Provocarea secreta (21) – Colarezi

Provocarea culinara in secret este gazduita in luna septembrie de Daiana si Cosmin pe blogul Simplu si bun

Povesteam pe la inceputul lunii, in jurnalul de calatorie din Londra, ca am impresia ca porridge-ul englezesc seamana cu un desert din copilaria mea, numit colarezi. Luna asta la provocarea secreta am primit blogul Opheliei, unde am dat exact peste o reteta de colarezi. Bineinteles ca n-am rezistat si am facut-o dar parca gustul copilariei mele era altul. In orice caz nu seamana deloc cu porridge. Cred insa ca reteta nu-i aceeasi pentru ca eu imi aduc aminte ca bunica mea facea niste taitei din faina pe care ii fierbea in lapte dulce. Nu cred ca avea gust de vanilie totusi, cu siguranta pe vremea aceea pastaile nu erau de gasit, dar sigur era aromat cu ceva.

Ce pot sa spun acum este ca mi se pare un mic-dejun extrem de potrivit pentru o dimineata rece de toamna si ca-l voi repeta cu siguranta. Sunt inca in cautarea retetei din copilarie.

Colarezi

Colarezi

  • 500 ml de lapte
  • 50g de zahar
  • o pastaie de vanilie
  • faina
  • apa

Am dizolvat zaharul in lapte, peste care am adaugat pastaia de vanilie taiata in jumatate si l-am lasat la foc foarte mic cam 15 minute. Intre timp am dizolvat faina in apa pana am obtinut o compozitie lichida, ca de clatite, pe care am turnat-o cu furculita in lapte.

Colarezi Colarezi Colarezi

Nota: acest articol face parte din seria de provocărilor culinare româneşti, in care  Ama ne provoacă la următorul joc (mai multe detalii aici): în fiecare lună participantii inscrisi in grupul de facebook (în care poate intra oricine vrea să-şi arate îndemânarea în bucătărie) primesc un blog de unde vor alege o reteta pe care o vor prepara şi personaliza după bunul plac. Reţeta se publică inainte de 23 ale fiecarei luni.

Autor: Kadia

Ceea ce descoperi tu de capul tau este mult mai interesant decât ceea ce descoperă altcineva pentru tine – este ca diferența dintre o căsătorie din dragoste și una aranjată.

11 gânduri

  1. Porridge e un maglavais din fulgi de ovaz cu lapte, sau? Eu nu am mîncat niciodata.

    Colarezi (frecatei sau razalai, cum le mai spune prin alte parti) pe vremea mea, erau preparati fara arome… cred ca nici d’alea sintetice nu erau pe atunci 😀
    Bunica îi face asa: Freca faina cu apa rece între degete pîna obtinea niste tzutzurloi fini de forma neregulata :P, deci astia ar fi taiteii aia de care pomenesti , pe care îi fierbea în lapte de la vaca din ograda, cu ceva zahar. Atîta tot 😀

    1. Din cereale, zic ei, nu foarte dulce, i-as reprosa eu. Cred ca asa facea si bunica mea, in reteta asta de mai sus amestecul de faina a fost cam lichid. O sa mai incerc o data.

    1. Imi aduc aminte foarte vag ca bunica intindea o foaie de aluat si apoi ii taia, dar cred ca amestec amintirile pentru ca atunci cand se preparau colarezi eu de obicei dormeam dusa, ma trezeam abia in fata farfuriei, dupa vreo 2 linguri. Adoram momentele astea de dimineata, chiar daca incepeau pe la 7-8. Si mai imi placeau si ceaiul de musetel facut la ceaun si indulcit aproape ca un sirop. Heh, am avut copilarie frumoasa eu 😀

  2. Eu culmea, in afara de colarezii aia de care ti-am zis, de faptul ca bunica nu manca deloc unt si nu suporta cainii (si ea m-a crescut multicel, nu i-a iesit cu educatia se pare) nu imi amintesc mancaruri de acolo.

    1. :)))))) Mama nu suporta niciun animal, ii e frica de tot ce misca, dar la bunici am avut pisici, caini, vaci, gaine, rate, curcani, iepuri – o perioada scurta. M-am dat cu toate si toti, ba chiar am alergat-o pe mama cu un soricel gasit in cocenii de porumb. Da’ aveam 5 ani si eram incurajata din greu de tata, caruia ii placeau animalele asa ca i se parea caraghioasa frica mamei mele.

  3. Ba eu imi amintesc ca mama tinea in camara, intr-un borcan inchis ermetic, niste pastai de vanilie din care lua cateodata sa puna la diverse dulciuri. Uram acea aroma si nici astazi nu ma impac prea bine cu ea. Ma intreb uneori daca nu cumva e vina mamei. Poate ca avea la discretie si punea prea mult din batonul acela…

    1. Eu mare parte din viata mea am crezut ca vanilia este de fapt zahar vandut la pliculete :)) In schimb priveam foarte fascinala fiolele minuscule de esenta de rom. Imi placeau asa de tare, mai ales ca miroseau frumos!

  4. Vaai ce dor imi e de copilarie ! Tin minte ca bunica mea pleca la camp la prasit dar ne lasa in fiecare dimineata un ceaun plin cu acest mic dejun delicios ! Yummy ce bun mai era, n-am mai mancat de ceva timp, dar acum ca mi-ai amintit imi voi face si eu !

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s