Reguli in ceainarie?

Dragele mele calatoare si in acelasi timp amatoare de ceaiuri,

In ultimele mele cautari  webiene in cele cateva momente libere (din ce in ce mai scurte) am dat peste o colectie (nu reusesc sa gasesc un cuvant mai bun, colectie pare ceva impresionant, eu am gasit doar cateva exemple) de reguli de „buna purtare” in ceea ce priveste ceaiul.

ceai

Asa sa fie oare? Alice, Andra, stiati de obiceiurile astea?

Sunt mare amatoare de ceai (cuvantul cheie fiind amatoare), dar prefer sa-l beau acasa, preparat in bucataria mea, care incepe sa fie din ce in ce mai bine dotata cu canute, ceainice, lingurite, diferite tipuri de strecuratori, fierbatoare si alte accesorii absolut necesare unui ritual din ce in ce mai elaborat.

ceai si accesorii

cumparaturi in Londra

Mai ales ca sunt incurajata de o prietena tare draga inimii mele si pentru care vreau sa revad Constanta pentru a putea imparti un ceai, stand la aceeasi masa, care mi-a trimis o colectie intreaga de ceaiuri, impreuna cu modul de preparare detaliat. Din punctul acesta de vedere, ii sunt total recunoascatoare blogului meu pentru ca mi-a oferit prilejul de a cunoaste si de a lega prietenii indiferent de distante.

Mii de multumiri, Diana!

Mii de multumiri, Diana!

In acelasi timp sunt din ce in ce mai atrasa de ceainarii, mai ales pentru ca multe dintre ele sunt decorate intr-un mare fel. De exemplu, Kaisersaal din Potsdamer Platz Berlin, unde m-am intalnit cu Anca, ale carei degete tasteaza cuvinte pentru deliciul nostru pe Slowaholic, arata superb! Doar ca este foarte micuta, cu mesele inghesuite, pe care abia un incaput cele doua ceainice, canile si o felie de tort impartita frateste. Recunosc ca am fost prinsa in discutia extrem de animata, a fost o placere sa o intalnesc si sa o cunosc pe Anca, n-am tinut cont de prea multe reguli de buna purtare, ci doar ne-am simtit bine impreuna. In plus, este o adevarata intamplare demna de a fi povestita: ne-am intalnit pur accidental, fara a ne fi facut vreun plan inainte, amandoua fiind in acelasi week-end in Berlin.

Potsdamer Platz in Berlin

Potsdamer Platz in Berlin

Kaisersaal Cafe, Potsdamer Platz, Berlin

Kaisersaal Cafe, Potsdamer Platz, Berlin

Din pacate, n-am facut prea multe poze, seara, la ora 5, locul a fost foarte aglomerat si nici macar nu aveam aparatul foto la mine, dar am gasit pozele de anul trecut, in octombrie. Locul este neschimbat si atrage la fel de multe priviri si clienti.

Kaisersaal Cafe, Potsdamer Platz, Berlin Kaisersaal Cafe, Potsdamer Platz, Berlin Kaisersaal Cafe, Potsdamer Platz, Berlin Kaisersaal Cafe, Potsdamer Platz, Berlin Kaisersaal Cafe, Potsdamer Platz, Berlin Kaisersaal Cafe, Potsdamer Platz, Berlin Kaisersaal Cafe, Potsdamer Platz, Berlin Kaisersaal Cafe, Potsdamer Platz, Berlin Kaisersaal Cafe, Potsdamer Platz, Berlin

O alta ceainarie unde merita sa intrati pentru o cana de ceai este Laduree, fie cea din Geneva sau din Paris.

22 de gânduri despre “Reguli in ceainarie?

  1. Tiiii! Asteptam cu maaaare curiozitate parerea ta despre ceaiuri. Stiam ca-ti plac in general dar ti-am pus si unele mai ciudatele pec are cred ca n-ai avut ocazia sa le incerci pana acum. Tare mi-ar fi placut sa ti le servesc chiar eu. In Constanta nu prea am cu cine sa fac ‘degustari’. (Iata si un dezavantaj al prieteniilor online -mai greu sa imparti cu cei dragi astfel de lucruri.)

    Stiam despre regulile de servire, cu exceptia celor din Argentina. Oricum, foarte fain prezentate.

