanta… Dar zic toate astea fara sa fi citit cartea, doar din ceea ce am aflat de la tine. 🙂

    • Cam asa, as fi schimbat multe, dar strict din cauza ca as fi introdus propriile mele opinii despre viata si cum trebuie traita. Am impresia ca Alina are dreptate, sunt cam multe femei nemultumite de viata, desi nu au ceva concret de reprosat.

  4. Si eu am citit 2 dintre cartile ei si mi s-au parut la fel, cam usurele. Cu personajele ei simple si intriga (lipsa ei de fapt) nu-mi mai fac nici o iluzie pentru ca traind in tara in care s-a nascut si a crescut Cecelia, am inceput sa le cunosc tipicul si cultura si ea descrie perfect ceea ce se intampla si felul in care sunt oamenii aici, extrem de rar dai pe aici de oameni un pic mai „scuturati”, marea lor majoritate sunt anosti, se bazeaza prea mult pe altii, etc. Cartile ei au succes pentru ca scrie simplu si pot fi transformate in scenarii de film foarte usor, nu zic ca n-ar crie inteligent, dar mult prea simplu pentru gustul meu. Acum, nu pot avea nici o parere despre cartile ei traduse, ca eu le-am citit in engleza, adica asa cum le-a scris ea. Insa asa mi-au lasat si mie impresia ca n-ar fi terminate, dar ma gandesc ca e doar o strategie, in cazul in care s-ar cere o trilogie ceva 🙂 ca am observat ca asta e trendul in ultimul timp de carti si filme cu final neterminat 🙂

    • N-am vazut nicio trilogie la ea, desi s-au facut filme dupa cartile ei, pare sa nu aiba rabdare, desi cartile nu sunt chiar subtirele, dar nu par recitite. Oricum, la cat de des le publica, sigur le scrie dintr-un foc.

  5. ca scriitoare adopta un gen simplu, care prinde la cititorii care nu-si doresc ceva complicat si cu scheme prea profunde. ce mi-a placut mie la ea e ca are cate o idee simpatica ce reiese din fiecare carte, iar tot restul e un fel de pretext pentru a transmite asta.

  6. Pingback: Întâlnire cu viaţa – Cecelia Ahern | Simsim's world

  7. Pingback: Cecelia Ahern in Bucuresti | In jurul Kadiei

  8. Pingback: Cărţile lui 2013 | In jurul Kadiei

  9. Mi se pare ciudat ca prima mea intalnire cu tine a fost pe un semn de carte, acolo ma informau ca esti ambasador de brand. Abia acum cateva luni, ti-am descoperit blogul si te-am vazut cum esti in realitate. Imi place mult cum scrii, continua tot asa sa am ce citi.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s