Parfumul Curtii Regelui Soare

Prima dată când am citit tema Clubului Condeielor Parfumate am crezut ca trebuie țesută o poveste regală oarecare, dar când am inceput să citesc ce au scris alții am realizat că este vorba despre Ludovic al XIV / Ludovic-Soare și recunosc ca am ramas surprinsă. De ce? Pentru ca Ludovic al XIV a rămas in istorie ca având o respirație atât de puturoasă încât toate doamnele de la curte purtau în permanență o batistă parfumată pe care și-o țineau la nas atunci când erau in prezența regelui. Colac peste pupăză, Ludovic-Soare nu suporta parfumurile, cu exceptia celui din fleur d’oranger (adică floare de portocal).

Problemele ”parfumate” ale regelui se datorau numeroaselor probleme dentare, care n-au fost pe departe singurele probleme de sănătate notate atât in jurnalul personal cât si al medicului curții (pentru cei care pot citi in franceză, gasiți multe detalii inclusiv pe wikipedia: Louis XIV, une force de la nature).

În același timp, ilustrul rege, deși suferea des de dizenterie și alte tulburări intestinale, a uitat cu desavarșire de canalizare și instalatii sanitare atunci cand și-a gândit și apoi construit palatul de la Versailles, astfel încât minunatul palat nou construit a devenit în foarte scurt timp cunoscut ca unul dintre cele mai urât mirositoare locuri din Franța. Parfumurile au devenit o necesitate, iar doamnele de la curte foloseau parfum in excess, încercând să mascheze mirosurile din coridoarele palatului regal.

Louis XIV de Hyacinthe Rigaud (1701) in Musée du Louvre, Paris
Louis XIV de Hyacinthe Rigaud (1701) in Musée du Louvre, Paris

Printre scrierile vremii:

„There is one dirty thing at Court I shall never get used to: the people stationed in the galleries in front of our rooms piss into all the corners.” – Duchess of Orleans (în jurnalul propriu, pe vremea lui Ludovic-Soare).

Siegfried Giedion, un elvețian aflat in vizită la curtea regelui scria ca francezilor „the most elementary sense for cleanliness was lacking.”

Ducele de Saint-Simon a scris despre una dintre doamnele de la Curtea Palatului din Versailles, Prințesa d’Harcourt „leaving a dreadful trail behind her that made the servants…wish her to the devil.”

„memoirs and diaries give similar accounts of courtiers using the walls of the Hall of Mirrors, corners of staircases, in fact any part of the building where they were unobserved by the King. The custom at Fontainebleau was to wait until dusk and then make for a lawn outside. Here lords, ladies and the Swiss Guard would assemble, each trying to ignore the other and get on with his or her business. The pretty walks became unwalkable.” (An Irreverent and Almost Complete Social History of the Bathroom, Frank Muir)

Turneau de la Morandière a descris Curtea Regala de la Versailles a lui Louis XV ca fiind “the receptacle of all of humanity’s horrors— the passageways, corridors, and courtyards are filled with urine and fecal matter.”

Réception du Grand Condé à Versailles de Jean-Léon Gérôme (1878)
Réception du Grand Condé à Versailles de Jean-Léon Gérôme (1878)

Cu speranța ca v-am distrat un pic în seara asta cu poveștile parfumate de la curtea regelui Soare, vă invit sa citiți seria de cărți scrise de Maurice Druon despre istoria Franței, unele dintre cele mai amuzante și interesante cărți: Regii blestemați (Les Rois Maudits). In română au fost publicate la editura Humanitas.

Autor: Kadia

Ceea ce descoperi tu de capul tau este mult mai interesant decât ceea ce descoperă altcineva pentru tine – este ca diferența dintre o căsătorie din dragoste și una aranjată.

12 gânduri

  1. să nu uităm de celebrele pudre pentru peruci, puternic aromatizate şi ele şi care ascundeau printre altele micile animăluţe care îşi făceau veacul pe acolo.
    şi da, floarea de tuberoză era la mare modă atunci, pentru că parfumul ei puternic masca unele dintre miesmele de care spuneai şi tu.

  2. Nu este el regele care nu s-a spalat vreo cativa ani la rand (cum e posibil asa ceva?), in schimb isi oripila amantele cu mirosurile sale?
    Existau peruci pentru diverse activitati: peruci pt. dineuri, pentru vanatoare, pentru birou si chiar pentru intalniri amoroase. Deci in numar mare. Iar perucherii de la curte cred ca erau mai apreciati decat medicii.

    1. Uitasem să precizez că Madame de Maintenon a folosit toată viața parfumul Eau de la Reine de Hongrie, sfătuituindu-i pe cunoscuți să-l folosească, cel puțin curativ, ea fiind amanta regelui, devenită soție după moartea Mariei Tereza.
      Și-apoi, am apreciat mai mult ce-a fost Le Roi Soleil, nu cum a mirosit le roi…la bătrânețe, că a fost și el tânăr. Ce-a fost și ce-a realizat, nu pot uita, e atât de evident. 😉
      Dar, categoric m-am amuzat la tine! :))))))))))

  3. Asta chiar e amuzant, daca nu ar fi de plans acei sarmani care treceau pe la Versaillles sau care locuiau acolo. Asta mi s-a parut mie interesant la curtea Regelui Soare. Daca parfumurile au asa o mare cautare in ziua de azi se datoreaza, in parte, si lui Ludovic al XIV-lea si „curtii lui parfumate”.

    O zi buna si plina de bucurii!

  4. Asa cum a uitat de sistemul de canalizare de la Versailles, asa nu exista nici gandul că apa i-ar face bine si nu că „i-ar subţia obrazul şi pielea in general”. Amândouă ne-am dus in directia …amănuntelor. Mie mi-au placut…

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s