un vis, o cale, un om

„Cine l-a pus pe bărbat să-şi facă legi şi obiceiuri nedrepte, să-şi cultive duhul său şi să lase întru neştiinţă pe al aceleia care o să-i fie nedezlipit tovarăş al vieţii?… Trebuie să sufere viclenia celui robit, căci puţini sunt robii care îşi binecuvântează jugul.”
– Ion Heliade Rădulescu, 1837

Un vis:

Condiția femeii și statutul ei social a început să se schimbe undeva între cele două războaie mondiale, mai degrabă spre mijlocul secolului 20. Aș îndrazni să zic că din punct de vedere al femeilor, războaiele astea au făcut un purcoi de bine și au lăsat drum liber ca femeile să-și dovedească, în primul rând lor, ceea ce pot face. Despre condiția femeii românce în secolul 19 până la începutul secolului 20 am găsit un capitol scris de Liliana Popescu, lector la lector universitar la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative din Bucureşti, care merită citit. Pe scurt, femeile aveau extrem de puține drepturi legale și erau ”protejate” de aflarea unor anumite lucruri, pe care numai un barbat trebuia să le știe sau să le facă.

“Femeia fiind sătulă de rolul înjositor de roabă sau păpuşe ce-i îngăduie legile, cere azi dezrobirea în sensul larg al cuvântului, precum au fost dezrobiţi iobagii, negrii şi ţiganii, adică egalitate cu bărbatul în faţa legilor.” – Neli Cornea, 1913

O cale:

424px-British_suffragette_clippedDrumul spre obținerea drepturilor egale, atat din punct de vedere social, cât si in fața legilor, a fost unul spinos si extrem de dificil, de-a lungul secolelor 19 si 20, în aproape toată lumea. Printre cele mai cunoscute manifestări militând pentru drepturile politice ale femeilor, în special dreptul de a vota, au fost sufragetele din UK și SUA.

În Statele Unite, femeile peste 21 de ani au putut vota din 1869 în Wyoming, 1870 în Utah, iar din 1920 în toate statele americane. În Noua Zeelandă femeile au putut vota din 1893, în Australia un an mai târziu, iar în Canada în 1919. În UK, sufragetele au reușit să obțină dreptul de a vota în 1918, cu condiția de a avea peste 30 de ani, iar in 1928 limita de vârstă a scăzut la 21 ani. Ca fapt divers, în Elveția femeile au obținut dreptul de a vota abia în 1971. Dacă vă interesează alt stat, aveți o listă aici. În România, femeile au putut vota din 1921, cu restricții.

Un om:

male_and_female_brains_118055La sfârșitul secolului 19 era dezbătută pe larg problematica greutății creierului, care in prezent se calculează in volum, justificată în prezent de diferențele de înălțime între femei si bărbați. Diferențele sunt reale, volumul creierul unui barbat variaza intre 1052,9 –1498,5 cc, cu o medie de 1273,6 cc, iar cel al unei femei variază între 974.9–1,398.1 cc cu o medie de 1131,1 cc (referinta aici: Brain measurements). Tocmai aceste diferențe, încă neexplicate, au deschis o gamă întreagă de argumente privind atât capacitatea de învățare a femeilor cât și despre relația dintre IQ si volumul creierului.

Printre susținătorii acestor teorii fizice privind inferioritatea naturală a femeilor a fost Titu Maiorescu. Insă, cea care merită menționată este Sofia Nădejde, care a fost profesoară, scriitoare, critic literar, traducătoare, mamă a șase copii, militantă cu idei socialiste, feministă care prin scrierile si conferințele ei publice s-a luptat cu prejudecațile vremii despre inferioritatea femeilor.

Sofia_NădejdeSofia s-a născut în 14 septembrie 1856 la Botoșani fiind fiica lui Vasile Băncilă Gheorghiu și Puheria-Profira Neculae, țărani liberi (răzeși) și sora pictorului Octav Bancila. A studiat la „Pensionul Glowaska” din Botoșani, fiind prima femeie căreia i s-a permis să susțină bacalaureatul la un liceu de baieți, anume la Liceul National din Iași.

Sofia “a scandalizat societatea ieșeană prin preocupările sale, prin modul cum se îmbrăca, purta pălării înalte care nu erau pe placul doamnelor, prin ideile sale îndrăznețe pe care le susținea în conferințe, precum: votul universal, emanciparea femeii, rezolvarea problemei agrare” (din păcate nu știu al cui e citatul).

