Pata de culoare

Acest articol plin de culoare l-am scris in cadrul psilunelilor. Alte pete colorate gasiti aici.

O pata de culoare galbena, zeci de ani de studii, o speranta, o tehnologie contestata, o drama si o gramada de intrebari. Cam asta este tema de astazi, despre un orez auriu (golden rice).

Golden_Rice

Lipsa vitaminei A duce la pierderea treptata a vederii, pana la orbire. Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca in jur de 13.8 milioane de copii sufera de capacitate vizuala redusa din cauza deficientei de vitamina A. Si nu ma refer doar la distingerea culorilor, ci chiar la vederea in lumina redusa (noaptea), la imposibilitatea de a lacrima, la cheratinizarea tesuturilor epiteliale, pana la orbire completa. Aproape jumatate de milion de copii orbesc anual din cauza lipsei de vitamina A, iar jumatate dintre acestia mor cam intr-un an de zile.

Ingo Potrykus

Ingo Potrykus

Aceasta fiind problema, un grup de cercetatori germani, de data aceasta, au reusit sa produca o varietate de orez care contine doua gene straine, adica sunt capabile sa produca beta-caroten, pe langa proteinele obisnuite din orez. Asta se intampla in anii 1990. Aceasta varietate imbunatatita de orez are o culoare galbuie, de aici numele de orez auriu, datorita productiei de beta-caroten (necesar pentru producerea vitaminei A). Ingo Potrykus, cel care a creat orezul auriu a incercat pana a iesit la pensie sa obtina aprobarile si finantarea de a trece la stadiul urmator: de la animalele de laborator, care au raspuns favorabil, la alimentatia oamenilor. N-a reusit (mai multe detalii, in engleza, aici: Science-2008-Enserink-468-71). Exista inca sub forma de proiect, mai multe detalii aici.

In august 2012, Tang et al. publica un articol in The American Journal of Clinical Nutrition in care arata ca orezul auriu este o sursa benefica in ceea ce priveste aportul de vitamina A pentru copii intre 6 si 8 ani. Si s-a dezlantuit iadul. Pentru ca Greenpeace a publicat un articol pe blog ca se fac experimente pe copii in China.

Ce a facut tipa? Guangwen Tang, o chinezoaica nascuta si crescuta in China, dar educata in SUA a reusit sa stranga finantarile si aprobarile pentru a putea analiza efectele orezului auriu comparativ cu aportul de vitamina A din capsule (acele capsule moi, rosii, pe care le stim cu totii) si cel din spanac. In articol (pe care il puteti citi, daca vreti, aici: Am J Clin Nutr-2012-Tang) 68 de copii cu varste intre 6 si 8 ani dintr-o scoala din provincia Hunan au fost tratati pentru paraziti si apoi impartiti in 3 grupuri. Parintii si copii si-au dat acordul pentru a participa la studiu. Rezultatele sunt pozitive si incurajatoare, dar Tang este acuzata si i se retrage dreptul de a mai lucra cu oameni pentru doi ani de zile.

tang protocolComisia de etica reanalizeaza datele din articolul stiintific si ajunge la concluzia ca datele sunt reale, analizele si interpretarile sunt corecte. Copiii hraniti cu orez auriu sunt in continuare sanatosi.

Acuzele ce i se aduc lui Tang sunt ca nu ar fi folosit termeni expliciti cand a discutat cu parintii si ca unele aprobari din partea parintilor par a fi obtinute dupa inceperea tratamentului. Adica nu a folosit termenii de plante modificate genetic ci doar le-a spus parintilor ca este un tip nou de orez care produce beta-caroten. Ca in echipa de cercetare au fost si membrii din Chinese Center for Disease Control and Prevention, care nu au fost inclusi in cererea initiala de aprobare a studiului.

In varsta de 64 de ani si dupa mai mult de un an de hartuieli din partea presei si supusa unor critici dure si analizelor comisiilor de etica atat internationale cat si ale universitatii Tufts, Guangwen Tang anunta ca isi inchide laboratorul si iese la pensie.