    Ma intreb de ce majoritatea ceainariilor simt nevoia sa puna niste masute mici pec are sa nu-ti incapa coatele si sa trebuiasca sa te chinui daca vrei cumva si o prajitura sau altceva. Arata tres chic dar pe mine ma face sa ma simt ca un elefant most of the times. :))

    • Si eu m-am intrebat acelasi lucru, mai ales ca am facut greseala sa ma intreb cu voce tare, iar Vlad a prins momentul sa glumeasca: ca sa ne forteze sa fim delicate. Acum sincera sa fiu, sunt delicata, dar ei imi aduc cana, ceainic, farfuria de pus sita cu ceai (sau pliculetul, lingurita, sau alt accesoriu folosit), zaharnita, uneori si lapte. Daca mai cer si o prajitura, biscuite sau orice altceva, cum sa intre pe o masa cu diametrul de 30cm? Iar topul mi se pare atunci cand ai 4 scaune in jurul unei mese delicate.
      Am tot vrut sa scriu despre ceaiuri, vreau sa fac un top cu ele si voiam sa prezint in detaliu indicatiile tale, asa de mult mi-a placut cum le-ai scris! ❤

    • Foarte! Mai ales daca trebuie sa imparti bancuta cu cel de la masa vecina. Dar conteaza foarte mult cu cine esti, uiti de restul lumii atunci cand esti prinsa intr-o discutie. Cel putin mie asa mi se intampla.

  2. Iti sta bine in ceainarii, Kadia! In plus, imi faci si mie pofta! Eu beau ceaiuri terapeutice, gen papadie pt slabire, maces pentru imunitate.

    • Mama mea bea foarte mult ceai, dar exact ca tine, din plante medicinale. Intre timp am inceput sa prefer ceaiurile negre, simple sau aromate, apoi am descoperit efectele celui verde. Cu cel alb nu prea ma impac, dar poate si din cauza ca este destul de rar, am gasit doar o firma, care nu prea mi se pare grozava. De curand am incercat rooibos care e foarte bun. Insa in continuare tot mi se par cele negre aromate. Ah, si mai imi plac ceaiurile de fructe, mai ales seara.

      • Si mie imi place rooibos ! Cred ca e singurul pe care as suporta sa-l beau asa mai des, daca as locui undeva unde ar fi important sa trebuiasca sa beau ceai asa din motive social diplomatice de importanta vital personala. Mie nu imi place ceaiul. La mine in casa ceai beau ceai numai persoanele care erau bolnave, INDIFERENT de daca era ceai de plante medicinale sau de frunze de ceai obisnuit cu lamaie !

        • Dar am baut eu odata un ceai de iasomie din Hong Kong care nu cred ca exista nicaieri in alta parte, sau nu stiu eu sa-l gasesc si sa-l faca asa ca ala. Ala chiar ca mi-a placut.Mi s-a parut asa chiar un ceai neobisnuit de ospitalier si de ocrotitor, nu stiu cum sa explic. Desigur nu ar fi un ceai pe care l-as bea eu vreodata in mod obisnuit in fiecare zi, dar ar fi asa un ceai bun de construit un ritual personal in jurul lui, de ex sa am o zi pe an pe care sa mi-o dedic prepararii si consumului acelui ceai, sa faca asa parte din ritualurile culturii mele personale…ca eu nu prea am asa chestii ff inalt ritualizate, tabieturi sau obiceiuri din astea, desigur mai putin faptul ca imi bag nasul in IPhone de cate ori ma urc in metrou, dar asta e la fel ca si cum mi-as baga nasul in ziar sau intr-o carte cand stau in orice statie sau cand ma urc in orice mijloc de transport in comun, adic anu e ceva chiar asa de ultra special pt mine. Am de ex un ritual ca eu il urmaresc in fiecare Ajun de Craciun pe Mos Craciun sa vad unde e sania lui in jurul lumii. Am un ritual de schimbat cadouri speciale de Mos NIcolae cu prietena mea cea mai buna din copilarie, care trebuie sa includa neaparat si un calendar mic asa de cca 17x 12 cm pt anul viitor, dar cu ilustratii care sa reprezinte ceva special despre care am discutat in Anul ala, si despre care chiar credem ca i-au placut celuilalt cu adevarat, (ea reuseste mai bine decat mine sa imi faca cadouri asa perfect potrivite pt mine, indiferent de ocazie, eu nu am prea nimerit-o decat de vreo 2,3 ori per 5 incercari,siasta si numai cand ma straduiesc ff tare ca e cf unui ritual, adica asa cum e asta de Mos NIcolae, nu asa daca e vorba de un cadou oarecare asa de zi de nastere de exemplu, acolo, zau, nu cred ca am nimerit-o mai niciodata, dar ea a nimerit-o de destul de multe ori fata de mine.) Nu mai stiu de alte ritualuri. Pur si simplu chiar ca nu am, si situatia asta mi se pare chiar trista de ce indolent am fost de nu mi-am facut niciodata nici un ritual…ma rog, adevarul e ca alea care chiar mi-ar place mie sa le implementez pt mine sunt cam scumpe, nu neaparat in bani, dar trebuie cheltuit efort si disciplina destul dde insemnata pt implementarea lor…ceea ce eu nu am, sunt ff indolent.

