Parfumul cascadelor

De când mă știu mi-a plăcut apa, puțină, multă, curgătoare, stătătoare și băltită, verde, albastră, de oricare, numai apă să fie. Să nu mă înțelegeți greșit, nu-mi place plaja și statul la soare, ci apa. Poate pentru că m-am născut vărsătoare, într-o seară de luni cu furtună. Cert este ca primul meu film văzut la cinema, din care eu nu-mi aduc aminte nimic, a rămas în amintirea părinților mei pentru că am fost tăcută și cuminte până am văzut ocean pe ecran. Atunci m-am pornit pe răcnit cu încântare apă, apă, apă, apă mare! până m-a scos tata sa-mi dea apă. Pe cât eram eu mai încântată de apă pe atât era mama mai îngrozită pentru că-i spusese o țigancă c-o să mor innecată când o să fie să-mi vină timpul. Urmarea: mama nu se mai apropie de apă, este total îngrozită de mare sau orice apă fără fund, iar mie nici că-mi pasă.

Marea am văzut-o de mică, aia neagră, a noastră, iar oceanul m-a încântat, l-am vazut pentru prima dată la Roscoff, în Franța, dar n-am simțit mare diferență între mare și ocean.

Orizontul este tot în zare, dar nici n-am cuvinte să descriu încântarea simțită prin Norvegia, în fiorduri, când vedeam cascadă după cascadă, unele mari, altele mici, unele renumite, altele abia formate.

Am visat cu ochii larg deschiși când învățam despre marile cascade ale lumii, dar bucuria neașteptată ce m-a cuprins când trenul a oprit special ca să vedem cascada și am coborât din tren sub stropii apei din Kjosfossen.

Ne-am înghesuit pe platforma extrem de îngustă, dintre două tunele, cu un gard din plasă în fața cascadei, între picături de apă rece, aerul rece și proaspăt de munte, într-un zgomot ritmat aproape melodios. Kjosfossen este o cascadă bogată a cărei înălțime este în jur de 225 de metri, iar pentru mine  este cea mai frumoasă cascadă, văzută de la apropiere.

Tot în Norvegia am văzut și Tvindefossen (sau Trollafossen), unde apele repezi ale unui râu micuț, numit Kroelvi, se revarsă de la o înalțime de 152m. Fiind aproape de drum, este una dintre cele mai vizitate și fotografiate cascade norvegiene.

Parfumul cascadelor din Norvegia va ramâne mereu în amintirile mele. Este una dintre cele mai interesante țări vizitate până acum, cred că pot să zic este chiar cea mai frumoasă.

Poveste scrisă pentru  Clubul Condeielor Parfumate din decembrie 2013, cu o tema aleasă de Adriana.

Autor: Kadia

Ceea ce descoperi tu de capul tau este mult mai interesant decât ceea ce descoperă altcineva pentru tine – este ca diferența dintre o căsătorie din dragoste și una aranjată.

9 gânduri

  1. Acvariile zodiilor noastre ne atrag în prospețimea apei. Nici mie nu-mi place să stau la plajă, dar cer soarele aproape, sub protecția umbrei (sau umbrelei!) fiind. Unde-i apă, mă simt ok. Frumoase cascadele tale, sper să iubesc și eu nordicul, soțul meu e ahtiat de tot ce-i fiordic-nordic-gotic, așa că sigur vom ajunge și acolo. 😉

  2. Noi „ne cunoaştem” de ceva mai puţină vreme aşa că tu nu ai de unde să ştii că am acoperit în drumurile mele pe mare, adunate milă după milă, distanţa Pământ-Lună şi retur (că doar nu era să rămân acolo). Aşa că de mări şi oceane, zic pas, mi-a ajuns cât pentru 3 vieţi. Dar de cascade nu m-aş sătura niciodată. Curgerea aceea continuă, zgomotoasă, învolburată cu permanent parfum de prospeţime, mă lasă de fiecare dată, fără cuvinte.

  3. Imi place zgomotul produs de cascada, e linistitor, imi place mirosul cascadelor, e racoros si curat, imi place sa vad o cascada cu isi scurge stropii la vale, printre stanci, e calmant. Nu m-am inghesuit sa vizitez nordul pentru ca am o problema cu frigul, dar se pare ca ratez frumusetea locurilor.
    Trenul ala cred ca are in program sa opreasca in dreptul cascadei. Ce inseamna turism, sa-i faca pe plac calatorului si altadata sa revina, aducand cu sine si alti calatori. Buna strategie.

  4. Nu vrei să ştii că de trei ori am intrat şi am citit aici, până am reuşit să las un semn. De fiecare dată cineva îmi întrerupea visarea şi uimirea. Mi se pare fantastic tot ce ai povestit tu. Imaginile par desprinse din cărti de călătorie, dar imbinate in cuvinte mi se par tangibile, cumva. Adică, pot spera că le voi vedea vreodată aievea.

  5. Tin minte cat am fost de incantata de cascada pe care ai vazut-o atunci cand a oprit trenul si nu voi uita niciodata ca postarile tale despre Norvegia m-au facut sa visez zi si noapte la aceasta tara si la clipa (improbabila) in care voi ajunge sa o vizitez. Stii ca mi-ar placea ca la urmatoarea voastra vacanta norvegiana sa gasesc in cutia postala o vedere cu una dintre cascade, nu? 🙂

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s