De la Tower Bridge (care apropo se numeste asa pentru ca este langa turnul Londrei si nu pentru ca are turnulete) am plecat sa gasim urmele lui Jack The Ripper, inarmati cu rabdare, harti, notite, fotografii si suficiente detalii ca sa gasim locurile.

N-am gasit niciun fel de urme, iar Whitechapel arata nu mai putin sigur in anumite zone, dar foarte pestrit, am descoperit ca intradevar majoritatea locuitorilor sunt Bangladeshi Bengali, ba chiar am trecut si pe langa moschea londoneza. Traseul lui Jack the Ripper a avut momentele lui condimentate, dar per total e flaps. Ei, dar in prima mea calatorie in Londra am fost sa vad „casa” lui Sherlock Holmes. Vizita aia o recomand oricui, mai ales fetelor care viseaza la Benedict Cumberbatch, care, da, uneori si mie imi seamana la gesturi cu Vlad, doar ca al meu e mai destept, mult mai usor de trait langa si frumos (deh! e blond). Dar ma gandesc sa mai vizitez o data locul acela pentru ca am pierdut pozele si tare rau imi pare.

Am iesit din Whitechapel pe la ora 6.30, cand aveam in plan o a doua vizita la Forbiden Planet, unul dintre magazinele noastre preferate din Londra, cand ne-am trezit ca autobuzul rosu sta poponete, cuminte, intr-o statie din spatele Castraveciorului, vreo 5-10 minute cand am aflat ca nu stiu ce strazi au fost inchise de pompierii londonezi si asteapta indicatii pe unde s-o ia. Noi eram tare grabiti pentru ca voiam sa ajungem la Tottenham Court Road, spre capatul dinspre Oxford Street, adica aveam ceva de mers. Norocul a fost ca am studiat zona de la London Liverpool Street cu doar o zi inainte si am reusit sa schimbam autobuzul pe un altul.

Seara am incheiat-o in compania mancarii lui Jamie Oliver de la Fifteen (va urma).

–> Fifteen – good drinks, great service, ordinary food.