  3. Mi-a fost dor sa te citesc, Kadia!
    Si cat ma bucur ca iti plac ceaiurile la fel de mult ca mine sau ca Diana 😛 Si cum a spus Diana, nici eu nu prea am cu cine sa degust ceaiurile, mai ales ca aici nu am pe nimeni care sa bea mai mult decat un ceai de musetel.. In tara mai incercam sa-mi surprind musafirii, caci aveam o gramada de ceainice si ustensile utile, dar acum am ajuns sa ma multumesc cu un gaiwan, un piao I si cateva cesti inflorate. Oh, and just one teapot. 😦
    In legatura cu ceainariile.. una singura a fost in Antwerpen si s-a inchis de jumatate de an. Am inteles ca ar mai fi una in cealalata parte a orasului, doar cu ceaiuri chinezesti de calitate, dar n-am apucat sa ajung pe acolo, iar asta din cauza ca nu am cu cine sa merg. Ei, lasa ca-mi deschid eu una mai incolo, si-o sa fie cea mai cea (sper)! 😀

    • Eu am inceput sa vad din ce in ce mai multe ceainarii in jurul meu, insa nu-mi dau seama daca abia acum le observ eu, sau chiar sunt noi.
      Si eu am visât sa-mi deschid o ceainarie, care sa aiba pe toti peretii carti – mult inainte sa apara Carturesti, apoi am descoperit una in Geneva, foarte mica, unde daca donezi o carte ti se da o cafea sau ceai pe gratis. E foarte placuta, dar tot asa, un local foarte mic. Daca reusesti sa ai ceainaria ta, sigur te vizitez!

  4. Draga mea,
    ca sa fiu sincera, nu am remarcat astfel de reguli, dar am sa fiu atenta de acum inainte – chiar mi-ai starnit interesul cu aceasta postare 😉

  5. Hm ! Se vede treaba ca oamenii au nevoie de niste jaloane in tot ce fac, de asta inventeaza fel de fel de reguli. Sunt si niste semne de recunoastere pana la urma, ”cine nu respecta regulile nu e de-al nostru”. Uneori, insa, chiar e placut sa urmezi niste ritualuir, cum este in cazul ceaiului, in ceainarie.

    • Da, cu siguranta oamenilor le plac cluburile secrete, asociatiile si ritualurile codificate. Unele reguli le inteleg, adica isi au rostul pentru binele tuturor celor de la masa, adica de exemplu, nu-i frumos sa stai cu coatele pe masa provine din faptul ca mesele erau mici, cu meseni multi si coatele ocupa cam mult loc, dar paharul asezat in dreapta farfuriei mi se pare incomod pentru ca eu prefer sa folosesc stanga ca sa beau. Tacamurile de exemplu intotdeauna mi le sucesc pentru ca prefer sa tin furculita in mana dreapta, etc. Norocul meu ca regulile de buna-purtare s-au relaxat 😀

  6. Pingback: Reflexii in pictura 12. Paul Gauguin - Zinnaida

  7. Lovely!!!!!!!!!!! superb!!
    Prima regula mie mi se pare de bun simt oriunde :)) Sunt amatoare de ceai si de regula il beau pur si atat. Dar am unul negru, picant ce simt nevoia sa-i pun laptic.
    Mi-ai dat idei, dar nu mai am timp de nimic :((
    Mi-ar placea sa iau si eu un ceai cu tine dar e pe lista si o bere cu Vlad, in Norvegia! 😉 🙂

  8. In Maroc ceaiul are caracter social, putini beau ceai singuri, doar de dragul bauturii. Insa NU se discuta afaceri, cand esti invitat la un ceai esti consider prieten si se discuta ca atare chestiuni generale ….
    E chiar o ofensa sa refuzi ceaiul, e ca si cum nu ai accepta prietenia!

    Eu nu sunt mare amatoare de ceai desi am trecut pragul catorva ceainarii. Era si la Cluj una tare draguta dar s-a inchis de curand …

  9. Pingback: Sony Center Berlin și o întâlnire surpriză | slowaholic

  10. Pingback: Călătoriile lui 2013 | In jurul Kadiei

  11. Pingback: 2013: Buget de călătorie | In jurul Kadiei

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s