***

Inca imi aduc aminte de discutiile animate in cadrul cursurilor de genetica aplicata, nu ma refer la cele legate de clonare si fertilizare in vitro, de data aceasta ma refer la biotehnologii. Adica la acele organisme modificate genetic pentru a fi mai rezistente, mai productive sau care pot indrepta anumite carente si imbunatati nivelul de viata sau sansele de dezvoltare normala. Se gasesc in natura? Nu. Tocmai de aceea au fost investiti ani si bani in cercetarea si dezvoltarea lor.

Unde se trage insa linia? Avem de ales intre a accepta plantele modificate genetic ca pe un ajutor necesar sau a arunca cu pietre in cercetatori si a da foc recoltelor doar din principiu pentru ca, fara a intelege prea bine stiinta din spatele unui proiect, unii vor sa traiasca ca-n evul mediu. Totul natural. Pentru ca o mama obeza dintr-o tara dezvoltata vrea sa ia decizii in ceea ce priveste traiul natural al unor copii bolnavi, subnutriti si sortiti pierii in locul mamei dintr-o tara subdezvoltata. Pentru ca ea isi permite sa cumpere bio si nu vrea sa aiba de a face cu plante modificate, dar nu-i pasa ca alta traieste cu un dolar pe saptamana si are de hranit 4 copii acasa.

Nu conteaza ca toata lumea stiintifica, adica cei care inteleg ce-s alea gene si ce fac ele, considera plantele modificate genetic ca fiind comestibile si fara efecte daunatoare, cu siguranta mai putin periculoase decat deficientele si bolile datorate carentelor alimentare. Ce pare sa conteze este ca cineva crede ca este mai bine ca jumatate de milion de copii sa orbeasca anual decat sa manance plante „nenaturale”.

29 de gânduri despre “Pata de culoare

  1. Din pacate, nu doar „analfabetii” in biologie (ii stii, sint chiulangii din liceu care au trecut cu copiute si susoteli), dar si unii medici delireaza pe asemenea teme („plantele modificate genetic sint otravuri responsabile pentru bolile lumii moderne” sau „vaccinurile sint periculoase”… Eventual au si tigara in coltul gurii…
    Imi vine sa-i trimit (eventual cu copiii lor cu tot) in zone in care poliomielita nu e inca eradicata.

    • Te inteleg perfect. Problema cu oamenii, inclusiv medici, este ca dupa anumita varsta inceteaza sa ma citeasca si sa mai invete ceva nou, dar mai ales traiesc intr-o frica groaznica de schimbare.

  2. Excelent, Kadia, excelent! De mult timp ma tot gandeam sa iti propun sa ne luminezi, pentru ca tu esti acolo, in inima lucrurilor. A mai strecurat Vladen cate o vorba pe la mine si tot nu am indraznit sa te deranjez cu ideile mele. Dar acum o spun: avem nevoie de oameni ca tine si sotul tau, avem nevoie ca cineva sa ne deschida ochii, sa ne explice pe intelesul nostru ce este bun si ce nu este, ce este important si ce nu, ce putem accepta si ce nu. Suntem bombardati cu informatii false, nu stim unde sa cautam adevarul si uneori nici nu stim care sunt prioritatile.
    Nu stiu de cat timp ai avut nevoie pentru a face acest articol, dar tare mi-ar placea sa ne mai aduci sub ochi asa ceva.

    • Multumesc, Vienela. N-ar fi o idee rea, dar intotdeauna m-am intrebat cine ar vrea sa citeasca? In plus, multe dintre subiectele astea au nevoie de documentare un pic mai serioasa, dar poate din cand in cand, atunci cand gasesc ceva interesant, voi mai scrie. De fapt, am mai scris in rubrica asta de interes general, dar lucruri mai frumoase, mai amuzante.

    • Unele sapaturi sunt mai dificile, mai ales cand terenul nu este prea cunoscut. Am tot citit in jur despre subiect si majoritatea criticilor aduse mi se par atat de aiurea, se confunda efecte pesticidelor sau ingrasamintelor cu notiunea de planta modificata genetic. E o varza, prezentata aspectuos sub forma unor articole bine documentate.

