nu stiu cum îl cheama pe motanul tau (sper ca am nimerit, motan este nu?), dar sunt foarte invidioasa pe el! A vazut Londra, a pozat în fata celor mai frumoase si celebre cladiri… Hmmm, cum mi-as fi dorit sa fiu si eu de fata! 🙂
Happy WW!
Da, da, motanel este! Si cam pansat, cu codita rupta, asa cum ii sta bine unui vagabond, pardon calator 😉 Il cheama Aliosa si este foarte prietenos. Era sa fie adoptat de o fetita intr-un restaurant, dar am fost pe faza si l-am recuperat la timp.
Ei, saracul, a suferit multe ca sa vada Londra, a calatorit clandestin, ascuns in rucsac si a cam fost tras de coada, mangaiat din greu, dar pare-se ca a meritat.
E un oras interesant, dar eu am zis ca daca as mai merge vreodata acolo, as alege sa vad imprejurimile.
Simpatica jucaria de plus! Daca as avea una Azorel ar fi tare fericit :))! Doar ca ar distruge-o :D!
Si noi am incercat, doar ca ne-am trezit prea tarziu si am ramas fara bilete, pana la urma ne-am multumit cu ceea ce nu vazusem inca si cu o vizita la British Museum. Azorel sa-si puna pofta in cui, nu prinde el motanul meu (sper!).
Ha, ha, la Paris cu iepurasii, la Londra cu motanei de plus raniti! Sincera sa fiu, la prima vedere nu l-am vazut decat pe el, prea putin mi-a pasat unde era si ce se afla in jurul lui. Nu stiu ce vraji ai facut (credeam ca doar sotul tau face, ca doar e ucenic vrajitor), dar astazi mi-ai adus o multime de zambete.
Ma bucur 😉 Motanelul asta l-am gasit parasit si singur pe un raft chiar in Londra, mi s-a facut mila de el, ca era asa ranit si prapadit, asa ca l-am adoptat.
Foarte simaptica pisica, ar fi mers si un epure ar fi si mai personalizate aceste poze, chiar se poate spune ca ti-ai pus amprenta cu aceata mini mascota.
Am auzit ca englezii sunt foarte respectosi si cum se cade, ce alte calitati mai au cetatenii acestei tari(scuza-mi curiozitate dar imi place sa aflu cum sunt oamenii)
Publicat de 
Să ai o noapte linișiă și faină.
nu stiu cum îl cheama pe motanul tau (sper ca am nimerit, motan este nu?), dar sunt foarte invidioasa pe el! A vazut Londra, a pozat în fata celor mai frumoase si celebre cladiri… Hmmm, cum mi-as fi dorit sa fiu si eu de fata! 🙂
Happy WW!
Da, da, motanel este! Si cam pansat, cu codita rupta, asa cum ii sta bine unui vagabond, pardon calator 😉 Il cheama Aliosa si este foarte prietenos. Era sa fie adoptat de o fetita intr-un restaurant, dar am fost pe faza si l-am recuperat la timp.
Cea mai faina calatorie in Londra! Multumim ghidului blanos:P
Cu placere 😉
Mi-a plăcut mult jucăria ta de pluş şi ceea ce a văzut ea. Norocoasă jucărie! Dar pentru că ne-a arătat şi nouă, nu o mai invidiem.
Ei, saracul, a suferit multe ca sa vada Londra, a calatorit clandestin, ascuns in rucsac si a cam fost tras de coada, mangaiat din greu, dar pare-se ca a meritat.
Nice pics , Kadia! Si mustaciosul e superb 🙂
Multumesc!!!!
E un oras interesant, dar eu am zis ca daca as mai merge vreodata acolo, as alege sa vad imprejurimile.
Simpatica jucaria de plus! Daca as avea una Azorel ar fi tare fericit :))! Doar ca ar distruge-o :D!
Si noi am incercat, doar ca ne-am trezit prea tarziu si am ramas fara bilete, pana la urma ne-am multumit cu ceea ce nu vazusem inca si cu o vizita la British Museum. Azorel sa-si puna pofta in cui, nu prinde el motanul meu (sper!).
Ha, ha, la Paris cu iepurasii, la Londra cu motanei de plus raniti! Sincera sa fiu, la prima vedere nu l-am vazut decat pe el, prea putin mi-a pasat unde era si ce se afla in jurul lui. Nu stiu ce vraji ai facut (credeam ca doar sotul tau face, ca doar e ucenic vrajitor), dar astazi mi-ai adus o multime de zambete.
Ma bucur 😉 Motanelul asta l-am gasit parasit si singur pe un raft chiar in Londra, mi s-a facut mila de el, ca era asa ranit si prapadit, asa ca l-am adoptat.
Foarte simaptica pisica, ar fi mers si un epure ar fi si mai personalizate aceste poze, chiar se poate spune ca ti-ai pus amprenta cu aceata mini mascota.
Am auzit ca englezii sunt foarte respectosi si cum se cade, ce alte calitati mai au cetatenii acestei tari(scuza-mi curiozitate dar imi place sa aflu cum sunt oamenii)