Urma de cerc

Acest articol cu urme de cerc l-am scris in cadrul psilunelilor.

 Astazi s-a anuntat premiul Nobel pentru medicina / fiziologie, acordat lui James E. Rothman, Randy W. Schekman si Thomas C. Südhof pentru elucidarea mechanismelor de reglare a traficului vezicular intracelular. Adica, in termeni mai obisnuiti, o celula produce diferite substante, care sunt procesate, impachetate in vezicule, transportate acolo unde sunt necesare sau eliberate in mediul exterior celulei daca primeste semnalele necesare. De exemplu, insulina, un hormon necesar reglarii cantitatii de glucoza din sange (care devine toxica daca este in cantitate prea mare) este produsa de celulele beta din insulele lui Langerhans in pancreas.

insulin-secretion-w500

Nu intru in detalii pentru ca nu despre asta voiam sa scriu, ci despre rezultatele unui studiu care arata ce se intampla cu cercetatorii care castiga un premiu atat de important ca Nobel sau premiul echivalent pentru matematicieni, Fields Medal. Devin oare mai productivi, sunt stimulati de primirea premiului sau o lasa pe tanjeala?

Borjas et DoranConcluzia studiului (pe care il puteti citi aici) nu mi se pare prea uimitoare: dupa castigarea marelui premiu, laureatii nu mai publica asa de des comparativ cu alti cercetatori care ar fi putut castiga premiul respectiv, adica au primit cel putin un alt premiu prestigios, in schimb majoritatea se aventureaza in afara sferei lor de expertiza, in domenii mai putin cunoscute.

 De ce zic ca nu mi se par neasteptate rezultatele acestei corelatii? Pai, pentru ca tipii care ajung sa castige Nobelul au o varsta. Hai sa zicem ca nu-i cazul pentru matematicieni, medalia Fields se da numai cercetatorilor sub 40 de ani, dar structura universitara este cam peste tot la fel, ceea ce inseamna ca dupa acesta varsta nici nu prea mai sunt creativi.

Borjas et DoranCe nu inteleg sau nu prea gasesc argumente satisfacatoare este de ce simt nevoia sa iasa din domeniul lor, ca sa invete sau sa-si dea cu parerea despre treburi pe care uneori chiar nu le inteleg. Albert Einstein este un exemplu minunat al acestui comportament. Inteleg ca toti se simt extrem de destepti, dar un Nobel nu te face sa fii expert in toata stiinta, ci doar in domeniul pentru care ai fost premiat.

Autor: Kadia

Ceea ce descoperi tu de capul tau este mult mai interesant decât ceea ce descoperă altcineva pentru tine – este ca diferența dintre o căsătorie din dragoste și una aranjată.

15 gânduri

  1. sincer, nu m-am gândit niciodată că după câştigarea unui premiu atât de important, cercetătorii îşi schimbă aria de interes. de fapt nici nu ştiam asta aşa că mulţumesc de informaţie, dar mă gândesc că este oarecum similar cu ascensiunea pe un munte. odată ajuns acolo începi să vezi şi alte detalii ale vieţii… cred.
    deşi nici eu nu cred că ar trebui… să fie uzura atunci?
    mă bucură tare mult felul în care abordezi temele noastre, ştii? 🙂

    1. Eu am avut ocazia sa ascult cateva prelegeri tinute de nume mari din stiinta si pot sa zic ca uneori poate ar fi mai bine sa se retraga cat sunt inca in culmea gloriei, cat lumea asculta inca fascinata, nu plictisita sau cu mila. Imbatranirea este un proces detestabil, iar efectele ei parca sunt si mai dureroase cand vezi cum ajunge un tip foarte destept.
      Imi pare rau ca sunt probleme cu linkul. Sper sa se rezolve. Eu il vad, il pot accesa, chiar comentez in casuta articolului si nu din pagina de administrator.

      1. şi eu am putut vedea articolul şi am comentat. nu te necăji de eroare, se va remedia, sper, până la urmă.
        şi am aceeaşi părere ca şi tine, legat de senectute. 🙂

  2. Interesant articol, citindu-l mi-a revenit o nedumerire, nu stiu cum e la voi insa aici la colegii si facultati ti se predau materiile nu neaparat de catre oameni care au studiat in amanunt domeniul respectiv sau care au o diploma din domeniul respectiv, ci de catre oameni care au o diploma de terminare a facultatii, master, PhD.
    De exemplu am urmat un modul introductiv in stiinta care mi-a fost predat de o tipa cu PhD in botanica si de multe ori cand ii puneam intrebari de chimie sau anatomie, etc. trebuia sa se documenteze inainte sa raspunda, lucru care n-a fost tocmai rau, ca a invatat si ea in timp cu noi. Si biologia, anatomia, chimia, etc, se intretaie si au legaturi foarte stranse. Insa anul asta fac un modul de contabilitate care mi-e predat de o experta in oenologie, cu care am facut anul trecul un modul de oenologie, iar cateodata cand ii pun intrebari in legatura cu calculele nu stie sa-mi raspunda si-mi zice ca daca-mi da acelasi rezultat ca si ei e bine, insa eu ca sa pot invata ceva, am nevoie sa inteleg mecanismele si-n examene pierd puncte daca fac dupa modalitatea mea de a calcula, preferam sa fie expert in mate sau contabilitate. De asemenea am mai avut o profa de mate care dadea prea des din umeri si o profa de engleza care folosea cuvinte si expresii la care nu le stia sensul. 😦
    Probabil ca dupa castigarea unui premiu ca Nobel-ul nici chiar cei modesti nu mai sunt modesti si intr-un fel ii inteleg, au avut recunoasterea absoluta chiar daca asta nu-i face experti in orice. Iar cu publicatul nu ma mira ca nu prea mai cerceteaza sau publica, fiind batrani deja.
    Am dat peste asta saptamana trecuta si m-am intristat: http://www.npr.org/blogs/health/2013/10/03/228859954/some-online-journals-will-publish-fake-science-for-a-fee