Sofia a criticat vehement articolele aparute despre creierul femeilor si relația greutății acestuia cu inteligența, aducând ca argumente:

  • Dacă inteligenţa e funcţia materiei cenuşii atunci nu se poate trage nici o concluzie pe baza greutăţii creierelor, căci ar trebui avută în vedere greutatea materiei cenuşii.
  • Greutatea nu e cea mai potrivită măsură la urma urmei: calitatea materiei cenuşii, numărul celulelor şi a polilor acestora, şi ramificaţiile lor ar trebui să fie măsura inteligenţei.
  • Dacă privim comparativ cavitatea creierelor oamenilor primitivi (din timpuri străvechi) şi pe cea a creierelor omului modern constatăm o scădere de capacitate şi de volum, atât la bărbaţi cât şi la femei.  Ceea ce ar însemna fie că (a) şi bărbatul regresează odată cu femeia, fie că (b) un volum mai mic indică o evoluţie.
  • creierul e proporţional ca greutate cu cantitatea musculară pe care creierul trebuie s-o comande.
  • Dacă e să judecăm inteligenţa după greutatea creierului, atunci ar trebui să spunem că unele păsări “Sai, Saimiri, Uistiti” care au un creier mai greu raportat cu trupul, sunt mai inteligente ca omul!
  • De asemenea, o serie de alienaţi mintali au fost găsiţi cu creiere cântărind mai mult decât grautatea medie a creierelor bărbaţilor. Sunt ei mai inteligenţi din această cauză?

Aceste argumente au fost publicate in “Femeia Română”, anul II, nr. 111 din  25 martie 1879.
Sofia Nădejde a mai răspuns şi d-lui Maiorescu în chestiunea greutăţii creierelor.  Domnul Titu Maiorescu susţinuse aceeaşi idee a proporţionalităţii dintre greutatea creierelor – inteligenţă – superioritate a sexelor.  ”Şi dac-ar fi să conteze greutatea creierului, de ce nu luăm în considerare raportul dintre greutatea creierului şi greutatea corpului. Dacă ar fi luat în considerare acest aspect, atunci femeile ar avea mai mult creier/kilogram!” in “Contemporanul”, anul I 1881/1882, nr. 24, pp. 873–881.

Articol scris in cadrul psilunelilor. Alte vise, căi și oameni găsiti aici, la Psi.

8 gânduri despre “un vis, o cale, un om

  1. îţi mulţumesc, kadia.
    nu ştiam nimic despre această doamnă a noastră.
    ce mă tulbură peste măsură? acel titu maiorescu este exact acelaşi om care a ajutat la internarea lui mihai eminescu (din motivele acum ştiute), omul al cărui creier, după moarte, a fost lăsat uitat… 😦

  2. A few things were very suprising about that list. Indeed Women’s vote in 1971 in Switserland, the lateness compared to most of the rest of Europe surprised me. And the canton of Appenzell innerhoden only from 1990. and then only forced by court.
    But also my country (The Netherlands) and it’s treatment of its colonies at that time. Although it was in Holland the women’s right to vote in 1919, in contrast, the right to vote in, for instance in Suriname (Dutch colony untill 1975) was granted in 1948. The Dutch east indies (Nowadays Indonesia) had only right to vote for european women in 1941.
    The general right to vote in Indonesia started in 1945 according to the list, but I guess it were the Indonesian nationalist (who declaired Indonesia independent) and not the Dutch regime, so in effect I think the real right to vote came to exist after the independence in 1949 (The Dutch only recognised the independance in 1949 after one of the most fierce colonial wars the world had known after WWII, by the Dutch government euphemistically called „Police action” )

  3. One striking element in the fight for Women’s rigt to vote in Holland was that the famous feminist, Aletta Jacobs, „Caused” the official Forbidding by law of women to vote! It was in Dutch law only stated the right to vote above a certain income level. Since she was the first female doctor she was above this income level and she claimed therefore the right to vote as the first woman. In total panic Dutch government made a law against women to vote, just to prevent her to vote…

  4. Excelent scris, Kadia. Nu ştiu de ce, dar citind articolul tau acum, mi-am amintit de „Istoria vietii private”(Georges Duby). Sunt multe referiri acolo la conditia femeii din sec. trecute.Sunt mai multe volume.

  5. Excelent articol!
    Dacă din punct de vedere al legislaţiei problemele s-au cam rezolvat, din punctul de vedere al mentalităţilor încă-i mult pănă departe… 🙂

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s