  3. Pingback: Pată de culoare – psiluneli | innerspacejournal

  4. 1. zi mai si mie pe limba mea ce-s alea psiluneli, te rog.
    2. pentru mine e un subiect sensibil cel legat de pierderea vederii, deci articolul a fost mai mult decat interesant.
    3. nu am nicio opinie, nu-s din localitate, dar intr-adevar, in multe domenii (inclusiv acesta) se isca valva mediatizata si omul de rand, needucat si neinformat, intai da foc, se duce la carciuma sa se laude cu ce isprava a facut si pe urma uita, e uman si oamenii nu trebuiesc omorati pentru incultura si necivilizatie sau turmism, pentru ca … nu e uman. sincer, eu as face separare intre drepturile omului si drepturile prostului, dar ar fi discriminare 🙂

    • 1) Psilunelile sunt articole pe o tema data, cu titlu prestabilit, publicate lunea, o idee care a pornit de la Psi (e linkata acolo sus, in prima fraza). Mai are si „duzina de cuvinte” in care trebuie sa scrii un articol, o poezie, o poveste, orice iti trece prin cap, dar sa contina 12 cuvinte stabilite pentru saptamana respectiva. Asta se publica sambata, dar am participat doar foarte rar. Insa mi-a placut idee sper sa am ceva mai mult timp sa ma joc din nou.
      2) Multumesc. Este unul dintre cele mai recente scandaluri legate de bietele plante, din nefericire a ajuns la cote distrugatoare 😦
      3) Problema este ca prostul este masa de manevra si uneori actioneaza impotriva interesului propriu, apoi se plange ca a fost manipulat, pacalit si folosit. Ceea ce este real. Prostia se plateste scump.
      Ce ma ingrozeste pe mine este prapastia dintre oameni, uneori parca vremurile alea in care vrajitoarele erau arse pe rug pentru ca stiau sa faca ceaiuri si puteau recunoaste plantele otravitoare de cele medicinale nu-s asa indepartate. Pe deoparte se plang ca le mor membrii familiei de cancer sau alta boala si ca statul nu le da medicamente si tratament pe gratis, iar pe de alta parte se declara impotriva studiilor pe animale, impotriva vaccinarii, a plantelor imbunatatite. Nu zic ca nu exista riscuri, dar e riscant si sa mergi pe strada, poate pica o caramida. Sau sa mananci un mar fara sa-l speli bine si te trezesti cu diaree. E un risc. Societatea de azi nu mai stie ce este o molima si gandeste strict din perspectiva omului care a avut de cand se stie supermarket si hrana suficienta.

  5. Nu era mai simplu sa li se dea morcovi acelor copii ? Mai ieftin si, da, mai natural ? Nu sunt om de stiinta asa ca te intreb: de cati ani se mananca organisme modificate genetic in laborator? N-ar putea ele avea efecte vizibile abia dupa un timp mai indelungat? Tu ti-ai lasa copilul sa participe la un experiment de genul asta? Eu, fara sa-l am macar (deci nu-s o mama de-aia nebuna), ma gandesc ca nu l-as lasa pentru ca „suntem ceea ce mancam” iar organismul uman nu e pe deplin inteles, inca, de stiinta.
    Exista in natura atatea alimente, substante, culori si combinatii intre ele, atatea mistere neexplicate inca de oamenii de stiinta, incat cred ca daca ceva este viabil – a fost deja inventat (nu de dumnezeu, nu sunt nici de partea aceea). Ma astept sa ma trimiti in Evul Mediu dupa toate astea :)) , dar eu as vrea sa stiu daca porumbul din conserva este sau nu modificat genetic (nu scrie pe eticheta), sa pot sa aleg in cunostinta de cauza, si daca nu-mi convine acela dar n-am bani de unul „bio” (alta inventie trendi-flendi a societatii consumeriste in care traim) poate aleg sa nu mananc deloc porumb…

  6. Pingback: Plantele modificate genetic, de ce? | In jurul Kadiei

  7. Pentru ca isteria cu „Spuneti NU organismelor modificate genetic” mi se pare de o ipocrizie atroce, am o sugestie: din marea masa de oponenti ai ingineriei genetice se aleg diabeticii insulino-dependenti; acestora li se interzice accesul la insulina (fiind un produs de laborator – http://en.wikipedia.org/wiki/Insulin#Synthesis_2) – in felul acesta simplu s-ar putea convinge ca ingineria genetica nu e satana sau ar muri cu mult succes.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s