    1. La scoli / licee exact asa e si aici, am un student care a terminat masterul la biologie, dar preda matematica si chimie pe langa. In schimb in universitati conteaza foarte mult specializarea, adica un tip care lucreaza pe pancreas poate preda un curs de dezvoltare, dar pentru ca este specialist in asa ceva. Nici nu vor sa se bage unde nu-i interesul lor pentru ca pierd tipul cu pregatirea cursurilor.
      Jurnalele cu acces deschis au fost de cand lumea contestate, dar articolul este pe bune, ai aici originalul, merita citit: http://www.sciencemag.org/content/342/6154/60.full
      Chiar m-a tentat sa scriu despre asta, dar nu mi s-a parut atat de interesant pentru o audienta generala, cum am eu pe blog 😉

      1. Adevarul e ca fiecare din noi trebuie sa cearna bine ce si de unde citeste, e rau pentru cei ca mine care citesc anumite articole ca hobby si pentru ca inteleg cat de cat ce citesc acolo, insa e pacat, eu chiar tin la surse cu acces deschis, ca daca as da banii chiar pe toate cartile sau jurnalele pe care le citesc n-as putea sa mai traiesc. Multumesc ca mi-ai dat link-ul asta, am citit o parte, probabil o sa am timp (si mai multa atentie 😀 )in weekend sa-l citesc mai cu atentie.

  3. Kadia, poate ca nu este vorba numai despre batranete. Ma gandesc ca, poate, ei vad corelatii intre domeniul lor si cele nou abordate, corelatii pe care noi nu le intuim, nefiind chiar la nivelul unor premianti Nobel.

    1. Ei, exact aici este problema. Premiantii Nobel sunt alesi dintr-o mare de oameni care ar fi putut la fel de bine fi premiati, pentru ca rezultatele muncii lor profesionale este de aceeasi calitate, doar ca nu le-a venit inca randul, sau politic este mai bine sa primeasca o anumita persoana premiul, oameni suntem toti si politica guverneaza orice fel de proces care implica oameni. Cand am scris ca unii ajung sa spuna sau sa scrie articole, concluzii, corelatii aiurea nu zic ca eu (sau oamenii obisnuiti) le judec asa, pentru ca poate n-am inca intelectul sa le inteleg daca nu sunt din domeniul meu (sa zicem), dar cei care sunt in domeniul respectiv stiu ca sunt gresite sau improbabile.

  4. Inainte de orice, multumesc pentru informatiile oferite! Uite ca duzina noastra are valente multiple!
    In legatura cu delasarea castigatorilor premiului Nobel… eu am o parere care pentru voi, oameni de stiinta, poate nu este agreabila. O sa o spun totusi.
    Dupa mine cel care tine totul in maini este Dumnezeu! El ne permite si sa vedem ce altii nu vad, sa facem legaturi pentru unii absolut miraculoase, sa descoperim ceva de care omenirea are nevoie acum poate mai mult decat alta data…
    Oamenii care ajung in demnitati mari, oamenii de stiinta poate mai mult chiar, ajung sa creada cumva ca au resurse si pot sa faca orice! Ei traiesc un fel de alienare indusa de succes!
    Un astfel de premiu, ca premiul Nobel, este pentru noi oamenii, o recunoastere, afirmarea unei notorietati!
    Putini insa stiu ca atunci cand crezi ca ai atins cerul… incepe declinul caci nu ne este ingaduit sa trecem de anumite limite! Istoria o dovedeste cu prisosinta!
    Fara un pic de smerenie… e imposibil sa urci la infinit caci infinitul e stapanit doar de Creator!
    Sa ma ierti! Succesul ia mintile chiar si unui mare cercetator! Banii si faima strica tot!

    1. Nu te iert, dar iti dau dreptate intr-o oarecare masura. Succesul si faima schimba un om, oricat de rational, echilibrat si bineintentionat ar fi, cand are dreptate 80-90% din timp, este laudat si aplaudat de nenumarate ori, (pupat in fund de toti cei care au un interes), este greu sa nu se considere mai destept, mai vizionar, mai cu motz. Nu stiu daca are legatura directa cu varsta – batranii au o tendinta de a subestima tineretul, sau ajungi sa fii atat de cunoscut si cu influenta abia cand ai atins o varsta si ai un numar de publicatii, discutii, conferinte si conexiuni (prietenii, cunostiinte, pozitii) suficient de importante.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s